Faza cu motorina este cea mai tare.
O lăsăm la sfârșit, să o savurăm ca pe un desert.
"Dotările" remarcabile ale clădirii noi a Centrului de la Arad
Ce s-a gândit Medrega ?
"Băi, n-ar strica să rămân puțin în cartea de istorie ca fiind cel mai rafinat combinator de pe aceste meleaguri".
Și a demarat proiectul "Extinderea capacității de cazare a CCSLCP ARAD".
Practic a construit o nouă clădire, dar nu una de sine stătătoare, adică nu cu toate facilitățile unui centru, ci doar o anexă cu spații de cazare , o sală de mese și câteva camere tehnice și de depozitare.
Noua clădire, foarte prost gândită ca proiect, are următoarele hibe :
- nu au fost proiectate spații pentru acordarea asistenței medicale, săli de tratament sau infirmerie. Străinii cazați în această clădire trebuie să fie însoțiți indiferent de condițiile meteo (caniculă sau ger) în vechiul edificiu, unde aceste spații există, dar din lipsă de personal acest lucru se face mult mai rar decât ar trebui.
- camerele în care sunt cazați străinii au grupuri sanitare deschise. Nu există intimitate pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Acest neajuns a fost rezolvat printr-o ... draperie. Oare cât ar mai fi costat un perete din rigips și o ușă ?
- marele inginer metalurg care niciodată nu întreabă pe nimeni și face mereu după capul lui, nu s-a gândit la un lucru elementar : nevoia de comunicare a străinilor cu rudele lor sau cunoștințe apropiate. În clădirea cea nouă nu s-au tras fire de telefon. Există o improvizație cu un aparat care se dă din mână în mână iar cablul de telefon se pasează pe fereastră de la un etaj la altul. Așa ceva, doar în închisorile mexicane sau indiene mai poți vedea.
- nu s-a tras cablu coaxial pentru televiziune. S-au montat suporți TV în fiecare cameră, dar lipsesc televizoarele și evident... semnalul TV.
- din cauza lipsei de personal, foarte rar străinii sunt scoși în aer liber. Adică, dacă tot nu pot urmări un meci de fotbal la TV, măcar să-l fi putut juca afară...
Geamurile de la camere au fost recepționate ca fiind realizate din sticlă specială securizată, care se sparge foarte greu, iar dacă totuși se sparge, bucățile rezultate ar trebui să fie mici și inofensive.
Ce sticlă securizată a comandat proiectantul (sau poate chiar constructorul ?) că la o trântire accidentală, geamul se face țăndări exact ca unul normal, rezultând fâșii lungi și tăioase...
Totul exact pe dos, cum ne-a obișnuit Medrega.
Însă diferența de preț dintre un geam din sticlă securizată și unul din sticlă ordinară este semnificativă. Unde s-au dus banii, jupâne ? N-ar fi trebuit să întrebi și tu când ai făcut recepția ?
Aleile și drumul au fost realizate ca la proști, cu pantă... inversă. Dar și pervazele ferestrelor...
Vă dați seama cât l-a luat în bătaie de joc constructorul pe experimentatul logistician Medrega ? Și acum se prăpădește de râs.
A văzut că nu prea este în temă sau nu-l prea interesează, așa că după o ploaie mai serioasă a făcut ca apa să vină spre clădire și să se infiltreze la subsol. Totul lucrat artistic, din panta trotuarelor și a drumului. Proiectantul a avut și el o "sclipire de inteligență" și a făcut în așa fel ca nu toată apa pluvială să ajungă în subsolul clădirii.
O parte din ea, mai precis cea căzută pe pervazele ferestrelor, se prelingea direct în camere, așa genial erau montate, conform proiectului. Nimeni nu se gândise până atunci la această soluție "originală" de defluire.
Ce să zică Medrega ? Era casa lui ?
De unde să știe el cum e să-ți intre apa în casă ?
Omul avea locuință de intervenție într-o garsonieră la etajul 9 într-un bloc din Ferentari. Putea să aibă drumul orice pantă, până la etajul 9 se inunda etajul 8... Chiar, ce-i aia pantă inversă ?
N-avea chef de integrame... Necesitau un anumit IQ, pe care abia reușeau consilierii săi să-l obțină, punând mână de la mână, adunând de la toți ultima firimitură de creier.
Leo era managerul. El doar comanda soluții. Bune, proaste...soluții să fie !
Jupânul "nu avea priză" la pavele. Se împiedica în ele când venea în control...
Și mai știa una bună Leo : dacă prima dată a ieșit prost, data viitoare va ieși cu siguranță bine.
Lucrarea, nu el. El ieșea întotdeauna bine. Indica în gesturi repetate, imitându-l pe Ceaușescu, unde să se intervină. Constructorul și proiectantul luau notițe și se stricau de râs. Nu văzuseră în carierele lor așa ceva. "Mai luați puțin de-aici, completați acolo, degajați dincolo ! Ați înțeles, vă desenez o schemă ? Vă arată consilierii mei."
Peste două săptămâni, o nouă vizită de lucru.
"Băi, nu v-am spus că vreau să iasă un pic strâmbe ? Așa, o idee ! Să fie un pic șuie perspectiva. Au ieșit liniile perfect drepte... Reparați !"
Așa se explică că după două 2-3 infiltrații la subsolul clădirii (datorate pantei inverse a drumului și trotuarelor) și probabil din cauză că nici nu-i mai plăceau (s-o fi împiedicat cu ciocații de arlechin într-o pavelă ieșită un pic la aer) Medrega a dat dispoziție să se gândească rapid o altă soluție de acces.
Așa că pavelele s-au încărcat în camioane și duse au fost. Or zace pe la vreun șmecher în curte... Un mic dar de la întreprinzătorul Leo.
Ciocații "al bandido" ai lui Medrega,
de mers în vizită de lucru în teritoriu...
Va continua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu