Uneori, când ți-e lumea mai frumoasă și viața mai dragă, se întâmplă să întâlnești, chiar în calea ta, o grămadă mare de rahat.
Măi, de unde o fi apărut ? Cine o fi proprietarul ? Cine răspunde ? Cert este că încurcă puțin traficul... și nu prea poate fi ocolită. Cât despre miros... îți desfundă toate simțurile ! "Ia spune, Mirele, că tu ești specialistul în resurse umane, cum abordezi această provocare ? Te întorci din drum ?" "Exclus, șefu' ! Mergem înainte, încercăm să nu ne facem de cacao și să lăsăm urme pe covor. Poate grămada nu e chiar atât de groasă și poate fi parcursă. Poate e doar o iluzie. Vedem la fața locului după ce sondăm terenul." "Dar tu, Livian ? Cum procedezi ca să fii sigur că nu intri în rahat ?" "Pentru mine nu mai contează așa mult, șefu ' ! Eu sunt trecut prin multe... Dar, ca să vă răspund : Simplu, aplicăm o procedură ! Pentru fiecare situație avem pregătită câte o procedură." "Există o procedură pe care trebuie să o aplici ca să nu te umpli de rahat sau să nu te mozolești de ciocolată ?" "Sigur, șefu' ! Există." "Pe scurt, descrierea procedurii..." "Subiectul care dorește să rămână perfect curat și nepătat are obligația să estimeze corect gravitatea problemei cu care este confruntat și trebuie să-și ajusteze corespunzător dimensiunea pasului, astfel încât să traverseze în condiții de siguranță zona mlăștinoasă." "O vidanjă nu ar fi mai bună ?! ... Hai că am glumit, așa mă știți voi ?! Cum să eliminăm grămada de rahat (sau choux à la crème) din mijlocul drumului ? E aur curat ! Trăim cu ea, asta e viața ! Fraierii vor intra în ea până la gât, noi îi recuperăm, îi spălăm bine și îi punem la uscat. Doar pe cei pe care îi vrem recuperați. Pe noi, ăștia mai versați, care știm tot ce mișcă în jurul nostru, ar fi și culmea să ne afecteze în vreun fel. Deja nu ne mai deranjează de mult mirosul. Și nici nu ar trebui. A ajuns o aromă destul de fină pentru cunoscători. Vanilie. Iasomie. Lavandă."
"Șefu' ! Nu-i de glumă, simt că mă afund din ce în ce mai tare în materia asta deosebită și totodată am senzația că mă atrage din ce în ce mai mult. Nu mai pot ieși singur la suprafață, a ajuns pentru mine ca un drog. Dați-mi o mână de ajutor, mă copleșește !" "Ține-te bine, Mirele ! Rezistă, prietene ! Venim acum să te scoatem din ... malaxorul de caramel în care ai alunecat. Hai, dă mâna încoace... Dar, stai ! De unde ai manșeta asta ? Parcă o recunosc ! Băi, asta e manșeta mea, până și butonul cu care se încheie este al meu ! Cum au ajuns tocmai la tine ?" "Aveți dreptate șefu' ! Mai țineți minte când fostul inspector general a dispus să eliberați biroul și v-ați cam împotrivit ? Parcă vă trimisese puțin și pe la psihiatrie. Dar dvs. n-ați vrut în ruptul capului. A trebuit să vă tragem cu forța de cămașă afară... Eu îmi amintesc că am aplicat niște scheme clasice de judo, dar în loc să vă trimit la podea, am rămas cu manșeta dvs. în mână. Se potrivea atât de bine la sacoul meu că am păstrat-o ! Iertare, slăvite !" "Dă manșeta încoace ! Nu ți-e puțin rușine ? Nu-i de ajuns că fac unii mișto de mine pe blog ? Cică, zic ei, am rămas într-o singură manșetă... O tot schimb pe ascuns de la o mână la alta să nu se prindă paparazzii... și ea era la tine în tot acest timp. Mare porcărie ! Livian, vino încoace ! Fă ce trebuie să faci !!"
Nu o mai arătăm că iar se înfurie Mirel și se răzbună pe lucrători.
Așa cum s-a întâmplat acum 2 săptămâni după ce am făcut publică starea de ebrietate (apropiată de comă alcoolică) în care se află o biată adeverință pentru atestarea calității de asigurat OPSNAJ.
Dar fiindcă azi Mirel se întoarce fresh din concediu, îi sugerăm să verifice următoarele :
1. Codul de indemnizație este înscris greșit, pentru că nu s-a ținut cont de informațiile din certificatele de concediu medical emise în ultimele 12 luni, documente care au fost remise instituției și care ar trebui să existe atașate la situația cu prezența.
2. Nu mai scăpăm de mențiunea : "Confidențial ! Document care conține date cu caracter personal protejate de prevederile Legii 677/2001" ? Și-a cam trăit traiul și legea asta...
3. Dacă există incertitudini, de ce nu se consultă fișa medicală existentă la medicul de unitate ? Preferăm să emitem adeverințe cu date incorecte și incomplete ?
4. "Sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele din adeverință sunt corecte și complete". Poate că ar trebui să te îngrijoreze ce declari tu aici...
5. Tati, vezi că acum ai două adeverințe emise, una beată rău și una puțin mai trează (dar tot incoerentă). Amândouă sunt valabile 30 zile de la data emiterii. Nu anulezi și tu una din ele ? Poate pe amândouă...
Și faci azi una bună, corectă, așa cum te pricepi tu ! Promiți ?!
Cum ziceai tu, Mirele ? Că timpul estimat pentru emiterea unei adeverințe este de 40 minute ? Poate 40 zile.
Cum ar fi să te bage Medrega în cercetare prealabilă pentru că nici după atâta timp nu ai fost în stare să emiți o adeverință cu date corecte și complete ?
Evident, pe perioada până să intri în concediu, când te-a durut efectiv la bască și ai pasat "elegant" la alții să se ocupe de "corecția" acestui act emis de tine într-un mod atât de iresponsabil.
Acum ai revenit la muncă, ești relaxat, pune mâna și arată-ne ce șef excepțional zace în tine !
Uimește-ne !!!
(Până una-alta, credem că iar ți-o iei pe cocoașă de la jupânu'. Dar ești deja obișnuit...)
"Stoarce cât poți, de unde poți !" Acest mesaj imperativ îi este adânc întipărit în gene. Subconștientul îi livrează lui Mirel în mod sistematic, subliminal, ceea ce reușeste să decodifice din ADN-ul său.
Prada sigură - subordonatul model.
Până nu stoarce și ultima picătură de energie din el, Mirel nu se lasă, nu se împacă.
"Hai, ocupă-te și de lucrările astea !" "Nu pleci până nu termini !" "Vrei concediu de odihnă, daa ? După ce mai faci câteva lucrări. Hai să facem și puțină treabă !"
Are un talent ieșit din comun. De a profita din plin, în orice situație, de orice ocazie. Un oportunist în adevăratul sens al cuvântului. Te-ar exploata până în ultima clipă. Până cazi lat. Și după o scurtă pauză, când abia ți-ai revenit, ar lua-o de la capăt. Măcar de te-ar lăsa să-ți aduni, în liniște, ideile.
O bună colegă de-a noastră, care a reușit în cele din urmă să scape de această năpastă, ne povestea despre acest căpcăun cum intra de douăzeci de ori pe zi în birou, sub diverse pretexte, să vâneze un eventual Solitaire pe ecran, dacă cineva a folosit telefonul mobil în interes personal sau dacă s-a uitat mai mult de o secundă pe fereastră. Toate acestea ar dăuna grav activității prestate de angajat, i-ar deturna atenția de la ce este cu adevărat important. Munca sa. Sursa capabilităților lui Mirel. Totuși, când deschidea ușa și o surprindea în mijlocul unei activități laborioase, trebuia să facă el ceva ca să o fragmenteze, altfel nu se simțea bine. Să-și aducă din plin contribuția, să-și imprime amprenta de șef. Într-una din zile, colega a trebuit să abandoneze situațiile la care lucra, care aveau un grad de complexitate ridicat, necesitând atenție și concentrare, doar fiindcă venise cineva în vizită la Mirel și acesta ceruse : "fă și tu o pauză, pregătește două cafele". Sau : "lasă lucrările astea pentru mai târziu, fă-le pe astea că sunt mai urgente !"
Un alt coleg își amintește că au existat situații în care exact atunci când avea mai multă nevoie de liniște pentru a calcula vechimea în muncă sau în serviciu, lucrând la dosare de pensie care necesită calcule corecte și verificări atente ale documentelor, se auzea strigat de pe hol și trebuia să lase totul ca să vadă ce dorea șeful serviciului. De multe ori era vorba doar de plimbat o hârtie dintr-un birou în altul. "Du-te și tu cu lucrarea asta la secretariat." Iar secretariatul este chiar vis-a-vis de biroul lui Mirel.
Alți colegi ne povestesc amuzați cum lucrau câte trei, în mod independent, fără să știe unul de altul, la aceeași lucrare. Iar Mirel se trezea cu trei documente identice despre care nu-și dădea seama cum au fost concepute (tripleți) și care plecau fiecare pe traseu, unde obțineau separat avizele necesare, după care se întâlneau toate trei în mapa lui Medrega, care le lua la semnat pe rând, cu un ușor sentiment de deja-vu. Și până la urmă, nu era bine ? Mobilizare maximă ! Toată lumea a fost implicată în activități... A fost colectată toată energia creatoare... Nimeni nu a stat pe bară, cu toții au ieșit la încălzire. Totuși numai unul dintre ei putea intra pe teren. Ceilalți, cu siguranță, data viitoare.
La sfârșitul programului de lucru, Mirel încă mai are pretenția să i se raporteze de către fiecare subordonat faptul că și-a încheiat activitatea pe ziua respectivă. Ca un fel de a obține "binecuvântarea" de a pleca. Dar nu chiar la ora 16:00. Cu 30-40 minute mai târziu, să mai ciugule puțin din timpul liber al subalternului. Mai trântește la această oră câte o ședință de comandă... Găsește el un motiv anume să nu se poată pleca exact la terminarea programului.
În aceeași logică personală care, în opinia sa, ar trebui patentată, încearcă prin diverse subterfugii să împiedice angajații instituției să beneficieze integral de drepturile pe care le au. Condiții de muncă speciale tăiate în mod nejustificat, practici neunitare în acordarea concediilor de studii sau la scoaterea de la locul de muncă pentru susținerea examenelor, ignorarea punctelor de vedere ale DGMRU privind participarea cu prezență la cursurile pentru care a fost aprobată înscrierea, etc. În general, toate în minus pentru personal. Cu mici excepții, acolo unde Mirel are un interes.
Mai nou, nici adeverințele nu mai ajung la solicitanți, fiindcă puțin îi pasă dacă le mai trimite sau nu. În schimb, este foarte atent la respectarea termenelor scurte pe care le fixează în mod arbitrar pentru rezolvarea lucrărilor, fără niciun fel de analiză preliminară. Concluzia este că are mania să vadă oameni muncind în jurul său, până la epuizare dacă s-ar putea, el fiind doar un colecționar de merite, un oportunist, un profitor. Când vine vorba să-și aducă aportul la performanța serviciului, mai degrabă o reduce considerabil. Pune în schimb presiune maximă pe subordonați să producă cât mai mult, într-o structură care pârâie din toate încheieturile ca o șandrama.
Un bun coleg, care făcuse și el multiple demersuri să se mute din cadrul SRU, iar în cele din urmă obținuse, cu stăruință, mutarea în cadrul IGI, după mai multe amăgiri și promisiuni încălcate, povestește că Mirel i-a dat de lucru până în ultima clipă. Ba chiar a mai aranjat să fie "împrumutat" câteva săptămâni, în baza unei înțelegeri avute cu noii săi șefi, ca să mai lucreze un timp la Resurse Umane, pentru a face puțină ordine în haosul general. După o săptămână, Mirel deja pierduse noțiunea timpului, avea impresia că va putea dispune "forever" de serviciile fostului său subordonat. Chiar încercase să-i planifice niște activități peste durata pentru care a fost "împrumutat". Iar când colegul l-a readus cu picioarele pe pământ, arătându-i pe zile în calendar cât mai poate rămâne, Mirel a explodat în stilul caracteristic : "Aaa, asta înseamnă că n-am reușit nimic. Am făcut o p...ă !"
Totul se rezumă la cât poate colecta el de mult de la subordonați, ca să-l impresioneze pe Medrega și să-i demonstreze, în consecință, cât de capabil este ca șef la Resurse Umane. Numai că și Medrega își citește conștiincios blogul și constată despre Mirel că lucrurile nu stau chiar așa. "Din ce citesc eu aici... cred că ai mare dreptate. Ai făcut o p...ă !" Vă dați seama ce dezamăgire cruntă încearcă Mirel de fiecare dată când, străduindu-se să intre în grațiile lui Medrega, se alege cu o ciungă-n păr și 2-3 castane în cap ?
Medrega, inspector general (apt nelimitat, devotat și implicat).
Mirel, șef de cadre (foto, handicap, bicicletă, beton-armat).
Comisia de Monitorizare a Performanței.
Obiectiv : Diseminarea dispoziției inspectorului general privind majorarea salarială de la 01.01.2020.
Modalitatea de lucru :
"Păi, e simplu ! Deci, ca toată lumea să ia la cunoștință că i s-a majorat salariul, facem în felul următor : multiplicăm dispoziția să ne ajungă la o mie și câți am fost la 01.01.2020, apoi luăm o foarfecă și tăiem ștraifuri de hârtie, într-o veselie, din anexă, apoi le capsăm pe verso și cam asta e ! Cine are nedumeriri și nu prea înțelege ce-i cu cifrele astea înșirate alandala, să facă bine să deschidă fluturașul de salariu și să confrunte datele cu el în față. Eventual, de ce nu ? Să capseze și fluturașul la dispoziția de majorare salarială."
Monitorizarea Performanței :
"Șefu', fâșiile astea de hârtie se vor desprinde instantaneu.
La cum se manevrează dosarele, la a doua deschidere rămânem cu ștraiful în mână..."
"Dacă se întâmplă așa, deși eu am dispus că este interzis să rămâi cu ștraiful în mână, ai de ales una din următoarele variante : cercetare prealabilă și diminuarea salariului cu 10% pe 2 luni sau îți capsăm și mâna cu tot cu ștraif la dispoziția din dosar !"
Noi episoade de-a dreptul revoltătoare despre haosul organizațional care domnește în interiorul structurii de resurse umane încep să iasă la iveală printr-o serie de relatări venite din partea unor colegi care s-au săturat să mai acopere neobrăzarea și jocurile de culise ale șefului serviciului. Că la IGI munca de resurse umane a fost și este foarte prost organizată, nu mai este de mult o noutate. Iar că lui Medrega nici acum nu-i pasă cum funcționează această structură, este la fel de evident. Managerul suprem are nevoie de un yes-man în fruntea SRU, nu de un profesionist.
O perioadă considerabilă de timp s-a vorbit despre faptul că personalul serviciului este foarte tânăr și în consecință neexperimentat. De aici ar fi decurs gafele și stângăciile înregistrate de-a lungul timpului în activitatea SRU, cu toate că și oamenii mai trebuie îndrumați, coordonați din când în când de către un șef mai mult sau mai puțin priceput care să-i scoată din haos. Din păcate, nu a fost să fie. Dar iată că lucrătorii s-au maturizat, au căpătat experiență și nu mai pot fi prostiți așa ușor. Cer să fie prețuiți pentru munca lor, să fie tratați cu respect și consultați în activitatea în care s-au format cu greu, prin eforturi proprii, fără contribuția domnului Mirel. Până când să pui placa aceea perimată cu lipsa de experiență, ca justificare a unor insuccese determinate în special de lipsa de organizare și management defectuos ? Ceea ce nu a înțeles niciodată domnul Colea este că șefia sa nu este buricul Pământului, el nu poate poza mereu în cowboy, iar structura pe care o conduce nu este nicidecum miezul IGI. (Bine, că nici Medrega n-ar trebui să se simtă ca pe moșia lui ! Dar aceasta este deja o altă discuție).
Serviciul Resurse Umane este o structură suport care are menirea să servească carierei personalului ce își desfășoară activitatea în această instituție, să-i urmărească evoluția în profesie, să-i țină evidența condițiilor de muncă, a drepturilor de care beneficiază conform legii. Este simplu, oamenii își văd fiecare de treabă acolo unde sunt încadrați, pe liniile lor de muncă, iar instituția ar trebui să aibă grijă de nevoile lor, asigurându-le suportul pe partea de emitere adeverințe, stabilire condiții de muncă, definitivare și promovare în funcții, înaintare în grad, asistență pe partea de pensii, etc.
Devine cel puțin ciudat când auzi că sună telefonul și colegi ai tăi din IGI sesizează unele probleme, la început cu blândețe și umilință, scuzându-se că nu au intenția să deranjeze, plini de respect și chiar ușor jenați că au îndrăznit să se intereseze de stadiul unor solicitări care au rămas de mai mult timp fără răspuns. La fel de straniu este când afli că uneori, în disperare de cauză, șefi de serviciu și chiar inspector general adjunct vin până la Resurse Umane și se interesează, încercând să afle de ce o anume adeverință de salariat nu poate fi întocmită cu celeritate sau care este stadiul unor lucrări care nu se mai finalizează.
Aceste lucruri nu ar trebui să se întâmple, dar observăm că devin din ce în ce mai dese. Nu este vorba numai de lipsă de organizare, ci mai curând de un "aliaj" în care ingredientul principal este nesimțirea. Veți descoperi imediat și a cui.
Un coleg de-al nostru de la Serviciul Achiziții ne-a semnalat că are un copil pe care trebuie să-l înscrie la creșă într-un interval de timp relativ scurt, menționând acest lucru în raportul său și subliniind faptul că dacă nu se va încadra cu depunerea documentelor în perioada alocată înscrierilor va pierde efectiv locul pe care-l viza. Avea nevoie doar de adeverința de salariat. Lucrătorul de la Resurse Umane căruia i se repartizase lucrarea nu era foarte aglomerat, prin urmare ar fi putut să se ocupe de ea și ar fi soluționat-o în maxim 15 min. Atât durează întocmirea unei adeverințe de salariat. Numai că șeful serviciului i-a transmis respectivului lucrător faptul că inspectorul general a dispus acestuia să întocmească retroactiv, cu prioritate, mai multe rapoarte de activitate zilnice (nu mai puțin de șapte), structurate pe ore, pentru a se verifica utilizarea judicioasă a timpului de lucru. În plus, agentul de poliție respectiv mai avea de întocmit, tot cu prioritate, două rapoarte personale în care trebuia să explice de ce i-a intrat un cui în roata stângă-față a autoturismului cu care se deplasa la serviciu și de ce a ales să schimbe roata pe ploaie când trebuia să o facă pe timp frumos, astfel operația respectivă ar fi durat mult mai puțin și instituția ar fi putut să-l folosească pe lucrător mai mult timp la program. Apoi, într-un alt raport, acesta trebuia să dea explicații de ce s-a prezentat la camera de gardă a spitalului ORL când fusese trimis la un alt spital unde trebuia să se interneze la pat pe secția de Psihiatrie. Astfel, agentul de poliție a fost nevoit să argumenteze, în scris, deși nu era cazul, că problemele sale cu capul ar putea avea originea în afecțiunile mai vechi ale urechilor, nasului, sinusurilor și probabil amigdalelor. După atâtea rapoarte de dat într-un timp atât de scurt, cu prioritate, cât timp să-i mai rămână lucrătorului pentru soluționarea lucrărilor ? Eventual să i se fi spus : "ai 10-20 min la dispoziție să întocmești ce este urgent pentru personalul instituției, apoi până la terminarea programului finalizezi rapoartele". Dar nu, atât șeful serviciului Resurse Umane cât și înlocuitorul aflat la comanda structurii, cu toate demersurile și rugămințile venite pe diverse canale pentru a manifesta înțelegere față de problemele ridicate (nu de niște dușmani sau răufăcători, ci de proprii noștri colegi), au rămas intransigenți : "Dacă așa a zis domnul inspector general...Cu prioritate !"
În legătură cu internarea sa la pat pe secția de psihiatrie a spitalului Gerota, colegul nostru ne roagă să-i transmitem domnului Medrega următorul mesaj :
O altă speță recentă, care a provocat rumoare, dezgust și a scandalizat în mare măsură personalul IGI, arată cât valorează o solicitare de emitere a unui document de încadrare în condiții de muncă pentru cel care coordonează activitatea Serviciului Resurse Umane. Acesta a fixat un termen pentru emiterea unei astfel de adeverințe iar lucrătorul căruia i-a repartizat-o a făcut tot posibilul să se încadreze în el. După ce a înmânat lucrarea soluționată în termen, polițistul care a întocmit-o s-a trezit după vreo 2-3 zile cu o rectificare din partea șefului serviciului. Lucrătorul s-a conformat în aceeași zi și a predat din nou lucrarea superiorului său. După câteva săptămâni însă, într-un mod cu totul surprinzător, domnul Mirel a întocmit o notă de prezentare către inspectorul general în care a reclamat depășirea termenului fixat pentru acea lucrare cu 3 zile lucrătoare. De la data când a fost repartizată până în momentul finalizării, cu tot cu rectificarea cerută de șeful serviciului, trecuseră 7 zile lucrătoare. Per total, lucrarea se înscria lejer în orice termen, dar ghinion (!) Nu și în termenul acordat de șeful SRU. Domnul Medrega nu a stat prea mult pe gânduri și a dispus cercetarea prealabilă a lucrătorului pentru întârzierea nejustificată în soluționarea lucrărilor. Cercetarea prealabilă s-a finalizat, în mod evident, cu stabilirea vinovăției celui care a întocmit lucrarea, iar domnul Medrega l-a sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe 2 luni. Pe parcursul cercetării prealabile, agentului de poliție respectiv nu i s-a permis nici măcar consultarea actelor cercetării. Atât l-a dus capul pe ofițerul desemnat, să încalce până și cel mai elementar drept la apărare. Cu astfel de oameni se efectuează cercetări prealabile la IGI, atunci când vrei să arzi cu orice preț pe cineva. Bineînțeles că toți cei implicați în această mascaradă vor avea de dat cu subsemnatul în urma plângerilor penale care au fost deja formulate împotriva lor. Însă deocamdată și-au atins scopul și se hlizesc unul la altul ca personajul jovial din fotografia de mai sus. Toate bune și frumoase, numai că...aceste specimene, unele dintre ele chiar penale, nu se orientează în favoarea interesului legitim al celor care solicită un drept. Ci exact împotriva lor. Nu îi interesează câtuși de puțin dacă solicitările sunt onorate și ajung la beneficiar. Mai degrabă ele sunt folosite ca material de luptă împotriva celor incomozi. Evident, sancțiunile se dau invocând alterarea drepturilor legitime ale personalului de a beneficia într-un interval rezonabil de timp de aceste documente care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt emise în termen. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Totul se află la cheremul câtorva oameni certați nu neapărat cu legea (unii sunt de-a dreptul penali) ci cu elementarul bun simț, lucrând sistematic împotriva propriului personal.
Ca fapt divers, adeverința respectivă de încadrare în condiții de muncă (așa cum a fost ea întocmită, soluționată cu întârziere de 3 zile lucrătoare, așa cum a determinat ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă) nici până în prezent nu a fost transmisă solicitantului. La o distanță de peste două luni și jumătate de când a făcut solicitarea, omul se întreba la telefon dacă mai există vreo șansă să primească vreo informație luna aceasta, în condițiile în care efectuase demersul în vederea pensionării și ar fi dorit să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de vechime în serviciu. Destul de jenant. Nu știm pe unde va scoate cămașa cel care, având lucrarea soluționată de subordonat, a preferat să o depună la dosarul cercetării prealabile în original, pentru a-l arde la salariu pe polițistul incomod, în loc să o trimită celui care a solicitat-o și care avea nevoie de ea. Nu înțelegem de ce nu a făcut pur și simplu o copie.
Va răspunde pentru asta domnul Mirel ? Raportul celui care a făcut solicitarea poate fi privit și ca petiție. Iar la capitolul petiții, lucrurile sunt clare. Care-i termenul de răspuns, domnule șef de cadre ? Că amicul tău de la Control părea tare ofuscat că l-am fi luat de prost. Cum de am putut concepe că dânsul nu ar cunoaște care e termenul legal de răspuns ? Dar dumneata îl cunoști ?
Adeverința cu pricina și-a atins scopul. Nu trebuia decât să servească ocazia domnului Medrega de a mai aplica o sancțiune în urma unei cercetări prealabile (dispusă pe repede înainte) a unei fapte comise pe perioada în care a fost instituită starea de urgență.
În ceea ce privește solicitantul, este greu de crezut că acesta va primi vreodată scuzele de rigoare din partea celui care răspunde de bunul mers al activității de resurse umane sau din partea managerului instituției. Ei sunt cu mult deasupra tuturor. Și se observă de la o poștă care sunt combinațiile lor.
Domnul Colea va fi cu siguranță cercetat penal. Dar nu și disciplinar. Domnul Medrega are grijă să nu-i dea prea tare la temelie. Îl protejează. Să vedem însă și până când. La fel ca și pe maimuțoiul care plimbă ochii peste cap de la Control. Are nevoie de astfel de oameni integri. Cu ghilimelele imaginare de rigoare. Mirel va primi probabil încă o atenționare și va rânji din nou că a scăpat nesancționat. Disciplinar. Penal, mai rămâne de văzut.
Dar să mai ascultăm un cântecel, în cinstea lui Mirel de la SRU ! În fond nu avem nimic de împărțit cu omul ci doar cu șeful din el...
"Dalmațianul" cu licurici "superluminiscenți" pe creier, care plimbă jucăuș ochii peste cap, afectat iremediabil de propria importanță, se consideră dintr-o dată lezat în imaculata și impecabila sa imagine. Din câte am înțeles, tot noi am fi de vină. Cică prea l-am fi luat de prost. Măi nene, e posibil să ai dreptate, dar nu vrei să ne spui și nouă cum ai ajuns la această concluzie ? Din pură curiozitate... "Păi, voi credeți că eu nu știu care este termenul legal de a răspunde la o solicitare ? Uite, chiar acum îmi potrivesc ceasul... Peste exact 30 zile plus 15 prelungire aveți răspunsul ! Evident, unul cât mai neconcludent, evaziv, în doi peri și trei corcoduși".
Iată cum penalul invocă, de data asta, legea de partea lui. Oricum nu pune nimeni preț pe răspunsul "reciclatului" de la Control. Un fel de hopa Mitică. Nici nu știi când și de care parte a legii sare. Acum este opusul celerității. Tergiversează legal... De când a fost sancționat penal poți să juri că nu se mai abate niciun milimetru de la litera și spiritul legii ! Ia spune-ne, îți place ce citești despre tine, haiducule ?! Când erai de partea cealaltă, cu înșelăciuni și falsuri pe bandă rulantă, parcă îți sclipeau ochii mai repede. Erai puțin mai iute, nu ? Orzarule, orzarule ... joci în "prelungiri", deci ! Mai vorbim noi...
"Cum unde sunt ? La țară ! Dacă v-ați fi uitat bine în planificare, eram și eu prins acolo cu o săptămână de CO ! De ce tocmai acum ? Păi, tocmai v-am spus : era planificat.
Dar chiar planificat, voi realizați că nu-mi iau concediu așa, de florile mărului, mai ales când știu cât de multă muncă este la serviciu. Niciodată nu am lăsat munca de izbeliște și am plecat în vacanță !! Așa mă știți voi pe mine ?!
Nu-mi luam CO tocmai acum, dar a intervenit ceva. A murit străbunicu' unui nene dintr-un cătun învecinat și ajut și eu pe-aci gospodinele, cu treburi, știți cum e... Aduc apă proaspătă de la fântână... Mai vânez o rață, mai prind un guguștiuc... Mesenii au pretenții, vor vânat proaspăt. Mai frământ un aluat... Pregătesc o tocăniță...
Mai târguim una, alta, mai încingem o masă în veșnică pomenire ! A rămas și motanul fără stăpân. D-ZEU să-l ierte ! Trebuie tras de coadă din când în când... deci e destul de lucru ! Altfel intră în depresie...
Voi cum vă descurcați acolo singurei ? Merge treaba bine ?
Bravo ! Dacă e ceva, să mă sunați. Nu prea am semnal. Mai insistați. Vă răspund, numai să nu fie în timpul slujbei că iar se ia popa de mine și asmute corul de măicuțe asupra mea. Iar unele, am impresia că nu sunt chiar măicuțe...deși cântă așa frumos !
Ne vedem săptămâna viitoare. Faceți ce trebuie și rezolvați toate spețele delicate până vin. Lucrările nu așteaptă. Numai bine când mă întorc, mă uit peste toate cele și vă spun dacă ați procedat corect sau nu. Sau poate nu vă spun. Vedem. Și să nu mă luați prea tare de la început, având în vedere că voi veni totuși cu suflu proaspăt din concediu, pentru că îmi va trebui ceva timp să mă acomodez cu moaca mea standard, afectată și obosită, care duce greul acestei structuri minunate, indestructibile"
Tati, chiar nu ne interesează ce învârți în timpul programului de lucru, fiindcă e clar că numai de activitatea serviciului pe care îl coordonezi nu-ți arde. Ghinionul tău este că ești șef și ar cam trebui să-ți pese.
Știm, șefia asta e o căciulă prea mare pentru capul tău, dar uite, ca să nu te stresezi prea tare, îți vom pune o întrebare foarte simplă :
Mai ai de gând să dispui refacerea acelei adeverințe aflată într-o evidentă stare de ebrietate ? Efectiv nu am fost în stare să deslușim ce dorea să ne spună. Sau o așteptăm să se trezească din beție, poate își dă seama că e cam bezmetică și se anulează singură ?
Apropo, după ce a încercat în zadar să ne lămurească, ne-a întrebat senin : "Nu-i așa că sunt beată ?" Apoi a adormit pe loc. Și tot doarme de trei zile... se pare că și tu la fel. Ne e teamă să nu intre în comă alcoolică, săraca... Cât despre tine... tu ești mult mai rezistent. Poți risca și o cercetare...
Îți mai dă Medrega câte o atenționare, dar de aia nu mai poți tu. Crează și ele o stare euforică, din câte ne dăm seama. Câte atenționări ai strâns până acum ? Vreo 40 ? Nu-i bai. Mai poți lua destul de multe la bord până să cazi sub masă. Oricum, scoate-le din ramă și vino cu ele. Cunoaștem o terasă, lângă IGI. Vrem să organizăm un party. Le chemăm și pe ale noastre... Vine și adeverința. Prilej de socializare...
Nu mai are sens să ne dăm cu părerea despre Illuminati, dark matter sau efectul de piramidă când îi vedem pe ăștia cum se înghesuie fără nicio reținere la apucat, aruncându-se care mai de care după ciolan.
Ți se face și scârbă la un moment dat.
Ce conștiință, ce verticalitate ?
Apucă ciolanul în clonț și taci din gură că e mai bine... Și ține-l strâns să nu-l scapi.
O dată prins, trebuie să confirmi, adică să faci pe plac cui trebuie. Vrei să-ți păstrezi avantajele ? Dacă tartorului nu-i place de tine, dintr-o dată vezi că ți-a luat toate jucăriile și ești obligat să treci la munca de jos.
Parcă e mai bine să fii la munca de sus, nu-i așa ? Atunci, dacă te-ai hotărât care vrei să fie traiectoria carierei tale, cel puțin în aceste vremuri întunecate pentru IGI, fii om deștept, încearcă să te lepezi temporar (!) de principiile tale și urmărește să te ții în șa cât mai mult. Șefia este un cal sălbatic nărăvaș. Te aruncă cât colo de nu te vezi. Acest rodeo nu-l poți câștiga decât făcând pact cu Diavolul. Ești gata să-ți vinzi sufletul ?
S-ar putea să fie mai ușor decât crezi. Pentru început, trebuie să te ții cu mâna strâns de nas și să înghiți tot ce ți se dă de înfulecat, fără nazuri. Dacă vrei să joci în Liga I.
Asta e, trăim vremuri grele ! E foame mare ! Toți vor să fie șefi. Nu toți sunt la fel de competenți. Dar cine a spus că se încurajează competența ? Unii trebuie strecurați pe ascuns, pe ușa din dos ! Dar mai întâi trebuie să corespundă.
Cum faci să fii pe plac inspectorului general ? Cel de acum, care este cât o mai fi. Mai întâi trebuie să te abții să-l contrazici. Nici nu e prea greu, trebuie doar să zici : "Da, șefu' !", "Imediat șefu' !", "Sigur șefu' !"
Te pregătești cu o minge nouă de volei, cât mai dichisită. Feblețea lui de voleibalist cu o anumită notorietate. Apoi îți alegi un loc cât mai vizibil, lângă fileu. Îți pui un scăunel, te urci pe el și aștepți. Trebuie să ții mingea exact deasupra fileului, nici mai sus, dar nici mai jos. Lângă tine sunt mulți alții care fac același lucru. Stau urcați pe scăunele și așteaptă să fie băgați în seamă. Unii o fac mai teatral, se schimonosesc, dau ochii peste cap, se întind peste fileu, devin caraghioși încercând să iasă în evidență. Prefă-te și tu că ești interesant, adoptă o poziție cât mai pitorească și așteaptă destoinic să fii contactat. Va veni vremea când inspectorul general va dori să vadă cum îi servești mingea.
Acum, iată câteva exemple concrete de activități în care trebuie să te implici, după ce ai fost ales, presupunând că vrei să-ți păstrezi ciolanul sau promisiunea de a-l avea :
Ți se repartizează un fraier pe care trebuie să-l arzi. Arde-l, că n-ai încotro ! Reține, deja ești parte a unui sistem bine rodat, care lucrează profesionist. Nu e loc pentru amatori.
Ți s-a dat o cercetare prealabilă, foarte bine. Mare atenție însă cum o faci. Jupânul nu o să fie prea mulțumit dacă fraierul scapă nearticulat. Este foarte probabil să fii la rândul tău cercetat dacă îți pui tot felul de probleme deontologice. Sau dacă te mustră conștiința. Desigur, nu mai ai așa ceva. Și la ce ți-ar trebui ?
A întocmit fraierul un raport și anexează o probă în apărarea sa. Apoi îl înregistrează la secretariatul unității. Poți păstra lejer doar prima pagină, acolo unde lucrătorul a consemnat data și ora primirii. Restul nu e relevant. Ce, oare scrie undeva câte pagini a avut raportul, câte anexe ? Fii profesionist ! Orientează-te !
Chiar și dacă pare 100% nevinovat, nu trebuie niciodată să spui asta. O dai așa : "nu i se poate reține întreaga vinovăție". Sună mai deștept ! Tot prinde o atenționare, pentru prevenirea unor fapte pe care știi sigur, încă de pe acum, că le va comite în viitor ! De unde știi ? Ți-am sugerat ce ar fi mai bine să înțelegi.
Face fraierul obiecții ? Nimic mai simplu. Nici măcar nu le consemnezi în raportul de cercetare prealabilă. Pentru că tu ești șmecher iar el nu e. Zici că ai făcut un proces verbal separat în care oricum nu se uită nimeni. Dacă te simți strong, ca o femelă de curcan (nu neapărat beată criță, ci euforică) și îți tot rotești ca la balamuc gâtul după mărgele, ai putea nici să nu prezinți raportul de cercetare prealabilă. Ca de altfel nici actele cercetării. Rămâi tare pe poziție ! Pentru că, nu-i așa, cercetarea prealabilă se derulează împotriva polițistului cercetat, iar el trebuie să simtă asta. Nici nu trebuie să-ți justifici efortul. În fond, inspectorul general vrea să știe doar dacă l-ai lucrat sau nu pe fraier. Nu și cum ai făcut-o.
Îți face fraierul probleme și te apucă durerea de cap că nu prea știi cum să-l înfunzi ? Poate încă nu ești prea experimentat. Ai însă ac de cojocul lui. Nu trebuie decât să-ți pui mintea la contribuție.
Până în prezent, oamenii de știință au dedus că numai 5 % din materia existentă în Univers este vizibilă, adică reacționează cu undele electromagnetice, emite sau absoarbe lumina sau radiațiile. Acest procent de 5 % reprezintă lumea materială pe care o percepem direct, inclusiv stelele, planetele, galaxiile. Restul de 95 % reprezintă materie și energie întunecată a căror prezență nu a putut fi dovedită pe cale experimentală cu mijloacele actuale, însă a fost dedusă teoretic pe baza abaterilor gravitaționale pe care le generează.
Deci, să-i acordăm circumstanțe atenuante domnului Mirel. Ceea ce putem percepe despre dânsul se încadrează în jurul acestui procent. Nici chiar domnia sa nu se poate observa mai atent, din simplul motiv că materia și energia întunecată din care este alcătuit nu pot fi detectate.
Vă dați seama, am fost nedrepți cu acest individ, noi îl consideram 100% malefic însă omul are un potențial de 95% absolut necunoscut, complet neexplorat. Ne cerem scuze pentru aceasta.
Vă rugăm să ne iertați domnule Mirel !
În baza celor 5% din materia Universului pe care o putem percepe, având telescoapele fixate pe problemele deja cunoscute, ce ne-a fost dat să mai observăm :
Iaca, supărat nevoie mare că o adeverință semnată de dânsul și înmânată unui coleg de-al nostru a sărit gardul în spațiul public și se zbenguie nestingherită, domnul Mirel a dispus să iasă în față cel care a făcut acest lucru reprobabil. S-a apucat să facă anchetă. A convocat o ședință de lucru și a început să tune în stânga și dreapta :
"Măi, să ne înțelegem ! Adeverința aia nu s-a postat singură pe blog. Toți cei care ați avut contact cu ea veți face raport dacă ați postat-o sau nu. Astăzi vreau rapoarte de la toți cei implicați".
Am înțeles. În loc să caște ochii mai bine la ceea ce semnează, continuă să se răzbune pe oameni. Păi cum altfel ? Este șef și nu lasă șefia din mână. Boss on !
"De ce s-o fi supărat și pasărea asta pe mine ? Doar nu i-am făcut nimic... Hai, vino la tata să ne împăcăm !
Vrei și tu să te muți ? Dar ce te-a apucat ? Nu e bine la IGI ?? E prima oară când aud așa ceva. Hai să discutăm. Nu ai vreun porumbel la schimb ? Vreun vulturaș mai pașnic care să stea cuminte în poză ? Chiar și un pinguin. Vino cu propuneri. Te aștept.
Uite, joi am audiențe. De la 10:00 la 12:00. Înscrie-te și am să te primesc !"
Reporter : "Dacă îmi este îngăduit să întreb, ce specialitate aveți ca inginer, domnule Medrega ?
"Tare ca fierul / Iute ca oțelul... Vă spune ceva...?"
Reporter : "Mă tem că nu mi-ați oferit suficiente indicii. Plecați undeva cu sorcova, în misiune, acum în miezul verii ?"
"Of, e clar ! Nu înțelegeți. Trebuie să vă iluminez și pe dvs. Sunt inginer metalurg, specialist în metale, aliaje, diverse tipuri de oțeluri și produse de turnătorie. Acum, fiindcă tot m-ați întrebat, vă pot desființa pe loc un mare mit universal !"
Reporter : "Sunt numai ochi și urechi. Uimiți-mă ! Iluminați-mă !"
"Mi-a transmis și mie cineva din facultate, la un seminar, dar păstrați informația numai pentru dvs. Este confidențială. Dacă s-ar divulga necontrolat în mass-media ar putea influența piața globală de materii prime. Pe mine m-a șocat efectiv. Se pare că, după mai multe studii efectuate în laboratoare de către experți renumiți în știința materialelor, aceștia au constatat în urma măsurătorilor că ... surpriză(!) ... fierul nu e chiar atât de tare ! Ba e moale rău, are o rezistență modestă la tracțiune, este plastic, se rupe ușor, ruginește repede. Deci poanta asta din folclor《Tare ca fierul》arată cât de glumeți erau înaintașii noștri. Dacii, tracii, care or fi fost. Ei spuneau <tare> și la unt, caș, urdă și chiar iaurt. <Bătut> pentru ei nu era un roman cu nasul spart, prins de iscoade, rătăcit prin pădure. Ci laptele dintr-un blid acoperit și pus la soare."
Reporter : "Foarte interesant. Deci fierul nu e tare."
"Nu, deloc. Și încă ceva : nici oțelul nu e iute ! De Oțelul Galați am mai auzit, niște împiedicați. Ce viteză aveau ? Mai mult staționau. Jucau mai bine volei decât fotbal. Dar iute ca oțelul... Cum vine asta ? Te ustură pe limbă, îți iau ochii foc ? Oțelul, prin definiție, este un aliaj format din Fe și C, cu un conținut de C mai mic de 2,11%. Pentru un oțel de calitate se mai adaugă în structură și câteva elemente de aliere care îi cresc proprietățile. Ce să faci cu Fe de puritate 100% ? Nu e bun de nimic. În schimb, dacă adaugi un conținut de C relativ mic și mai ai geniala idee de a-l combina cu puține elemente ajutătoare gen mangan, nichel, crom, vanadiu sau molibden, ei bine se cheamă că ai dat lovitura. Rezultă un oțel aliat de înaltă clasă."
Reporter : "Spunea ceva domnul Mirel Cool Yeah, cu accent texan desigur, de niște deșeuri acumulate în procesul de producție, în urma unor tehnici manageriale discutabile și manevre experimentale pe care ar dori să le propage la o scară mult mai largă. Ar avea de gând să înființeze chiar și o rezervație, după modelul celei de la domiciliu, din câte îmi amintesc."
"Nu vreau să-i iau apărarea acestui cowboy, dar călirea oțelului este un tratament deosebit de important. Urmat de cel de revenire, desigur. Prin călire, într-adevăr, crește duritatea, dar oțelul devine fragil, casant. Ca să ai o structură competitivă de oțel, trebuie să-i aplici și un tratament de revenire.(Metalurgiștii știu ce înseamnă). Iar dacă amintiți despre gunoaie, totul este relativ. La fel ca și puritatea aliajelor. Chiar este indicat să ai 2-3 "impurități" la suta de indicatori, ca treaba să meargă perfect. Iar dacă "impuritățile" astea freacă și Mn-ul poți băga aliajul direct în turnătorie, iese un oțel pe cinste. Dacă vrei un oțel aliat de calitate (aliat cui ? Ție, nu ?), tenace, dur, rezistent la uzură, ai mare grijă la procentul de C (bagi cocs atât cât trebuie). Apoi vezi ce elemente combini (și în ce proporție) ca să deții în continuare controlul, să nu și-o ia în cap materialul. Când simți miros pregnant de S înseamnă că unii au început deja să-și dea aere și atunci trebuie să intervii să mai limitezi din derivate. Atenție la tratamentele pe care le aplici. Dacă le faci prost afectează integritatea structurală."
Reporter : "Formidabil, domnule Medrega, deci nu excludeți să primiți în organizația dvs. chiar și oameni certați cu legea, infractori, corupți. Dimpotrivă, ei fac bine din punct de vedere al stabilității structurale, tocmai prin distorsiunile și tensiunile pe care le induc. Cum ați spus, fierul este moale, plastic, se rupe și ruginește ușor. Oțelul, în schimb..."
"Păi chiar am pe unul la Control, sancționat penal pentru fals, uz de fals, înșelăciune, infracțiuni în formă continuată. Care-i problema ? Are o acuitate infracțională extrem de fină. Fac o treabă extraordinară cu el. Pe cine să fi pus în locul lui ? Cum îi mai controlam eu pe pămpălăii ăștia 100% Fe ? Cu unul tot ca ei ? Hai să fim serioși ! Ne-ar fi râs în nas, instant !"
Primii care au avut ideea de a parodia competițiile interne din cadrul serviciilor secrete (al autorităților, în general) au fost francezii. Pe la sfârșitul anului 1972 au lansat o comedie cultă, extrem de savuroasă, cu și despre spioni, satirizând cu finețe disputa dintre un director al serviciilor secrete și concurența sa, care dorea să-i ia locul apelând la o schemă clasică de discreditare. Filmul se numește "Marele blond cu un pantof negru"(în franceză,Le Grand Blond avec une chaussure noire)
Pe scurt, directorul de agenție se prinde de schemă și îi întinde o capcană adjunctului său, întâlnindu-se aparent în secret, la aeroport, cu un presupus mare maestru al spionajului străin, în realitate un violonist simpatic și distrat, ușor nătăfleț, interpretat în mod admirabil de actorul francez Pierre Richard. Acesta este ales aproape întâmplător din mulțime, singurul element distinctiv fiind că purta, în urma unei glume, un pantof de culoare neagră la un picior și unul maro-roșcat la celălalt. Echipa celui care viza poziția de șef al spionilor intră într-o fierbere continuă, încercând să afle ce informații urmau să fie tranzacționate între actualul director și acest spion despre care nimeni nu știa absolut nimic. De aici rezultă o serie de scene amuzante, pentru că simțindu-se depășiți de situație, convinși că se află în fața unui spion redutabil, agenții secreți încep să se comporte tot mai ciudat față de simpaticul violonist, care, în naivitatea și inocența sa, habar nu avea ce i se întâmplă și nici de ce. Acțiunile se precipită, conducând la moartea mai multor agenți, iar directorul serviciilor secrete privește cât se poate de senin haosul creat.
Prin 1985 s-au prins și americanii că nu ar strica să producă și ei la Hollywood un astfel de film.
Au preluat aproape integral scenariul de la colegii lor francezi, iar în rolul principal l-au distribuit pe Tom Hanks, aflat pe la începuturile carierei sale. Pantoful negru a devenit un adidas roșu, în rest scenariul pe care s-a bazat filmul nu a suferit modificări consistente. Și cam așa a rezultat "The Man with One Red Shoe".
A venit și rândul rușilor, dar ei nu prea glumesc pe seama serviciilor lor secrete. Și nici a autorităților. Iar dacă totuși sunt obligați să o facă, glumele lor par mai degrabă "sovietice". În schimb, mai toate scenariile lor sunt de-a dreptul surprinzătoare. Se poate spune că au o adevărată tradiție în acest sens. Iar când vine vorba despre libertatea de exprimare, observăm că ea se aplică câteodată, în mod original ce-i drept, în cădere liberă de la etajul 5 sau 6 al vreunui spital. Mai un zbor liniștit de la fereastră, mai o săritură sprintenă de la balcon...
Recent, un producător și regizor de film rus și-a propus să spargă gheața și a decis să adopte "tiparul" francez, devenit apoi american. Succesul este considerat mai mult decât garantat. Dar... să nu parodieze autoritățile ! Deja s-a trecut la organizarea castingului, iar în curând este programată începerea filmărilor.
Titlul comediei rusești : "человек только с одной белой манжетой" (Bărbatul cu o singură manșetă albă).
Poate că rușii nu prea știu ei de glumă, dar nu ar strica să încerce să-i propună o colaborare domnului în costum de mai jos, foarte glumeț de altfel (dar tot de neînțeles), mai ales că se încadrează aproape perfect în condițiile impuse de scenariul comediei.
De când tot stă în preajma inspectorului general, chiar și acvila din stema IGI a început să se simtă oarecum stingheră. Nu știm exact ce are, dar de o vreme încoace tot strâmbă din cioc că i se încalcă niște drepturi.
Cu acvila pe umăr
Costumul domnului Medrega sigur este ok, dar mâna sa dreaptă, pesemne mult mai antrenată în voleuri și autografe, pare puțin mai lungă decât cealaltă. Și beneficiază în plus și de o manșetă albă, impecabilă. Cea stângă, ușor discriminată, este doar stângă, nu se compară nicidecum cu mâna dreaptă. Totuși, acvila a ales să șadă pe umărul stâng, probabil pentru a contrabalansa un pic situația. Se mai bagă din când în când în seamă, împungându-l cu sabia în ureche pe inspectorul general, mai-mai să-i taie agățătoarea de la mască și să-l lase singur, unu' la unu', cu Covidu' : "Unde mi-ai ascuns coroana, Maiestate ?" Adevărul este că de când Președintele României a încoronat acvila, nimeni nu a mai îndrăznit să-i dea jos coroana. Până acum, la IGI, când... "Taci ! În spații închise nu se poartă. Ce, eu am șapcă în cap ?"
Acvila repusă în drepturi
"Bravo, ai stil ! Imaginea ta este până la urmă doar a ta ! Dar cum rămâne cu imaginea mea ?!" a continuat acvila să împungă hotărât cu sabia în urechea inspectorului general... Până una alta, vom milita pentru dreptul acvilei de a purta coroana, drept consfințit printr-o lege promulgată de Președintele României. Dacă tot ne place să ne pozăm cu dânsa, hai să o respectăm. Evident că vom aprecia ca atare și singura (deocamdată) manșetă albă, imaculată, impecabilă pusă în valoare de domnul Medrega. Numai că așteptările tuturor sunt puțin mai sus de atât. O manșetă albă, curată, perfectă la vedere are și ospătarul care ne servește masa la restaurant. Însă acesta nu trebuie să ne convingă decât că nu și-a băgat degetele în felurile de mâncare și că nu și-a șters sosul de la gură cu mâneca prin bucătărie. Un inspector general poate face mai mult decât atât.
Acum câteva zile, după ce cunoscuta artistă și cântăreață de muzică pop-dance Lora s-a exprimat, mai în glumă mai în serios, că este membră a Ordinului Illuminati, prietenă cu Bill Gates și că nu are nevoie să urmărească știrile întrucât și-a instalat antene 5G, am răsuflat dintr-o dată ușurați. Aceasta este într-adevăr o știre high-level.
Nouă ne place foarte mult Lora. Dacă e pe bune și toți Illuminati ar fi ca ea, am lăsa baltă iluminismul și ne-am înscrie imediat în această organizație. (Apropo, cât ar fi cotizația lunară ?)
Iar dacă Lora este în Illuminati, sigur are și ceva important de spus.
*
Reporter : "Se observă de la o poștă că aici la IGI faceți o treabă foarte bună, aveți rezultate remarcabile, oamenii sunt bine pregătiți, capabili și am putea trage concluzia că sunt și extrem de disciplinați. Cum reușiți toate acestea, având în vedere că nu este deloc ușor să integrezi într-o instituție emblematică, cum este aceasta, o mulțime de noi angajați într-un interval de timp atât de scurt ?" "Aveți dreptate. Suntem foarte atenți în implementarea principiilor și politicilor de Resurse Umane, mai ales în ceea ce privește încadrarea și recrutarea de personal, formarea și pregătirea lui continuă. Suntem extrem de fericiți că eforturile noastre dau roade și ne bucurăm că putem oferi noilor noștri colegi condițiile construirii unei cariere de succes la IGI. Suntem conștienți că avem o mare responsabilitate în ceea ce privește împlinirea așteptărilor lor, oferindu-le pe zi ce trece un mediu profesional sănătos, tot mai competitiv, bazat pe eficiență și performanță în activitate, care să pună în valoare atât pregătirea lor, cât și dorința de a progresa, având astfel convingerea că obiectivele noastre vor fi atinse cât de curând". Reporter : " Foarte frumos spus. Vă mulțumim pentru interviu. Ne oprim deocamdată aici. Cu cine am avut onoarea să discutăm pe marginea acestui subiect ?"
"Sunt deosebit de flatat că îmi acordați atât de multă atenție, deși nu ar trebui să mă fixați direct pe mine în prim-plan. Este vorba de o întreagă muncă de echipă aici, de perseverența unor oameni dedicați, pasionați. Așa, veniți cu camera mai aproape, un pic mai la dreapta, perfect ! Rugați cameramanul să mă surprindă din profil, sunt mai fotogenic din acest unghi. Propun să realizați o imagine panoramică din exteriorul biroului, vă opriți ca din întâmplare pe diplomele de pe peretele din fața mea, urmează un focus pe lucrările din jurul meu, poate le și semnez cu această ocazie, apoi puteți muta cadrul direct pe pistoalele mele de colecție, aici deasupra fișetului. După care, cu zoom progresiv, reveniți la mine. Intrăm în 3,2,1 și... Vreți să știți cine sunt ? Ei bine, sunt un om de acțiune, un vizionar. Am nerv, stofă de manager, îmi place să dispun. De regulă, mă simt bine în pielea mea de șef. Nu trebuie să mă învețe nimeni ce am de făcut. Sunt uns cu toate alifiile. Mă numesc Mirel Cool Yeah, (cu accent american, texan, desigur). Sunt un fan declarat al western-urilor, dar și al filmelor cu gangsteri. Mă inspiră pregnant, mă ghidează puternic în activitatea mea zilnică, atât aici la întreprindere cât și în general. Spre deosebire de alții care dau cu bâta în baltă și fac doar gălăgie, eu nu sunt doar un culegător de ocazii, adică un oportunist, ci și un vânător redutabil. Și un pescar de același calibru, când situația o impune. Pescuiesc orice, de la funcții de conducere până la te miri ce mizilicuri. Am propriile mele metode cu care îmi ating scopul. Anticipez, procesez, combin. Trag cu pușca din orice poziție, la firul ierbii după iepuri, în înaltul cerului după gâște, de după copac cu țeava ușor curbată, astfel încât glonțul sau alicele să prindă o traiectorie circulară. Chiar și sub apă trag, dacă e cazul, când mă mai provoacă vreo dihanie din adâncuri. Trebuie să menționez că orice asemănare cu personajul baronului de Münchhausen este pur și simplu întâmplătoare și neavenită. Eu sunt cel real, restul e basm și ficțiune. Fără a mă lăuda mai mult decât îmi este permis, doar pentru a exemplifica, am prins deunăzi un somn de 124 kg pe fundul gârlei. Condiții de vizibilitate zero, apa fiind atât de tulbure că nu distingeam absolut nimic nici la un metru adâncime. Total irelevant, fiindcă eu știam cu precizie că este acolo. L-am somat regulamentar, am tras un foc în aer (probabil ar fi fost mai corect dacă l-aș fi tras în apă), dar ghinion pentru domnia sa, nici nu a tresărit. De ce ? Fiindcă, uitându-mă la ceas, știam cu exactitate că în acel moment căpcăunul gârlei își făcea somnul de frumusețe. Mai mult după sforăit l-am reperat. Ca de obicei, eu am fost mai iute, am apăsat pe trăgaci și mi-am adjudecat trofeul. Veți spune că am profitat de situație, că nu este corect, dar cine l-a pus să doarmă tocmai în timpul programului ? Și apoi uitați-vă aici, în poză, ce exemplar magnific !"
Reporter : "Da, într-adevăr. Jovial ca dvs. După gaura din cap s-ar putea spune că a murit fericit. Dar acolo, mai în spate, în planul doi, ce aveți pe capota Loganului alb ? Un porc mistreț ?" "Exact. Un superb exemplar de 92 kg întâlnit pe cărările patriei, folosindu-mi exclusiv abilitățile de driver. L-am surprins pe contrasens, noaptea trecută, pe autostradă. Rula pașnic spre mine cu vreo 15 km/h. Părea puțin cam derutat." Reporter : "Formidabil, un mistreț pe contrasens ! Dar sensurile de circulație nu erau separate ? Cum a intrat animalul, pe autostradă, pe sensul de mers al dvs ?" "Nu m-ați înțeles. El venea regulamentar, săracul. Eu conduceam pe contrasens. I-am mai dat și două-trei flash-uri până l-am amețit. Urmările se văd : mașina de serviciu ușor bușită, dar se rezolvă, că doar eram în misiune. Iar mistrețul a aterizat pe capotă. Nu a supraviețuit impactului. În rest, ca și în viață, totul e o chestiune de fler, de percepție, de prezență de spirit, de cum te raportezi față de mediul înconjurător. Nu trebuie să lași ocaziile să treacă pe lângă tine, ele se răzbună și nu se mai întorc niciodată. Exact așa am procedat și eu. Singurul loc de întors pentru acest mistreț nu mai este decât la proțap."
Reporter : "Sunteți, cu alte cuvinte, un contravenient. Ați circulat în mod deliberat pe autostradă noaptea, pe contrasens, unde ați mai omorât și un animal." "Eu nu văd lucrurile așa. A fost o pură întâmplare, un accident regretabil. Deși toată acțiunea a fost bine documentată, nu se poate dovedi că am premeditat ceva. Am studiat comportamentul animalului, știam cu precizie ora și minutul când ieșea la șosea să facă jogging. Când a apărut ocazia, eu eram deja pregătit. Mă îndreptam spre el cu un prosop și halat, aveam intenția ca după efortul depus să-i dau și un smoothie revigorant ca să se vitaminizeze. Dar n-am mai apucat, s-a produs tragedia. În ziua de azi nu mai merge cu improvizații. Ori ești profesionist și reziști în branșă, ori ești amator și pleci acasă. În plus, ca orice manager care se respectă, pe lângă aceste detalii sunt foarte atent și la resursele pe care le am la dispoziție. Aplic în permanență principiul eficienței. Mistrețul (neatent) s-a lovit singur de mașina de serviciu, glonțul pe care l-am economisit l-a încasat somnul de pe fundul gârlei, dar și acolo procedând astfel am salvat o grămadă de cheltuieli pe care le-aș fi avut cu barca și ustensilele de pescuit, ca să nu mai vorbesc despre timpul pe care l-aș fi pierdut cu aruncatul momelii. Toate acestea sunt off the record, nu-i așa ? Sper să nu apar în vreun articol de-al dvs. că m-am făcut de băcănie. Am uitat să-mi pun viza pe permisul de vânătoare."
Reporter : "Stați liniștit. Știu să păstrez confidențialitatea informațiilor primite. Dar aici, în poza aceasta, cocoțat pe mormanul de gunoi de lângă acest bloc de locuințe, cu ce anume vă ocupați ? Că nu este prea clar... Pare mai degrabă că activați în cadrul unei fundații umanitare, Greenpeace sau ceva în genul. Parcă tocmai ați plantat niște flori. Un gest lăudabil, de altfel." "Exact, am făcut asta doar ca să fie frumos în fața blocului. Aici este Garofița Pietrei Craiului, dincolo câteva exemplare de Floare de Colț. Monumente ale Naturii. Eu sunt și președintele asociației de proprietari, trebuia neapărat să mă implic cumva. Face parte din filozofia mea. Nu pot rămâne neimplicat. Trebuie să acționez. Am realizat că nu mă pot opune unor oameni iresponsabili care își abandonează deșeurile sub fereastra mea, chiar dacă sunt vecinii mei și am încercat să-i conving să nu mai facă asta. Și atunci ce mi-am zis într-o bună zi : Dacă ei așa vor, nu ar fi mai bine dacă aș adopta eu o poziție mai aplicată față de aceste gunoaie ? Încet-încet, cu pași mărunți, am creat o întreagă rezervație aici. După acest deal (sper în scurt timp să devină un munte !) și-au făcut culcușul patru-cinci familii de lilieci cu părul șaten-roșcat, întins frumos cu gel pe spate, specii protejate de lege, am verificat pe Wikipedia. Evident, au fost câteva reclamații la Garda de Mediu. Cică să facem urgent curățenie.
Prostii ! Nici în ruptul capului nu mai putem muta gunoiul de aici. Am periclita grav habitatul unor plante firave și vietăți ocrotite care abia s-au aclimatizat. Oameni fără suflet, petiționari, reclamangii, puși să facă rău ! Ar fi în stare, dacă găsesc un prunc pe stradă, al nimănui, abandonat, să-l lase să se prăpădească ! Eu sunt un om milostiv din fire, am grijă până și de gunoaie. Le protejez oriunde am ocazia : acasă, pe stradă, în fața blocului, la serviciu."
Reporter : "Foarte interesant. Acum, că a venit vorba din nou despre serviciu, aveți multe gunoaie ascunse sub preș ?" "Wow ! Punct ochit, punct lovit ! Îmi place, treceți ușor de la un subiect la altul ! Ce-i drept, avem o grămadă măricică, slavă Domnului ! Și este în continuă creștere. O, daa ! Cu timpul, cred că putem încropi o mică rezervație. Evident, sub o altă formă. Dar aceasta numai dacă ne va permite managerul acestei instituții, domnul academician pe problemele Biosferei și Biodiversivității care s-a alăturat discuției în acest moment."
"Mulțumesc pentru introducere, domnule Mirel Cool Yeah, cu accent texan desigur, chiar dacă nu sunt un academician în adevăratul sens al cuvântului, ci doar inginer, asta nu înseamnă că nu pot avea o viziune academică asupra aspectelor care vă interesează. Cu ce vă pot fi de folos, domnule reporter ?"
"Liviane ?" "Ordin Luminăția Ta !" "Mă iei și tu la mișto ??!" "Iertare, Luminatule ! Cu ce am greșit ?" "Luminatule ? Ai spus, Luminatule ??! Hmm ! Am încercat de atâtea ori să-ți explic pe înțelesul tău. Am avut răbdare cu tine, am fost înțelegător. Este pentru ultima oară, sper să-ți între bine în cap : Eu nu sunt Luminatul pentru tine. Sunt ILUMINATUL. Uite, ca să înțelegi : îți pun lanterna asta în ochi, se cheamă că te luminez cu ea. Acum o sting, e clar că nu te mai luminez. Dar tu ești atent, aici lângă mine, vezi că am apăsat pe buton și totuși nu ai sesizat nici când am aprins și nici când am stins lanterna. Există o singură explicație. Deci..." "Nu funcționează lanterna ?!" "Nu funcționează lanterna... ce deștept te-ai făcut deodată ! Nu ți-a trecut efectiv prin minte că te afli sub influența mea energetică ? Adică, cu alte cuvinte, EU te iluminez ! Te-ai prins acum ?!
Înainte să-mi pui astfel de întrebări prostești, ia lucrurile ca atare și profită cât poți de resursele care ți se pun la dispoziție. Până la confirmarea faptului că suntem o societate secretă care are un scop aparte, aspect pe care îl vei desluși la un moment dat, zi mersi că nu te mai împiedici pe scări în întuneric, chiar acolo unde unii îți aruncă fluturași cu numele tău și vor să-ți atârne pielea pe băț. Nu te lăsăm să te expui mai mult decât trebuie având în vedere antecedentele tale penale. Dacă erai așa de șmecher cum te crezi, nu te încălțau la Parchet cu botinele astea demodate care îți atârnă greu ca două pietre de moară ! Ieșeai și tu cu fruntea sus, la lumină, să te bronzezi la soare. Aveai mult mai multă libertate de mișcare. Erai nou-nouț. Tunai și fulgerai exact ca mine. Dar tot răul spre bine. Acum stai relaxat la umbră, bașca nu mai ai nevoie nici de lampă, veioză sau lanternă. Faci economie și la energie. EU sunt lumina ta. Cu timpul, când vei înțelege bine fenomenul, vei ilumina și tu pe alții. La fel cum și eu sunt iluminat de cineva mai capabil decât mine." "Prea bine, Iluminatule ! Acum am înțeles !" "Sper, Liviane ! Nu-ți mai explic încă o dată... Herr Doctor !!" "Ordin, șefu' ! Adică Iluminatule..." "Du-te și schimbă bateriile din lanterna asta ! Just in case... Văd că și la minister le cam pâlpăie lumina, să nu rămânem pe întuneric !" "Desigur, Călăuza mea ! Scuze, Iluminatule...am improvizat și eu puțin. Sunt doctor în interpretări. Deformație profesională."
"Măi băieți, iată de ce v-am adunat aici. După cum știți, s-au pornit niște nătărăi să scrie un blog despre noi. Nu știu ce i-a apucat și nu prea este clar ce vor să arate. Tot vântură niște valori de doi bani, se încăpățânează să facă gargară cu ele. Drepturile angajaților, bla-bla, respect, apreciere și alte asemenea abureli în care nu mai crede nimeni. Ăștia nu au stăpân, nu sunt ILUMINAȚI ca noi. Au luat-o complet razna, pe arătură. Măcar de ar rezulta ceva palpabil în urma lor. Doar seamănă idei trăznite din care nu răsare absolut nimic. Fac mare caz de triumful rațiunii în tot ceea ce ne înconjoară, vor să încurajeze eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă (aici nu am înțeles prea bine, dar mă rog, cam ce ar fi de înțeles de aici ?). Insistă să stimuleze curajul și capacitatea de a lua hotărâri fără a mai urma instrucțiuni de la alte persoane, ghidându-se după bunul simț și propria rațiune (adică, mai pe șleau : fac ceva pe noi de șefi). Mai vor o orientare generală a instituției către progres și perfecționare, utilizând abilitățile profesionale inovatoare cu care, de regulă, sunt înzestrate ființele umane (aici ne iau și peste picior. Adică ce, noi suntem incapabili de progres ? Suntem ILUMINAȚI sau nu, ce naiba...). Militează împotriva cenzurii, intoleranței și constrângerilor de orice fel, în plan profesional. Vă dați seama ce și-au pus ăștia în minte ? Un mare nor de praf.
Ei pretind că sunt ILUMINIȘTI, atenție ! Să nu faceți o mare confuzie: noi suntem ILUMINAȚI, ei își spun ILUMINIȘTI. Să nu ajungem să ne amestecăm cu ei și să ne-o luăm în cap tot noi. Ăștia chiar au un tupeu fantastic. Nu știu dacă ați observat. Mai nou am făcut pielea de găină, fiindcă și-au propus să ne ardă...în latină. Mâine or să ne-o tragă în freză, cu siguranță, din chineză. Dacă mai există vreun dialect neexplorat de pe vremea civilizațiilor precolumbiene, ei bine, de acolo ne vor ataca. În incașă și mayașă. Pregătiți-vă cu interpreți. Nici nu vă dați seama ce frustrant ar fi ca ei să scrie, iar noi să nu pricepem nimic. Căscați bine ochii, începeți vânătoarea. Le scot eu iluminismul ăsta din cap. Îi vreau pe toți găsiți, deconspirați, împachetați și trimiși în fața mea să-i sancționez așa cum se cuvine. Ați înțeles ce aveți de făcut ? Executarea !"
Livian : "Aveți vreo bănuială, există vreun cerc de suspecți ? E destul de greu să aflăm cine este responsabil de toate acestea fără a avea niciun indiciu "
"Livian, mă întrebi pe mine dacă am o simplă bănuială ?! Eu nu pot avea bănuieli, ci doar certitudini. Nu știți cu cine vorbiți. Puneți-vă puțin mintea la contribuție. Eu aflu anumite lucruri chiar înainte să se întâmple. Sunt abilitat să am acces la unele informații. Evident, dacă sunt coroborate cu un anumit nivel de inteligență... dar deja intrăm într-o problematică pe care voi nu o stăpâniți, deci... desigur că am certitudinea, dar nu vreau să vă stric plăcerea de a soluționa cazul. Vă dau totuși, un indiciu, ca să nu-mi reproșați că nu v-am iluminat suficient : Pe cine căutăm noi ? Niște bloggeri, ok ? Care nu în mod întâmplător sunt și angajații noștri... Atunci când ei intră pe blog ca să-și debiteze porcăriile, rețeaua îi recunoaște după IQ. Cam ce IQ ar putea să aibă un astfel de fraier ? Mult mai mic decât al meu sau decât al tău, evident. Sono il primo degli illuminati, deci nu există IQ mai mare decât al meu în tot IGI. Nici eu nu știu cât îl am, fiindcă e confidențial, dar vă asigur că este mare, chiar foarte mare. Să îl estimăm undeva la 80, deși cred că trebuie să mă mai antrenez cu niște teste de logică pentru a atinge acest nivel. Păi, persoanele pe care le urmărim au în mod clar IQ-ul sub 80. Ne înregistrăm în rețea succesiv, în mod descrescător, cu IQ-uri sub acest nivel, iar când apare mesajul "Windows has detected an IQ conflict" notați repede pe un bilețel ce nivel ați găsit. Apoi întocmiți o adresă către Compartimentul Asistență Psihologică, iar doamna ofițer psiholog se uită în caiet și ne indică exact cui aparține IQ-ul respectiv. Simplu ca bună ziua."
"Piece of cake, Iluminatule ! Finally, case closed ! Silvian, bagă IQ-ul șefului și fii cu ochii cât cepele pe monitoare. Acum îi prindem. Zevzecii ăia sunt iar pe blog. Îi simt cum le zburdă octeții prin diblă. Puneți mâna pe ei !" Gregorian : "Am ajuns la IQ 50, continuăm ? Ne îndreptăm spre zona idioților și oligofrenilor." Doctorian : "Ar corespunde profilului, mergem înainte. Nu e indicat să subestimezi un idiot. Poate avea sclipiri de inteligență." Livian : "Herr Doktor are dreptate. Continuați coborârea. Cu prudență maximă. Ne scufundăm în prostie." Ciorchinian : "Șefu', am ajuns la 20, e tot ce pot să dau. Mai jos de atât nu pot..." Livian : "Stai să încerc și eu să dau puțin ochii peste cap. Așa, 18 ! Tot nimic, Silviane ?" Silvian : "Nimic șefu' ! Ăștia ori sunt din cale afară de imbecili, ori sunt mai inteligenți ca noi" Livian : "Schimbăm strategia. O luăm crescendo de la 80. Gregorian, uite aici o listă de cumpărături la Lidl, spune-mi repede cât mă costă." Gregorian : "Având în vedere că e Super Sâmbătă și încă nu e trecut de ora 10:00, cumpărăturile vor costa atât. Plătiți cu cardul ?" Livian : "Bravo ! Ai afișat un IQ 82. Dar ce s-a întâmplat, nu mai avem lumină ?" Silvian : "Cât să ducă și Iluminatul ? De dimineață e în priză și trebuie să ținem cont că e totuși week-end. A avut dreptate cu IQ-ul, nu duce mai mult de atât. Suntem pe cont propriu băieți..." Livian : "Herr Doktor, ai apucat să schimbi bateriile la lanternă ?" Doctorian : " Desigur, șefu' !" Livian : "Luminează aici, am o problemă cu steluță din culegerea de aritmetică de clasa a IV-a, poate o rezolvă cineva și ne calificăm în faza următoare."
