Hainele cele noi ale împăratului (partea I)

A fost odată ca niciodată, peste multe mări și tot atâtea țări, ascunsă la capătul lumii, o mică împărăție, să spunem doar oarecum atipică, pentru început.

Dar nu este vina nimănui că a ajuns așa. Nu.

Pur și simplu, de la un moment dat, așa s-a dezvoltat, un pic șuie, informația părând a fi întipărită adânc în gena ei de împărăție.
S-au dispus zeci, poate sute de controale, ca să se afle cauza deviației de la normalitate. S-au efectuat mii de verificări. Unele țintite, altele nu. Nu s-a descoperit însă nimic concret. Ar putea fi vorba de o mutație genetică, susțin specialiștii.

Unele defecte vizibile s-au mai corectat pe alocuri. Dar tot cam strâmbă a rămas.

Experții au emis mai multe ipoteze. Cea mai credibilă cauză ar fi subțierea considerabilă a stratului de ozon din atmosferă care ar permite razelor ultraviolete să-și facă nestingherite jocul, iar în spectrul vizibil al luminii să producă anumite anomalii ale fenomenelor de reflexie și refracție, distorsionând practic, la nivelul solului, imaginea oricărui obiect.

Adică, cu alte cuvinte, împărăția nu ar avea nimic considerat deplasat. Doar că este văzută puțin diferit prin alterarea fenomenelor de reflexie și refracție a luminii, sau prin devierea fotonilor de la traiectoria lor normală sub acțiunea unui câmp gravitațional imens, ca acela al unei găuri negre.
(O gaură neagră în imediata apropiere ? Parcă ne surâde mai mult varianta ipotetică cu subțierea stratului de ozon).

Cu toate acestea, deși primim asigurări că nu e nimic deosebit, pe măsură ce te apropii de acest loc, într-un mod cu totul neașteptat, încep să se petreacă tot felul de evenimente stranii.
Când îți dorești mai mult să te bucuri de puțin soare, tocmai atunci se adună norii și începe să plouă. Chiar dacă ai o umbrelă, dintr-o dată se întețește vântul, ți-o întoarce pe dos sau ți-o smulge din mână. Dacă te încăpățânezi să o ții puțin mai strâns, ești luat pe sus de vijelie, la fel ca Mary Poppins și aterizezi într-un șanț sau canal descoperit. Aprinzi o lanternă și dai nas în nas cu o familie de crocodili. Scapi la mustață, după o aprigă și teribilă cercetare prealabilă în care rămâi practic fără pantaloni. Te adăpostești pe trotuar într-o stație de autobuz, dar ce să vezi ? Chiar atunci trebuie să treacă pe acolo, în viteză, un camion care să te scalde în apă din cap până-n picioare. Ok, ce ar putea să ți se întâmple mai rău de atât ? Să te devoreze niște piranha în timp ce faci un duș ? Sau exact în momentul în care citești ziarul la o terasă să ți se retragă autorizația de acces la informații clasificate, iar literele să-ți cadă pe sub masă ? (Asta cu ziarul e un pic forțată, dar se mai întâmplă...)
În rest, se precizează că totul ar fi în regulă. Cu excepția acestor mici inadvertențe privind modul în care cade lumina.

Ce să-i faci, ce să-i faci, împăratul e plin de draci.
Nimic nu funcționează corect în împărăția sa. Sau funcționează, dar cu toate eforturile depuse, se pare că totul se vede complet greșit. Atât în interior cât și în exterior. Dacă și lumina a ajuns să se joace cu imaginea împărăției...
Dar nu de asta este el preocupat și afectat. Nu.
Simte că îl jenează ceva, nu se simte chiar ok, nu are stare, se tot foiește și se scarpină, parcă îl deranjează ceva legat de ... vestimentație ? În final, își dă costumul jos.
Costumului nu i se poate reproșa chiar nimic. Este impecabil, făcut pe comandă, din stofa cea mai aleasă de pe piață.
Au crescut în schimb pretențiile.
Îl cheamă pe croitor, unul din cei mai pricepuți din câți au existat vreodată : "Croitorașule, vreau să-mi faci în câteva zile un set complet de haine cum nu s-a mai văzut în întreaga împărăție".
"Prea bine, Măria ta !"

Croitorul se retrase în atelierul său, destul de abătut, gândindu-se cum să îndeplinească porunca împăratului : "Nu mai știu cum să-l mulțumesc. Săptămâna trecută i-am terminat de croit noul costum. Mi-am dat toată silința, a ieșit ceva deosebit. Dar s-a plictisit repede, e veșnic nemulțumit. Vrea mereu alte haine, din ce în ce mai pretențioase, nemaivăzute... Nemaivăzute ? Hmm, cred că mi-a venit o idee !"
Se înfățișează din nou împăratului și, plin de smerenie, cere permisiunea de a vorbi :
"Slăvite, pentru hainele Măriei tale am nevoie de fir de aur, fir de mătase, catifea și pietre prețioase."
"Prea bine. Mergi la vistieria împărăției și spune că am zis eu să-ți dea tot ce ai nevoie pentru a-mi croi noile haine. Când sunt gata ?"
"În prima noapte cu lună plină, Măria ta, adică peste trei zile și trei nopți. Dacă încuviințați, diseară după cină mă voi înfățișa să alegeți prețioasa stofă din care vor fi confecționate hainele luminăției tale."

"Prea bine, croitorașule ! Voi avea grijă să fii răsplătit cum se cuvine"

Zis și făcut.
Imediat după cină, împăratul își chemă croitorul pentru a-i fi prezentată stofa din care urma să i se confecționeze hainele.

Va continua...