marți, 23 noiembrie 2021

Limbajul de lemn și răspunsuri "la mișto" sau "în doi peri" - arma letală a noului inspector general al IGI


Un ofițer de poliție, fost lucrător al Inspectoratului General pentru Imigrări, a formulat o petiție în care solicita să i se răspundă dacă este adevărat că șeful serviciului Control, "contravenientul" Oarză Liviu a fost sancționat penal pentru înșelăciune, fals și uz de fals, infracțiuni în formă continuată și ce măsuri s-au luat împotriva sa de către conducerea instituției.

A primit o înștiințare în care i s-a precizat că nu poate primi răspuns la solicitare întrucât s-ar încălca protecția datelor cu caracter personal.

Acesta este un răspuns dat "la mișto". Ce date personale sunt divulgate și ar necesita acordul persoanei vizate ?
Dacă este infractor sau nu ? Oricum, gradul profesional, numele și prenumele șefului de la Control apar în organigrama IGI. Se mai poate vorbi de interesul public major atunci când ascunzi cu bună știință fapta penală a funcționarului public din instituția ta ?

Unde mai punem observația că petiția avea un temei legal vizibil : petiționarului i s-a adus un prejudiciu de imagine prin faptul că fusese atenționat în urma unui material avizat de către șeful serviciului Control,  personaj care nu ar fi avut ce căuta în acea funcție dacă s-ar fi aplicat dispoziția conducerii instituției de mutare la o altă structură, ca urmare a trecutului său infracțional.
Din câte am fost informați există și câteva acțiuni deschise în instanță pe acest subiect.

Oare aceste răspunsuri lapidare, contradictorii sau în doi peri au devenit o practică obișnuită la IGI ?
Cine (și până când) mai poate fi păcălit cu aceste răspunsuri date "la mișto" ?

Instanțele de judecată ar admite așa ceva ?

Deci faptul că ești funcționar public penal într-o autoritate publică centrală nu poate fi cunoscut decât de tine și eventual de conducătorul instituției, care uite că are grijă să tragă "jaluzelele" ca să ascundă acest lucru și altora.  Ce convenabil... Și astfel ia naștere o "chimie" între acesta și funcționarul (public) penal.

Respectivul funcționar public penal poate deveni rapid "șantajabil", pentru că relația lui cu conducătorul instituției nu este la vedere, fiind cunoscută doar celor doi. Cu atât mai mult dacă infractorul nu vrea să facă un pas înapoi și se cramponează de funcția de conducere pe care o ocupă.

Ce rost mai au atunci avertizările în interes public ?

Dacă instituția se închide la interior și își apără gunoaiele... 

Pentru ca apoi conducătorul instituției să se folosească de ele după interes.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu