Noi episoade de-a dreptul revoltătoare despre haosul organizațional care domnește în interiorul structurii de resurse umane încep să iasă la iveală printr-o serie de relatări venite din partea unor colegi care s-au săturat să mai acopere neobrăzarea și jocurile de culise ale șefului serviciului.
Că la IGI munca de resurse umane a fost și este foarte prost organizată, nu mai este de mult o noutate.
Iar că lui Medrega nici acum nu-i pasă cum funcționează această structură, este la fel de evident.
Managerul suprem are nevoie de un yes-man în fruntea SRU, nu de un profesionist.
O perioadă considerabilă de timp s-a vorbit despre faptul că personalul serviciului este foarte tânăr și în consecință neexperimentat. De aici ar fi decurs gafele și stângăciile înregistrate de-a lungul timpului în activitatea SRU, cu toate că și oamenii mai trebuie îndrumați, coordonați din când în când de către un șef mai mult sau mai puțin priceput care să-i scoată din haos. Din păcate, nu a fost să fie. Dar iată că lucrătorii s-au maturizat, au căpătat experiență și nu mai pot fi prostiți așa ușor. Cer să fie prețuiți pentru munca lor, să fie tratați cu respect și consultați în activitatea în care s-au format cu greu, prin eforturi proprii, fără contribuția domnului Mirel.
Până când să pui placa aceea perimată cu lipsa de experiență, ca justificare a unor insuccese determinate în special de lipsa de organizare și management defectuos ?
Ceea ce nu a înțeles niciodată domnul Colea este că șefia sa nu este buricul Pământului, el nu poate poza mereu în cowboy, iar structura pe care o conduce nu este nicidecum miezul IGI.
(Bine, că nici Medrega n-ar trebui să se simtă ca pe moșia lui !
Dar aceasta este deja o altă discuție).
Serviciul Resurse Umane este o structură suport care are menirea să servească carierei personalului ce își desfășoară activitatea în această instituție, să-i urmărească evoluția în profesie, să-i țină evidența condițiilor de muncă, a drepturilor de care beneficiază conform legii.
Este simplu, oamenii își văd fiecare de treabă acolo unde sunt încadrați, pe liniile lor de muncă, iar instituția ar trebui să aibă grijă de nevoile lor, asigurându-le suportul pe partea de emitere adeverințe, stabilire condiții de muncă, definitivare și promovare în funcții, înaintare în grad, asistență pe partea de pensii, etc.
Devine cel puțin ciudat când auzi că sună telefonul și colegi ai tăi din IGI sesizează unele probleme, la început cu blândețe și umilință, scuzându-se că nu au intenția să deranjeze, plini de respect și chiar ușor jenați că au îndrăznit să se intereseze de stadiul unor solicitări care au rămas de mai mult timp fără răspuns.
La fel de straniu este când afli că uneori, în disperare de cauză, șefi de serviciu și chiar inspector general adjunct vin până la Resurse Umane și se interesează, încercând să afle de ce o anume adeverință de salariat nu poate fi întocmită cu celeritate sau care este stadiul unor lucrări care nu se mai finalizează.
Aceste lucruri nu ar trebui să se întâmple, dar observăm că devin din ce în ce mai dese.
Nu este vorba numai de lipsă de organizare, ci mai curând de un "aliaj" în care ingredientul principal este nesimțirea. Veți descoperi imediat și a cui.
Un coleg de-al nostru de la Serviciul Achiziții ne-a semnalat că are un copil pe care trebuie să-l înscrie la creșă într-un interval de timp relativ scurt, menționând acest lucru în raportul său și subliniind faptul că dacă nu se va încadra cu depunerea documentelor în perioada alocată înscrierilor va pierde efectiv locul pe care-l viza. Avea nevoie doar de adeverința de salariat. Lucrătorul de la Resurse Umane căruia i se repartizase lucrarea nu era foarte aglomerat, prin urmare ar fi putut să se ocupe de ea și ar fi soluționat-o în maxim 15 min. Atât durează întocmirea unei adeverințe de salariat. Numai că șeful serviciului i-a transmis respectivului lucrător faptul că inspectorul general a dispus acestuia să întocmească retroactiv, cu prioritate, mai multe rapoarte de activitate zilnice (nu mai puțin de șapte), structurate pe ore, pentru a se verifica utilizarea judicioasă a timpului de lucru. În plus, agentul de poliție respectiv mai avea de întocmit, tot cu prioritate, două rapoarte personale în care trebuia să explice de ce i-a intrat un cui în roata stângă-față a autoturismului cu care se deplasa la serviciu și de ce a ales să schimbe roata pe ploaie când trebuia să o facă pe timp frumos, astfel operația respectivă ar fi durat mult mai puțin și instituția ar fi putut să-l folosească pe lucrător mai mult timp la program. Apoi, într-un alt raport, acesta trebuia să dea explicații de ce s-a prezentat la camera de gardă a spitalului ORL când fusese trimis la un alt spital unde trebuia să se interneze la pat pe secția de Psihiatrie. Astfel, agentul de poliție a fost nevoit să argumenteze, în scris, deși nu era cazul, că problemele sale cu capul ar putea avea originea în afecțiunile mai vechi ale urechilor, nasului, sinusurilor și probabil amigdalelor.
După atâtea rapoarte de dat într-un timp atât de scurt, cu prioritate, cât timp să-i mai rămână lucrătorului pentru soluționarea lucrărilor ?
Eventual să i se fi spus : "ai 10-20 min la dispoziție să întocmești ce este urgent pentru personalul instituției, apoi până la terminarea programului finalizezi rapoartele".
Dar nu, atât șeful serviciului Resurse Umane cât și înlocuitorul aflat la comanda structurii, cu toate demersurile și rugămințile venite pe diverse canale pentru a manifesta înțelegere față de problemele ridicate (nu de niște dușmani sau răufăcători, ci de proprii noștri colegi), au rămas intransigenți : "Dacă așa a zis domnul inspector general...Cu prioritate !"
În legătură cu internarea sa la pat pe secția de psihiatrie a spitalului Gerota, colegul nostru ne roagă să-i transmitem domnului Medrega următorul mesaj :
O altă speță recentă, care a provocat rumoare, dezgust și a scandalizat în mare măsură personalul IGI, arată cât valorează o solicitare de emitere a unui document de încadrare în condiții de muncă pentru cel care coordonează activitatea Serviciului Resurse Umane.
Acesta a fixat un termen pentru emiterea unei astfel de adeverințe iar lucrătorul căruia i-a repartizat-o a făcut tot posibilul să se încadreze în el. După ce a înmânat lucrarea soluționată în termen, polițistul care a întocmit-o s-a trezit după vreo 2-3 zile cu o rectificare din partea șefului serviciului. Lucrătorul s-a conformat în aceeași zi și a predat din nou lucrarea superiorului său. După câteva săptămâni însă, într-un mod cu totul surprinzător, domnul Mirel a întocmit o notă de prezentare către inspectorul general în care a reclamat depășirea termenului fixat pentru acea lucrare cu 3 zile lucrătoare. De la data când a fost repartizată până în momentul finalizării, cu tot cu rectificarea cerută de șeful serviciului, trecuseră 7 zile lucrătoare. Per total, lucrarea se înscria lejer în orice termen, dar ghinion (!)
Nu și în termenul acordat de șeful SRU.
Domnul Medrega nu a stat prea mult pe gânduri și a dispus cercetarea prealabilă a lucrătorului pentru întârzierea nejustificată în soluționarea lucrărilor.
Cercetarea prealabilă s-a finalizat, în mod evident, cu stabilirea vinovăției celui care a întocmit lucrarea, iar domnul Medrega l-a sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe 2 luni.
Pe parcursul cercetării prealabile, agentului de poliție respectiv nu i s-a permis nici măcar consultarea actelor cercetării. Atât l-a dus capul pe ofițerul desemnat, să încalce până și cel mai elementar drept la apărare. Cu astfel de oameni se efectuează cercetări prealabile la IGI, atunci când vrei să arzi cu orice preț pe cineva.
Bineînțeles că toți cei implicați în această mascaradă vor avea de dat cu subsemnatul în urma plângerilor penale care au fost deja formulate împotriva lor. Însă deocamdată și-au atins scopul și se hlizesc unul la altul ca personajul jovial din fotografia de mai sus.
Toate bune și frumoase, numai că...aceste specimene, unele dintre ele chiar penale, nu se orientează în favoarea interesului legitim al celor care solicită un drept. Ci exact împotriva lor.
Nu îi interesează câtuși de puțin dacă solicitările sunt onorate și ajung la beneficiar. Mai degrabă ele sunt folosite ca material de luptă împotriva celor incomozi. Evident, sancțiunile se dau invocând alterarea drepturilor legitime ale personalului de a beneficia într-un interval rezonabil de timp de aceste documente care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt emise în termen. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Totul se află la cheremul câtorva oameni certați nu neapărat cu legea (unii sunt de-a dreptul penali) ci cu elementarul bun simț, lucrând sistematic împotriva propriului personal.
Ca fapt divers, adeverința respectivă de încadrare în condiții de muncă (așa cum a fost ea întocmită, soluționată cu întârziere de 3 zile lucrătoare, așa cum a determinat ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă) nici până în prezent nu a fost transmisă solicitantului.
La o distanță de peste două luni și jumătate de când a făcut solicitarea, omul se întreba la telefon dacă mai există vreo șansă să primească vreo informație luna aceasta, în condițiile în care efectuase demersul în vederea pensionării și ar fi dorit să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de vechime în serviciu.
Destul de jenant. Nu știm pe unde va scoate cămașa cel care, având lucrarea soluționată de subordonat, a preferat să o depună la dosarul cercetării prealabile în original, pentru a-l arde la salariu pe polițistul incomod, în loc să o trimită celui care a solicitat-o și care avea nevoie de ea. Nu înțelegem de ce nu a făcut pur și simplu o copie.
Va răspunde pentru asta domnul Mirel ?
Raportul celui care a făcut solicitarea poate fi privit și ca petiție.
Iar la capitolul petiții, lucrurile sunt clare.
Care-i termenul de răspuns, domnule șef de cadre ?
Că amicul tău de la Control părea tare ofuscat că l-am fi luat de prost. Cum de am putut concepe că dânsul nu ar cunoaște care e termenul legal de răspuns ? Dar dumneata îl cunoști ?
Adeverința cu pricina și-a atins scopul. Nu trebuia decât să servească ocazia domnului Medrega de a mai aplica o sancțiune în urma unei cercetări prealabile (dispusă pe repede înainte) a unei fapte comise pe perioada în care a fost instituită starea de urgență.
În ceea ce privește solicitantul, este greu de crezut că acesta va primi vreodată scuzele de rigoare din partea celui care răspunde de bunul mers al activității de resurse umane sau din partea managerului instituției. Ei sunt cu mult deasupra tuturor. Și se observă de la o poștă care sunt combinațiile lor.
Domnul Colea va fi cu siguranță cercetat penal.
Dar nu și disciplinar.
Domnul Medrega are grijă să nu-i dea prea tare la temelie.
Îl protejează. Să vedem însă și până când.
La fel ca și pe maimuțoiul care plimbă ochii peste cap de la Control. Are nevoie de astfel de oameni integri. Cu ghilimelele imaginare de rigoare.
Mirel va primi probabil încă o atenționare și va rânji din nou că a scăpat nesancționat. Disciplinar.
Penal, mai rămâne de văzut.
Dar să mai ascultăm un cântecel, în cinstea lui Mirel de la SRU !
În fond nu avem nimic de împărțit cu omul ci doar cu șeful din el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu