Ședințele de spiritism ale lui Colea

"Cine mai e de venit ? Haideți fraților, chemați-i pe toți la ședință. Suntem cu toții prezenți ? Atunci putem începe.

De ce v-am chemat ? Păi, în primul rând să vă felicit pentru efortul depus. Este multă muncă, avem multă treabă și, după cum bine știți, ăștia suntem azi, ăștia vom fi și mâine. Adică o mână de oameni.

Nu vine nimeni să ne ajute. De aceea, vă recomand să nu mai dați din casă, să țineți aproape, să nu vă mai plângeți în stânga și-n dreapta, că nimănui nu-i pasă de problemele noastre. 

Trebuie să ne descurcăm singuri, suntem pe cont propriu. Dușmanii sunt pretutindeni, la tot pasul, iar dacă ne vor vedea slabi vor mușca cu siguranță din noi. 

Chiar și în ultima ședință de comandă, deși am arătat că depunem eforturi serioase să ne încadrăm în termen cu noile sarcini, care sunt adevărate provocări pentru toți cei care lucrează în resurse umane, nu numai pentru noi, deja ni s-a atras atenția că dacă va exista un singur spor de fidelitate greșit, va fi din vina Serviciului Resurse Umane. Nici nu am terminat bine treaba, că anatema a și fost pronunțată, plutind în aer deasupra noastră. 

De aceea, am rugămintea să fiți uniți și să nu le mai dați apă la moară celor care nu știu decât să ne critice.

La SRU nicicând n-a fost mai bine. Să ne trăiți, domnule Colea !

Nimeni nu trebuie să știe ce probleme avem noi aici. Pentru că nimeni nu urmărește cu adevărat să ne ajute, ci doar să ne certe, să ne scoată ochii că am greșit. De ce am greșit ? Pentru că am muncit. Unde e multă muncă, apare și greșeala. Alții nu au atâtea greșeli, dintr-un motiv foarte simplu : nu au volumul de muncă pe care îl avem noi. Sunt convins că nici domnul Medrega nu ar pune atâta presiune pe noi dacă nu ar exista atâtea exemple negative care răzbat din interiorul serviciului. Deci, dacă vreți să vă fie mai bine, nu mai dați din casă, strângeți rândurile, iar dușmanul să fie începând de azi dincolo de această ușă."

Pe cine mai sancționăm, Oarză ?

Întrebarea aceasta nu poate fi adresată decât domniei sale, Ultra Reperul de Integritate al IGI.

"Păi, Luminatule, cred că mergem la DIMB, de data asta.  Sunt acolo câțiva șmecheri care trebuie nițel altoiți. Să-i dăm și de exemplu la ceilalți, să nu creadă lumea că ne-am înmuiat".

"Ce-au mai făcut ? Nu se mai potolesc o dată ?
Parcă am dispus disciplină maximă și respectarea întocmai a prevederilor legale !".

"Își bat joc, Luminatule ! De toate măsurile de prevenire și combatere a pandemiei pe care le-am instituit cu eforturi supraomenești.

Am pus bidoane cu dezinfectant peste tot ? Am pus. 

Am achiziționat măști de protecție și mănuși ? Am achiziționat.
Ei nu, în ruptul capului, cei de acolo nu vor să respecte regulile și pace ! 

Au făcut ședințe de lucru fără să respecte distanța socială, fără mască de protecție, fără mănuși. Ce mai, erau practic cu toții bot în bot și își dădeau unul la altul Coronavirusul într-o veselie. 

Au mai organizat și o sindrofie neautorizată, erau toți grămadă într-o încăpere și sărbătoreau o avansare a unuia dintre ei. Covid-ul pândea de după ușă, nu știa pe care să sară mai întâi. Niște inconștienți !"

"Și ce propui, îi băgăm pe toți în carantină ?"

"Nu, Luminatule ! Păi cine mai muncește ? Sigur au făcut-o special. Urma unul să dea zvonul că are Corona și ia să-i vezi după aceea pe toți cuminți,  izolați câte 14 zile la domiciliu. Asta au și urmărit. Să saboteze grav activitatea instituției. Propun sancționarea drastică a celor vinovați."

"Da, înțeleg. Foarte subtil raționamentul. Nu m-aș fi gândit atât de departe. Dar, dacă zici tu... Mergi acolo și cercetează speța ! Câte pagini ai de gând să scrii ?"

"Păi, vreo 50, nu Luminatule ? De o mustrare scrisă, două !"

"De centrala aia de la Timișoara te ocupi mai târziu. Când s-o lăsa gerul ... Poate li se va face milă derbedeilor care au luat-o, când o să ne vadă clănțănind din dinți. Sperăm să o aducă înapoi. 

Să vorbim la BIRP să scrie un articol lacrimogen în care îi rugăm frumos, îi implorăm, îi atenționăm că nu este etic...

Titlul să fie <Aveți milă, dați-ne centrala înapoi !> Iar imediat sub el, plasată o fotografie sugestivă cu un lucrător de la Imigrări, chircit de frig, cu sprâncenele pline de chiciură, în genunchi, cu mâinile împreunate a rugăciune. 

Ceva în genul <Fetița cu chibrituri> a lui Andersen.

Sunt convins că știi cum să procedezi.

Te pricepi tu la astea..."

Să știți că nu este deloc etic ce ne-ați făcut...

Surpriză de proporții. Cine credeți că este susținătorul PENALILOR din IGI ?

La nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului București este înregistrat un dosar penal care are la bază o sesizare din 2019 a Inspectoratului General pentru Imigrări.
Sesizarea trimisă, în mod evident sub semnătura lui Medrega, insinuează că un polițist (răufăcător) de la Serviciul Resurse Umane trage frecvent cu ochiul în dosarele personale ale unor polițiști (onești și nevinovați), care și-au văzut mereu de treabă, extrăgând de acolo diverse informații care atestă că aceștia ar fi avut antecedente penale. Și unde credeți că s-a gândit spionul descoperit să valorifice aceste informații (nu o să ghiciți), s-a apucat să le trimită pe e-mail intern către toți colegii lui de la IGI.

Această faptă l-a deranjat atât de tare pe inspectorul general al IGI încât l-a determinat să semnaleze Parchetului o eventuală divulgare neautorizată de informații secrete sau confidențiale aflate în evidențele serviciului Resurse Umane, la care polițistul respectiv are și acum acces.

Ce nu înțelegem noi și trebuie să recunoaștem că este destul de bizar :

Să presupunem că este adevărat ce s-a constatat.

Deși povestea e veche și arhicunoscută, poate mai puțin mediatizată. Sursa informațiilor : o notă-raport întocmită de precedentul șef SRU, aprobată de conducerea de atunci a instituției, document neclasificat, adus din neglijență sau premeditat la cunoștința polițistului-spion. Această notă-raport era clasată într-un registru care urma să fie opisat și arhivat. Și care a trecut prin mâna tuturor lucrătorilor SRU. Deci nu povești de adormit copiii, despre conspirații, X-files sau OZN-uri. Este foarte convenabil pentru alde Oarză & Co să țipe ca din gură de șarpe că li s-au violat dosarele de personal, când de fapt toată istoria faptelor lor de vitejie era la liber.
Dar chiar dacă nu ar fi fost așa...

Păi tu, Medrega, aflând că există un polițist la SRU care își clătește ochii cu informațiile din dosarele personale și face ce susții tu că a făcut (înțeleptule, fă-ne să înțelegem puțin logica ta monumentală), îl menții în continuare exact în aceeași poziție, ca să-i dai ocazia să facă exact același lucru la nesfârșit, până eventual se plictisește ? Sau așteptând ce ? Să-și dea demisia ori să iasă la pensie ?

Din informațiile pe care le avem, polițistul respectiv a solicitat de peste 2 ani de zile, în mod sistematic, mutarea din structura de resurse umane, șeful serviciului te roagă insistent de cel puțin 2 ani de zile să-i dai drumul să plece (ar vrea să-l mute imediat, oriunde, numai să scape de el, că-i stă ca un ghimpe în poponeț), iar tu ai aflat că se delectează cu informații din dosare și îl lași bine-mersi tot acolo, să facă ce vrea cu ele, nu-i așa ? Sclipitor, briliant !

Te exprimi, pe diverse canale, că polițistul respectiv reprezintă un risc și o vulnerabilitate pentru păstrarea confidențialității informațiilor deținute la nivelul IGI, iar tu, ca manager al instituției nu faci nimic altceva decât să-l păstrezi înfipt în arhiva SRU, deși toată lumea din jurul tău, inclusiv polițistul în cauză și șeful său nemijlocit, sunt de părere că mutarea din cadrul structurii de resurse umane ar trebui să aibă loc cât mai repede. Nu s-a prea acomodat cu Colea.

Mai ales că acest lucrător, care a deranjat atât de mult apele, nu are o experiența relevantă pe poziția în care a fost numit. Dimpotrivă, se pare că este și foarte neîndemânatic, își dă mai tot timpul cu stângul în dreptul, întârzie nejustificat lucrările (probabil nici nu știe cum să le facă), are zeci de cercetări prealabile la activ, scrie numai rapoarte și petiții la care instituția trebuie să-i răspundă în termenul legal, te acționează și-n instanță, îți formulează și plângeri penale...
Iar tot acest scandal perpetuu afectează fără doar și poate atât performanța structurii de resurse umane cât și imaginea și credibilitatea instituției, inclusiv a managerului ei.

Nu consideri că este pentru toți cei implicați o situație neproductivă și neprofitabilă ?

Dacă răspunsul este tot NU, atunci scuză-ne dragă Leo, dar avem impresia că nu degeaba, cu ani în urmă, s-a solicitat expertizarea ta psiho-comportamentală, iar în mass-media se forja puternic pe ideea că nu ai fost avizat psihologic din cauza unor asemenea "pitici" sau  "licurici". Vrei să-ți detaliem putin ? Mai bine nu.

Ok, nu am înțeles logica ta, probabil noi suntem neajutorați mintal.

Dar poate ne explici ceva mai ușor, pe înțelesul tuturor :

Anul trecut, când s-au împrăștiat pe scări acele bilețele despre domnul Oarză, că ar fi sancționat penal și că ar trebui să se ia atitudine, de ce tot instituția, sub semnătura ta, s-a adresat secretarului de stat MAI, solicitând sancționarea drastică a vinovatului (identificat chiar înainte să aibă loc cercetarea prealabilă pe care ai dispus-o) ?

Pentru puțină mizerie pe casa scării ? Cam prea mult tam-tam. 

Am înțeles că în câteva minute nu mai exista niciun bilețel pe scări. A fost tirajul cam mic. Sau dorința de curățenie prea mare.

Și ? L-ați găsit pe "Pistruiatul" și l-ați sancționat.

Bine i-ați făcut. Dar mesajul de pe bilețele a fost verificat ? 

Este real ? Corespunde adevărului ?

Apoi, în aceeași ordine de idei, la un anumit interval de timp distanță, tot instituția a sesizat DGPI asupra unei posibile scurgeri de informații, via e-mail intern, solicitând un punct de vedere și chiar cercetarea împrejurărilor în care anumite date sensibile despre Oarză & Co au fost diseminate în mod neautorizat.

În mod analog, nimeni nu a analizat dacă informațiile corespund adevărului sau nu, de interes fiind doar faptul că au fost diseminate.

Cu alte cuvinte, pe IGI interesează mai puțin dacă este adevărat că Oarză a fost sancționat penal. Putea fi și o minciună ordinară.

Dar reacționează dur când informația este diseminată. De ce ?

Bine că știm acum ceea ce îl deranjează atât de tare pe Medrega.

Nu pe Oarză & Co, nu pe COLEA (că-i amestecat și el), ci culmea, pe Medrega, care ar zice cam așa : "Am adunat și eu, ca omul, puțin rahat sub preș. Cine naiba a dat preșul la o parte ? Rahatul ăsta era confidențial ! Este rahatul meu !"

RAPORTUL. Arma lui Colea, oxigenul lui Oarză, savoarea lui Medrega

Colea dixit :

"Ai călcat pe bec ! Te bag în cercetare..."

Nici nu se mai sfiește. O spune pe șleau. 

Nu are nicio reținere.

Dacă te apuci să scrii un raport lui Medrega, ceva în genul : "Ia uitați ce zice Colea, cică mă bagă în cercetare...", inspectorul general va pune pe raportul tău o rezoluție în doi peri : "S. Control, verificări conform prevederilor legale", iar Oarză îți va râde pur și simplu în nas : "Dar toată lumea știe că a dispune cercetarea prealabilă este prerogativa inspectorului general, nu a domnului Colea".

Și cu toate acestea, Colea scrie doar câteva cuvinte, iar Medrega, cu scrisul lui indescifrabil, nici nu stă prea mult pe gânduri : "Dispun cercetarea prealabilă, etc."
Sesizarea lui Colea are toate șansele să prezinte și fapte nereale ca fiind reale, iar Medrega chiar să cunoască acest lucru. Se întâmplă.
Nu contează că se află în fața unui fals intelectual, jupânului atât de puțin îi pasă de acest lucru. El este de formație inginer. Nu jurist.
Merge înainte pe mâna lui Colea, ilustrul absolvent al Academiei de Poliție, care dă interpretări absolut halucinante prevederilor legale, motiv pentru care este în permanent conflict cu Serviciul Juridic. Dar lui Medrega nu-i pasă. El merge pe turnarea metalelor și Colea.

Asta referitor la cât de bine se înțeleg cei doi, jupânul și căpcăunul. Colaborează foarte eficient când vor să "topească" pe cineva. Și se completează reciproc.

Medrega a devenit o prelungire a pixului lui Colea.
De fapt, Medrega însuși este o imensă prelungire pentru tot ceea ce înseamnă rău în IGI.
(Fără aluzie, desigur, la menținerea lui în activitate).
Cam cum este Prelungirea Ghencea, la oră de vârf, între centură și Valea Oltului, pentru bucureșteni (sau DN1 pe Valea Prahovei în plin sezon turistic).
Prelungirea Medrega se măsoară nu în kilometri de asfalt parcurși cu țârâita ci pur și simplu în ore, zile, săptămâni și luni de stat efectiv pe loc. Și asta în cel mai bun caz. Să nu experimentăm mersul înapoi. Să nu înregistrăm prejudicii prea mari.

Să fim vigilenți, să nu ne fure naibii unii mai șmecheri, cu tot cu șandramaua noastră de sediu, că orice e posibil. Și să ne dea să funcționăm la spații verzi, la ADP sector 5, de exemplu.
Cât de slab a ajuns un inspector general, încât să se complacă combinațiilor și aranjamentelor notorii ale lui Colea ? Să se execute în 2 timpi și 3 mișcări plus o semnătură lăbărțată ca o balegă pe o notă-raport mizerabilă, zămislită din drojdia creației unui căpcăun ?

Măcar Oarză își dă mai mult silința. Are "normă" între 15 și 92 pagini (maximul atins până în prezent). Și scrie destul de apăsat.

Sub 15 pagini, Medrega nici nu se uită pe ce compune Oarză. 

Umblă vorba că jupânul și-a adus un cântar de piață, cântărind cu el materialele de sesizare și rapoartele de cercetare prealabilă. 

Sub 1 kg - atenționare, între 1 kg și 3 kg - mustrare scrisă, între 3 kg și 5 kg - diminuarea drepturilor. Restul depinde și de Consiliul de Disciplină. Dacă se apucă și ei să cântărească la fel, e clar...

Unitatea de măsură pentru verificări / cercetări : Raportul.
Colea, pe un ton autoritar : "Până la ora 12:00 vreau să-mi prezinți un raport scris în care să-mi arăți de ce ..."

"Neapărat scris ? Nu se poate oral ? Mi-ai repartizat zeci de lucrări. Nu mai am timp nici să respir."

"Dă-mi să am ceva palpabil. Că o să mă întrebe Medrega dacă l-ai dat. Dacă nu, o să te trimită la Control. Și o să dai acolo rapoarte peste rapoarte. Mai bine îmi dai mie decât să le dai lor."

"Îți dai seama că mi-ar conveni să-ți dau numai ție, dar ai o mare problemă : rapoartele, tu nu le înregistrezi. Și apoi le faci pierdute".

"Bineee, o să vezi ce o să te stoarcă la Control. Și o să te facă să zici și despre mine, că îi cunosc"

"Câte rapoarte să dau ? Am și eu o limită... Și apoi toate astea durează ceva. Cum o să fie ? Rămân peste program să fac ore suplimentare ? Nu ar fi mai bine să vorbești cu Medrega să-i raportez direct lui ? Și cu asta am terminat bâlciul. Un singur raport mare și bun. De ce ții neapărat să-ți dau și ție ? Ce ai de gând să faci cu el ?"

Iar gândind nițel mai bine :

Păi cum vine asta, tati, "dă-mi raportul" ?
Te substitui cumva Serviciului Control ?
Asta face șeful serviciului Resurse Umane din IGI ?
Lucrează la Serviciul Control, unde face echipă bună cu Oarză ? Împotriva propriilor subordonați ?

Doar Oarză are toate atribuțiile de acest gen, mai puțin pe aceea de a efectua cercetări prealabile. I se trage de la faza cu Parchetul de acum 10 ani. Dar asta nu înseamnă că nu poate coordona lucrători care efectuează cercetări prealabile.

Este însă uns cu toate alifiile.

Recent a chemat o colegă până la dânsul în birou.

Ca să o întrebe dacă a reținut o anumită scenă de teatru, cum erau aranjate piesele pe tabla de șah, chestiuni din astea. Fata a adoptat o atitudine corectă, verticală. Nu a preluat nimic din ce a încercat să-i sugereze Oarză că a văzut. Totuși, Oarză a plusat și i-a întins o foaie de hârtie deja tipărită : "Acesta este raportul dvs. pe care vreau să-l semnați". Ca să fie bine...

Evident, colega a refuzat o asemenea mizerie.

Oarză nu se dezice de trecutul său infracțional.

Nu și-a ieșit din mână.

Poate ar fi cazul să luăm cu toții atitudine și să ignorăm asemenea specimene. Chiar nu ar strica să avem puțin curaj și să-l denunțăm.

Poate că îl trage după el și pe Medrega.

Nu mai e niciun secret pentru nimeni că sunt mână în mână. 

Deci cam or să plece împreună.

Prea ești din COLEA afară, măi MIRELE !

Domnul Colea de la Resurse Umane face ce face și iar intră în Cartea Recordurilor.
Nu este de ajuns că deține recordul absolut de atenționări, petiții și sesizări formulate împotriva lui, mai vrea să obțină și titlul de dezinformatorul anului.

Este genul de individ pe cuvântul căruia nu te poți baza niciodată.
Tocmai de aceea este și așa de apreciat de inspectorul general Medrega, cu care are foarte multe lucruri în comun.

La prima vedere ai spune că jupânul nu-l agreează deloc pe COLEA.
Este adevărat. Nu-l agrează. Îl admiră.

Cele 40-50 de atenționări pe care i le-a administrat sunt o glumă.

Controalele efectuate de Oarză și ai lui sunt o mare frecție la piciorul de lemn al fascinantului și inocentului șef de resurse umane. Se descoperă mereu aceleași lucruri, se propun mereu aceleași măsuri și evident se înregistrează invariabil aceleași rezultate. Supraviețuirea serviciului nu este nici pe departe un merit pe care și-l poate adjudeca necondiționat domnul Colea. Ea se datorează lucrătorilor care duc în spate greul activităților, în ciuda piedicilor de tot felul, în lipsa oricărui suport, cu repartizarea haotică a sarcinilor, luând în calcul fabulațiile și pretențiile exagerate ale șefului SRU ce încalcă frecvent prevederile legale.

Amândoi, jupânul și căpcăunul, sunt croiți din același material și colaborează de minune atunci când e vorba să facă rău subordonaților, să le încalce drepturile sau să-i mintă în față.

În calitatea de avertizori de integritate pe care ne-am asumat-o încă de la înființarea acestui blog, suntem în măsură să vă informăm că există probe concludente care atestă că fiecare din cei doi, împreună cu șeful Serviciului Control și mai mulți ofițeri desemnați cu cercetarea prealabilă au la activ cel puțin o infracțiune de fals intelectual, pentru care s-au formulat deja sau sunt în curs de întocmire mai multe plângeri penale. Unele dintre acestea se află în instrumentare de către procurori, urmând să se întocmească actele de procedură penală pentru fiecare subiect în parte.

În ceea ce îl privește pe domnul COLEA, dânsul se pare că este obișnuit cu astfel de proceduri. Numai anul trecut i s-au întocmit 3 plângeri penale. Nu cunoaștem încă stadiul lor, dar observăm că numărul acestora în loc să scadă începe să crească, ceea ce denotă o anumită conduită pe care șeful serviciului o are în sfera penalului.

Mai nou, dânsul se ocupă cu fabricarea și apoi sesizarea unor fapte ale subordonaților pe care le prezintă ca fiind reale, cu toate că există documente certe care atestă exact contrariul. Scopul este unul josnic, în primul rând de a-și ascunde incompetența și apoi de a-și satisface orgoliul exacerbat.

Referitor la sprijinul acordat rezolvării lucrărilor, menționăm că sunt zile și săptămâni întregi în care lucrătorii așteaptă puncte de vedere, soluții, interpretări în competența șefului serviciului Resurse Umane, iar acestea nu ajung mai niciodată în timp util la lucrători, conducând la întârzierea lucrărilor și prejudicierea beneficiarilor.

Au fost întocmite rapoarte prin care a fost solicitată efectuarea unui instructaj pe anumite linii de muncă. Domnul Colea refuză să înregistreze aceste rapoarte, nu efectuează instructajele solicitate, preferând să acuze în permanență lipsa de experiență a personalului. 

Este mult mai facil decât să se implice în dezvoltarea profesională a subordonaților.

Totuși, mulți dintre acești lucrători considerați "neexperimentați" sunt de multe ori mult mai documentați și mai riguroși decât șeful serviciului, dându-i clasă la orice oră.

Domnul Colea are un comportament autocratic, adoptă deseori  un limbaj vulgar, jignitor, presărat cu ironii la adresa subordonaților și colaboratorilor pe care îi califică ca fiind "jigodii", cretini, idioți, handicapați sau "având un aer obosit de la țară".

Evident, numai dumnealui este perfect ca manager, adică în traducere liberă este "miezul".

Tovarășu' COLEA suferă de grandomanie.

Nu există atâtea funcții de conducere câte ar vrea să cumuleze acest personaj care nu este în stare să gestioneze nici activitatea propriului serviciu.

Președintele unei asociații de proprietari

Atât de gospodar și grijuliu este cu starea de curățenie din jurul imobilului în care locuiește încât numele său apare în reclamațiile cetățenilor la Garda de mediu, fiind dat exemplu negativ că tolerează și încurajează depozitarea gunoaielor pe domeniul public.

Președintele Corpului Național al Polițiștilor (filiala IGI)

Nu știm ce învârte pe acolo, dar numai de interesele polițiștilor nu se ocupă, omul fiind setat să vâneze doar beneficii și avantaje.

Președintele unei asociații de pescari și vânători

Probabil doar ca să amuze pe alții cu poveștile sale vânătorești...

Șeful serviciului Resurse Umane din IGI

Atât de competent și apreciat este în această funcție de conducere încât că i s-a retras sporul de excelență, este muștruluit aproape în fiecare ședință de comandă, iar 80% din efectivul serviciului ar pleca și mâine dacă mutările ar fi la liber. Haosul din structura pe care o coordonează este greu de descris și imaginat.

La 2-3 zile primește câte o atenționare scrisă sau verbală de la conducerea instituției.

Neglijență maximă în păstrarea informațiilor clasificate, dezordine și lipsă de organizare.

Repartizare defectuoasă a sarcinilor, mai mulți lucrători sunt puși să efectueze, în mod independent, aceeași lucrare, fără să știe unul de altul. Cu toate acestea, șeful serviciului este primul care țipă că nu are suficient personal.

Totodată este inamicul nr.1 al creșterii eficienței și performanței la locul de muncă.

Carențe înregistrate în circuitul documentelor :

Rapoartele polițiștilor din cadrul IGI nu mai au nevoie de aprobarea inspectorului general ci numai de bunăvoința domnului Colea de a le rezoluționa. Deci inspectorul general are un rol mai mult decorativ dacă nici rapoartele nu mai ajung la dânsul la aprobat. Le aprobă direct domnul Colea prin rezoluțiile sale, substituindu-se inspectorului general.

Corespondența plecată de la Resurse Umane la alte unități MAI nu se semnează de către inspectorul general, ci direct de domnul Colea, care a manifestat pretenții clare în acest sens și a indicat cu perseverență subordonaților să-i întocmească adresele în acest mod, sub semnătura lui.

La fel și o anumită corespondență intrată în IGI, pe linie de resurse umane, este deturnată de la circuitul ei normal, nu mai este văzută în prealabil de inspectorul general, deși acesta răspunde de buna coordonare a activității acestui serviciu.

Cum își permite domnul Colea să preia, cu de la sine putere, o parte din prerogativele inspectorului general ? Și de ce i se tolerează așa ceva ? Dl. Medrega se află în incapacitate, nu realizează ce se întâmplă în jurul său ?? Nu degeaba a fost atenționat în urma controlului DGMRU.

Toate aceste nereguli privind circuitul documentelor pot fi verificate, iar aspectele semnalate necesită a fi analizate.

Totodată corespondența între instituții este reglementată, comportă niște reguli, există o anumită disciplină, rigurozitate și o serie de principii pe care domnul Colea le încalcă cu nonșalanță, chiar cu o anumită doză de obrăznicie. Iar asta o face doar în scopul de a-și promova și populariza în mod nejustificat numele, imaginea și de a se învârti în medii mult prea sofisticate pentru pălăria sa.

Medrega, ia explică-ne puțin unde-i centrala termică de la CTU Timișoara !

"Să fie anunțate instituțiile statului, PARCHET, Poliție, despre nenorocirea de la Timișoara. Nu o să mă las șantajat !"

Aceasta este poziția fermă a unui inspector general.

Personajul intransigent.

Șantaj ? Nenorocire ?

Cine te șantajează, jupân ?

Ia să vedem, ce ai tu de oferit ?

Ți s-a propus vreun târg ?

Sau te-ai exprimat cu convingerea omului care știe că, indiferent ce face, nu va fi niciodată tras la răspundere ?

Stai liniștit. Nu trebuie să dai explicații nimănui.

Așa vrei, așa faci. Că doar ești marele jupân.

Măria-ta, Prelungirea ta ! Facă-se voia ta !

Cine suntem noi, să te justifici în fața noastră ?

Ne gândeam poate că vei avea totuși decența să taci. Și să nu mai pozezi în Albă ca Zăpada cea neprihănită.

Că nu poate exista o rușine mai mare, pentru un logistician de meserie, ca pierderea un mijloc fix.

Oricât de mic și neînsemnat ar fi fost el.

Decât să-l lași să se prăpădească așa, mai bine îl donai unui azil de bătrâni, orfelinat sau școli.

Nu te mustră puțin conștiința că nu ai făcut o astfel de faptă bună ? O donație.

Că rezultatul este același.

Centrala s-a volatilizat. Măcar ar fi beneficiat niște sărmani de ea.

Sau niște copii care îngheață iarna în școală, fiind cei care peste ani îți vor plăti pensia fabuloasă.

Nu niște hoți care și-au rotunjite puțin veniturile.

Sau niște șmecheri care au făcut o mică combinație.

Inexplicabilele rateuri ale fostului dom' director

Să presupunem că ești un suporter înfocat, susținător fervent al echipei favorite de fotbal, te afli pe stadion și urmărești cu sufletul la gură un dribling în careul advers. Miza meciului este uriașă.
E simplu : dai gol și te califici.
Atacantul tău a reușit printr-o serie de execuții miraculoase să păstreze balonul și nu se mai oprește din driblat. Te ridici în picioare, scandezi frenetic, fierbe adrenalina in tine...Jucătorul în care îți pui toată speranța ajunge singur față în față cu portarul, după ce a făcut svaițer apărarea adversă, dă s-o ia în stânga, portarul intuiește mișcarea și pleacă după fentă, dar idolul tău este superversat, încropește iute o "scăriță" și daaaa (!!!) este într-o situație iminentă de a marca. Aflat singur cu poarta goală, la 2 metri de linia porții îl vezi deodată că se oprește brusc, pune mâna pe minge, se întoarce câțiva pași și i-o predă în brațe portarului uimit, total depășit de situație ! "Lasă, că îți dau gol data viitoare !"

"Băi băiete... să nu mai faci așa ceva. Nu mai lăsa pe mâine ce poți face azi !"
Parcă nu-ți vine să-l faci cretin, oligofren sau retardat pe jucătorul tău favorit. Dar o întrebare simplă poți să-i pui, după ce îți revii din șoc : "La ce echipă joci, tati ? Ești la noi ?

Medrega ăsta al nostru, nu aduce puțin cu ALBĂ CA ZĂPADA ?

În 2012, Medrega era cea mai avizată persoană din IGI pe zona de logistică. Mister DD (Dom' Director).

Numai că, exact atunci când trebuia să-și arate și el abilitățile, ghinion (!). Ca un făcut, toate planetele sistemului solar s-au înțeles cu Soarele, s-au aliniat cu centrul galaxiei și iată ce a ieșit ! Forța lor gravitațională adunată, cumulată cu cea a găurii negre din miezul galaxiei, l-a cam tras într-o parte și l-a dezechilibrat de pe bicicletă. Că pe atunci nu avea BMW. L-a tulburat până și chestia aceea cu calendarul mayaș care se termina brusc pe 21 decembrie 2012.

Era convins mister DD că vine sfârșitul lumii.

Așa că a lăsat de izbeliște protocolul încheiat cu Poliția de Frontieră la preluarea patrimoniului imobiliar și nu a mai verificat vreme bună de-atunci starea instalațiilor pe care IGI le-a primit o dată cu clădirea și terenul care aveau să devină ulterior Centrul de Tranzit în Regim de Urgență Timișoara.

Nu a propus măsuri de pază și conservare a mijloacelor fixe dobândite în baza protocolului încheiat, ceea ce a condus la dispariția unora dintre ele și la declasarea, degradarea altora.

"Ei, lasă ! Că nu se fură azi,  poate mâine-poimâine, luna viitoare, sau la anul ! Până la anul mai e destul."

Iar acum, surpriză ! Ia de unde nu-i centrală termică dichisită, dotată cu pompe, calorifere, automatizari, în valoare de vreo 50.000 euro. 

Au dispărut cu toate în neant ! Nu se mai știe nimic despre ele. Decât doar că au existat.

Dar stați, că nu rămâne așa !

Este doar un mic avans dat infractorilor care au "înfăptuit lucrarea", adică "micilor meseriași" care s-au gândit să facă și ei un ciubuc.

Cum adică ? Se pun ei cu noi ?

Au tupeu să ne dea nouă țeapă ?!

Vine puternic din urmă cercetarea administrativă dispusă de același domn Medrega, de data aceasta în calitate de inspector general.

Vă ajunge un an, domnule prelungit, să dați de cap acestei diminuări de patrimoniu rezultată în urma dezinteresului dezinvolt pe care l-ați manifestat pe vremea când erați "tânăr băiet" ? 

Pe cine v-ați gândit să scoateți vinovat ?

Hainele cele noi ale împăratului (partea a II-a)

"Măria-ta, am pregătit această stofă fină țesută din fir de aur și mătase, cu broderii alese, împănată cu atâtea nestemate că la soare te mai poți uita dar la țesătura aceasta ba. În caz că nu te mai saturi s-o privești, îți poate lua chiar vederea, de aceea ți-am adus și această pereche de ochelari de protecție ca să o poți examina în siguranță."
"Oho, dar știu că strălucește ! Mai am vreo nestemată prin vistierie ? Iar acolo, în cufărul acela ce mi-ai adus ?"
"Aici, stăpâne, este încununată toată creația mea. Această stofă, spre deosebire de prima, are un design mult mai subtil, este atât de fină și de gingașă la atingere, iar țesătura din fir de aur și mătase atât de specială încât nu se arată privirii oricui. Numai cei vrednici și potriviți pentru funcțiile lor o pot vedea. Restul, cei nevrednici și proști de dau în gropi în zadar vor holba ochii, că nu-și vor putea delecta niciodată privirea cu splendoarea acestei țesături. Și degeaba o vor pipăi cu degetele, că nici atingerea ei nu o vor simți."
"Asta da, țesătură. Poate așa voi afla și eu cine este destoinic, demn de încredere și potrivit pentru funcția pe care o ocupă. Dă-i bătaie, croitorașule, cu cea de-a doua variantă. Aceasta-i porunca mea !"
"Dar Majestate, nu doriți să o vedeți mai întâi ?"
"Nu. Te îndoiești cumva de capacitățile mele ?"
"Luminăția ta ! Cum puteți crede așa ceva despre mine ? Este evident că în toată împărăția nu există cineva mai înțelept și mai potrivit pentru a ne conduce. Decât Măria-ta."
"Prea bine. Când s-o împlini sorocul, voi da poruncă să se strângă toți dregătorii, sfetnicii și curtenii în sala mare a palatului, unde îi voi pune să admire noile mele haine. Iar pe baza mărturiilor lor voi decide cine este vrednic și potrivit pentru funcția pe care o ocupă."
"Așa să faci, Măria-ta !"

După trei zile și trei nopți, recepție mare la palat.
Toți dregătorii, sfetnicii și curtenii fuseseră adunați laolaltă în cea mai mare și fastuoasă sală de festivități, iar împăratul urma să le vorbească și să le prezinte noile sale haine. Se dusese vestea în toată împărăția despre însușirea miraculoasă a noii țesături, aceea de a nu se arăta privirii oricui, ci numai a celor vrednici și potriviți pentru funcțiile lor.

Într-o încăpere alăturată, împăratul care tocmai ieșise de sub duș este întâmpinat de croitor ca să probeze noile haine.
"Poftiți pantalonii, Măria-ta !"
"Unde sunt pantalonii ? Dă-i încoace, să-i îmbrac..."
"Aici sunt. Ridicați puțin piciorul drept. Așa ! Acum piciorul stâng. Îmbrăcați cămașa aceasta fină, cu nasturi din perle, brodată cu fir de mătase. Puneți-vă la brâu cingătoarea încrustată cu diamante..."
"Aș pune-o eu, dar arată-mi unde e..."
"Acum sacoul. Întindeți mâna stângă ca să vă intre pe mânecă.

Așa ! La fel, întindeți și mâna dreaptă. Sunteți aproape gata ! Să nu uităm nici de pantofii de lac, ediție limitată"
"Să mi se aducă o oglindă mai de Doamne ajută !
O secundă am avut chiar impresia că mi se vede cocoșelul..."
"Imposibil, Măria-ta. Aveți veșminte numai din stofă de cea mai bună calitate".
"Prea bine, croitorașule. Sper că știi ce faci. Mă încred în cuvântul tău."
"O să vă convingeți, Luminăția ta ! Arătați superb îmbrăcat în noile haine."
"Să vedem ce părere au dregătorii, sfetnicii și curtenii." spuse împăratul.
Iar în sinea sa : "Sincer, sunt complet dezamăgit. Nu văd și nu simt absolut nimic pe mine care să semene cu o haină împărătească. 

Nu sunt eu prea vrednic sau potrivit să fiu împărat ? Mai bine tac din gură, că sigur ies discuții. Mă dau ăștia jos și mă lasă fără tron. 

Să fiu foarte precaut."

Pe când împăratul își făcea curaj să intre în sala de festivități cu noile haine, gândind cu inima strânsă că unii dintre supuși, mai neajutorați de la natură sau mai nepricepuți decât prevede fișa postului pe care îl ocupă, ar putea să-l vadă dezbrăcat, iată că primește un ajutor nesperat în persoana dregătorului Hoașcă de la Control Intern : "Măria-ta, nu contează ce zic ei, contează doar ce spunem noi".
"Dar tu, înțeleptul meu dregător, spune-mi cinstit : Cum mă vezi ? Sunt îmbrăcat sau dezbrăcat ?"
"Eu spun că veșminte mai alese ca acestea ale Măriei-tale nu există în toată împărăția. Și nici în toată lumea, peste mări și țări, de când s-au inventat hainele care să ne acopere trupul."
"Deci sunt îmbrăcat !"
"Fără îndoială Măria-ta."
"Nu spui asta doar să te știu vrednic și priceput pentru funcția ta ?"
"Nu, Măria-ta !"
"Of, dacă ai știi ce piatră mi-ai luat de pe inimă...
Atunci hai să merg să mă vadă și ceilalți din palat."

"Dregătorii mei, sfetnicii mei, curtenii mei. V-am adunat aici NU ca să discutăm treburile împărăției, ci doar ca să admirați noile mele veșminte și să vă minunați de ele. Nu de alta, dar dacă sunt pe gustul vostru, poate schimbăm moda ultimilor ani. Ce ziceți, vă plac noile mele haine ?"

Un murmur prelung, în semn de aprobare, veni din partea tuturor celor prezenți : "Desigur, Măria-ta, sunt foarte frumoase !"

Împăratul, extrem de mulțumit :
"Este clar că știu să-mi aleg oamenii. Toți sunt vrednici și pricepuți pentru slujbele lor. O să am grijă să fie răsplătiți".

Iar apoi către dregătorul Hoașcă :
"Pregătiți caleașca ! Purcedem la drum, vreau să mă vadă tot poporul !"
"Măria-ta, dorința ta e poruncă pentru mine. Dar nu este o idee prea bună să invităm prostimea să se pronunțe asupra veșmintelor împăratului. Brutele astea nu au văzut în viața lor un fir de aur sau de mătase. Cu lipsa lor de creier, or să te vadă clar dezbrăcat. Ai uitat, Măria-ta, ce a spus croitorul ? Că numai cei vrednici și pricepuți în slujba lor vor vedea țesătura.
"Așa este, dregătorule, dar parcă tot aș vrea să dau o raită prin împărăție. Să mă conving eu însumi de ceea ce spun supușii mei. Chiar cu riscul de a nu-mi fi pe plac ce voi auzi. Și apoi, vorba ta, contează mai puțin ce zic ei. Mai ales că noi știm ce este adevărat."

"Caleașca este pregătită, maiestate !" raportează căpetenia oștenilor.
"Încotro purcedem, Măria-ta ?"

"Păi, până la centrul ăla de tranzit, de vreți voi să-i facem recepția. Să constat și eu ce s-a mai făcut pe-acolo. Că banii din vistierie i-ați cam tocat. Nu mai avem decât fonduri europene. Tăiem panglica sau nu, săptămâna asta ?"

"Tăiem, Măria-ta."

"Pe cai, oștenii mei ! Iar când treceți printr-un cătun, oraș sau cetate, opriți caleașca ca să mă arăt poporului în noile veșminte."

După un ceas, alaiul domnesc era deja departe de palat. Se oprea din când în când prin așezări mai populate, iar împăratul cobora de fiecare dată din caleașcă și îi întreba pe locuitori dacă hainele în care este îmbrăcat sunt pe placul lor sau nu.
Mulți nici nu-l recunoșteau pe împărat.
"Care haine, nene ? Ești în pielea goală, țicnitule !" sau
"Pleacă de aici până nu-ți ard una ! Aici ți-ai găsit să-ți scoți daravela, nenorocitule ? Sunt copii în preajmă ! Obsedatule ! Perversule !"

Un trecător bătrân parcă își amintește ceva, dar nu mai are vederea așa de bună : "Am văzut unul exact ca tine în Florența, Italia. Singura diferență, el era sculptat în marmură. David, al lui Michelangelo Buonarroti. Mare operă de artă..."

"Trebuia să mă aștept la asta. Croitorul doar m-a avertizat. Păcat de ei, săracii, că sunt atât de limitați și nepricepuți. Proști de bubuie, de dau în gropi, iar din păcate sunt și foarte mulți. Irecuperabili."

"Măria-ta, am ajuns la destinație. Aici e centrul de tranzit. Să tragem peste noapte aici, că sunt caii obosiți. Am poruncit hangiului să vă pregătească camera. Mâine, dis de dimineață, facem cale întoarsă."
"Prea bine, văd că s-a lăsat și seara. Parcă s-a făcut și frig. Vouă nu vă e frig, oștenii mei ? Mie au început deja să-mi clănțăne dinții. Hainele astea or fi ele speciale, dar nu-mi țin deloc de cald. 

Dau poruncă să faceți focul, adică să porniți centrala aia dichisită pe care v-am luat-o. Cu ocazia asta vedem și dacă face 50.000 euro, cât am dat pe ea. Atâta ne-a costat, nu ? O avere !"

"Exact, Măria-ta. S-a dus hangiul să caute niște uscături prin pădure, ca să facă focul în sobă. Nu mai avem centrală. A dispărut cu tot cu țevi și calorifere. Hunii și tătarii au operat în zonă. După copitele cailor ar putea fi și vizigoții. Stați liniștit, i-am dat deja în urmărire."

"Cum adică, centrala mea, a împărăției, cu toate țevile și caloriferele, a dispărut fără urmă (mă rog, câteva copite pe caldarâm) iar făptașii au rămas nepedepsiți ? Sunt nevoit să mă încălzesc la sobă, îmi clănțăne dinții de frig, iar hoții sunt bine-mersi ? Aduceți-i la mine să le tai capetele imediat. Până nu ne fură cu tot cu centrul de tranzit, poate chiar și palatul domnesc. Dregătorule Hoașcă, ai auzit ceva despre asta ?" 

(Adaptare după o poveste îndrăgită din copilărie

"Hainele cele noi ale împăratului" - Hans Christian Andersen)

Hainele cele noi ale împăratului (partea I)

A fost odată ca niciodată, peste multe mări și tot atâtea țări, ascunsă la capătul lumii, o mică împărăție, să spunem doar oarecum atipică, pentru început.

Dar nu este vina nimănui că a ajuns așa. Nu.

Pur și simplu, de la un moment dat, așa s-a dezvoltat, un pic șuie, informația părând a fi întipărită adânc în gena ei de împărăție.
S-au dispus zeci, poate sute de controale, ca să se afle cauza deviației de la normalitate. S-au efectuat mii de verificări. Unele țintite, altele nu. Nu s-a descoperit însă nimic concret. Ar putea fi vorba de o mutație genetică, susțin specialiștii.

Unele defecte vizibile s-au mai corectat pe alocuri. Dar tot cam strâmbă a rămas.

Experții au emis mai multe ipoteze. Cea mai credibilă cauză ar fi subțierea considerabilă a stratului de ozon din atmosferă care ar permite razelor ultraviolete să-și facă nestingherite jocul, iar în spectrul vizibil al luminii să producă anumite anomalii ale fenomenelor de reflexie și refracție, distorsionând practic, la nivelul solului, imaginea oricărui obiect.

Adică, cu alte cuvinte, împărăția nu ar avea nimic considerat deplasat. Doar că este văzută puțin diferit prin alterarea fenomenelor de reflexie și refracție a luminii, sau prin devierea fotonilor de la traiectoria lor normală sub acțiunea unui câmp gravitațional imens, ca acela al unei găuri negre.
(O gaură neagră în imediata apropiere ? Parcă ne surâde mai mult varianta ipotetică cu subțierea stratului de ozon).

Cu toate acestea, deși primim asigurări că nu e nimic deosebit, pe măsură ce te apropii de acest loc, într-un mod cu totul neașteptat, încep să se petreacă tot felul de evenimente stranii.
Când îți dorești mai mult să te bucuri de puțin soare, tocmai atunci se adună norii și începe să plouă. Chiar dacă ai o umbrelă, dintr-o dată se întețește vântul, ți-o întoarce pe dos sau ți-o smulge din mână. Dacă te încăpățânezi să o ții puțin mai strâns, ești luat pe sus de vijelie, la fel ca Mary Poppins și aterizezi într-un șanț sau canal descoperit. Aprinzi o lanternă și dai nas în nas cu o familie de crocodili. Scapi la mustață, după o aprigă și teribilă cercetare prealabilă în care rămâi practic fără pantaloni. Te adăpostești pe trotuar într-o stație de autobuz, dar ce să vezi ? Chiar atunci trebuie să treacă pe acolo, în viteză, un camion care să te scalde în apă din cap până-n picioare. Ok, ce ar putea să ți se întâmple mai rău de atât ? Să te devoreze niște piranha în timp ce faci un duș ? Sau exact în momentul în care citești ziarul la o terasă să ți se retragă autorizația de acces la informații clasificate, iar literele să-ți cadă pe sub masă ? (Asta cu ziarul e un pic forțată, dar se mai întâmplă...)
În rest, se precizează că totul ar fi în regulă. Cu excepția acestor mici inadvertențe privind modul în care cade lumina.

Ce să-i faci, ce să-i faci, împăratul e plin de draci.
Nimic nu funcționează corect în împărăția sa. Sau funcționează, dar cu toate eforturile depuse, se pare că totul se vede complet greșit. Atât în interior cât și în exterior. Dacă și lumina a ajuns să se joace cu imaginea împărăției...
Dar nu de asta este el preocupat și afectat. Nu.
Simte că îl jenează ceva, nu se simte chiar ok, nu are stare, se tot foiește și se scarpină, parcă îl deranjează ceva legat de ... vestimentație ? În final, își dă costumul jos.
Costumului nu i se poate reproșa chiar nimic. Este impecabil, făcut pe comandă, din stofa cea mai aleasă de pe piață.
Au crescut în schimb pretențiile.
Îl cheamă pe croitor, unul din cei mai pricepuți din câți au existat vreodată : "Croitorașule, vreau să-mi faci în câteva zile un set complet de haine cum nu s-a mai văzut în întreaga împărăție".
"Prea bine, Măria ta !"

Croitorul se retrase în atelierul său, destul de abătut, gândindu-se cum să îndeplinească porunca împăratului : "Nu mai știu cum să-l mulțumesc. Săptămâna trecută i-am terminat de croit noul costum. Mi-am dat toată silința, a ieșit ceva deosebit. Dar s-a plictisit repede, e veșnic nemulțumit. Vrea mereu alte haine, din ce în ce mai pretențioase, nemaivăzute... Nemaivăzute ? Hmm, cred că mi-a venit o idee !"
Se înfățișează din nou împăratului și, plin de smerenie, cere permisiunea de a vorbi :
"Slăvite, pentru hainele Măriei tale am nevoie de fir de aur, fir de mătase, catifea și pietre prețioase."
"Prea bine. Mergi la vistieria împărăției și spune că am zis eu să-ți dea tot ce ai nevoie pentru a-mi croi noile haine. Când sunt gata ?"
"În prima noapte cu lună plină, Măria ta, adică peste trei zile și trei nopți. Dacă încuviințați, diseară după cină mă voi înfățișa să alegeți prețioasa stofă din care vor fi confecționate hainele luminăției tale."

"Prea bine, croitorașule ! Voi avea grijă să fii răsplătit cum se cuvine"

Zis și făcut.
Imediat după cină, împăratul își chemă croitorul pentru a-i fi prezentată stofa din care urma să i se confecționeze hainele.

Va continua...

Pleacă sau nu pleacă, that is the question...

Am avut un vis straniu...

Un adevărat coșmar.

Medrega în parcul Cișmigiu.

"Dar de ce coșmar ? Este chiar un vis foarte frumos !"

Nu prea.

Omul este încă "full of dark energy".

Trăgea mai mult spre mașinuțe și bărcuțe decât spre zona de table, șah și remi unde huzuresc pensionarii.

"Vreau în aia ! Dar și în aia..."

"Stai liniștit, tati ! Că te dai în toate ! Ușurel ..."