Acum câteva zile, după ce cunoscuta artistă și cântăreață de muzică pop-dance Lora s-a exprimat, mai în glumă mai în serios, că este membră a Ordinului Illuminati, prietenă cu Bill Gates și că nu are nevoie să urmărească știrile întrucât și-a instalat antene 5G,
am răsuflat dintr-o dată ușurați. Aceasta este într-adevăr o știre high-level.
Nouă ne place foarte mult Lora.
Dacă e pe bune și toți Illuminati ar fi ca ea, am lăsa baltă iluminismul și ne-am înscrie imediat în această organizație.
(Apropo, cât ar fi cotizația lunară ?)
Iar dacă Lora este în Illuminati, sigur are și ceva important de spus.
*
"Aveți dreptate. Suntem foarte atenți în implementarea principiilor și politicilor de Resurse Umane, mai ales în ceea ce privește încadrarea și recrutarea de personal, formarea și pregătirea lui continuă. Suntem extrem de fericiți că eforturile noastre dau roade și ne bucurăm că putem oferi noilor noștri colegi condițiile construirii unei cariere de succes la IGI. Suntem conștienți că avem o mare responsabilitate în ceea ce privește împlinirea așteptărilor lor, oferindu-le pe zi ce trece un mediu profesional sănătos, tot mai competitiv, bazat pe eficiență și performanță în activitate, care să pună în valoare atât pregătirea lor, cât și dorința de a progresa, având astfel convingerea că obiectivele noastre vor fi atinse cât de curând".
Reporter : " Foarte frumos spus. Vă mulțumim pentru interviu. Ne oprim deocamdată aici. Cu cine am avut onoarea să discutăm pe marginea acestui subiect ?"
"Sunt deosebit de flatat că îmi acordați atât de multă atenție, deși nu ar trebui să mă fixați direct pe mine în prim-plan. Este vorba de o întreagă muncă de echipă aici, de perseverența unor oameni dedicați, pasionați. Așa, veniți cu camera mai aproape, un pic mai la dreapta, perfect ! Rugați cameramanul să mă surprindă din profil, sunt mai fotogenic din acest unghi. Propun să realizați o imagine panoramică din exteriorul biroului, vă opriți ca din întâmplare pe diplomele de pe peretele din fața mea, urmează un focus pe lucrările din jurul meu, poate le și semnez cu această ocazie, apoi puteți muta cadrul direct pe pistoalele mele de colecție, aici deasupra fișetului. După care, cu zoom progresiv, reveniți la mine.
Intrăm în 3,2,1 și...
Vreți să știți cine sunt ? Ei bine, sunt un om de acțiune, un vizionar. Am nerv, stofă de manager, îmi place să dispun. De regulă, mă simt bine în pielea mea de șef. Nu trebuie să mă învețe nimeni ce am de făcut. Sunt uns cu toate alifiile.
Mă numesc Mirel Cool Yeah, (cu accent american, texan, desigur). Sunt un fan declarat al western-urilor, dar și al filmelor cu gangsteri. Mă inspiră pregnant, mă ghidează puternic în activitatea mea zilnică, atât aici la întreprindere cât și în general.
Spre deosebire de alții care dau cu bâta în baltă și fac doar gălăgie, eu nu sunt doar un culegător de ocazii, adică un oportunist, ci și un vânător redutabil. Și un pescar de același calibru, când situația o impune. Pescuiesc orice, de la funcții de conducere până la te miri ce mizilicuri. Am propriile mele metode cu care îmi ating scopul. Anticipez, procesez, combin.
Trag cu pușca din orice poziție, la firul ierbii după iepuri, în înaltul cerului după gâște, de după copac cu țeava ușor curbată, astfel încât glonțul sau alicele să prindă o traiectorie circulară.
Chiar și sub apă trag, dacă e cazul, când mă mai provoacă vreo dihanie din adâncuri.
Trebuie să menționez că orice asemănare cu personajul baronului de Münchhausen este pur și simplu întâmplătoare și neavenită.
Eu sunt cel real, restul e basm și ficțiune.
Fără a mă lăuda mai mult decât îmi este permis, doar pentru a exemplifica, am prins deunăzi un somn de 124 kg pe fundul gârlei. Condiții de vizibilitate zero, apa fiind atât de tulbure că nu distingeam absolut nimic nici la un metru adâncime.
Total irelevant, fiindcă eu știam cu precizie că este acolo. L-am somat regulamentar, am tras un foc în aer (probabil ar fi fost mai corect dacă l-aș fi tras în apă), dar ghinion pentru domnia sa, nici nu a tresărit. De ce ? Fiindcă, uitându-mă la ceas, știam cu exactitate că în acel moment căpcăunul gârlei își făcea somnul de frumusețe.
Mai mult după sforăit l-am reperat. Ca de obicei, eu am fost mai iute, am apăsat pe trăgaci și mi-am adjudecat trofeul. Veți spune că am profitat de situație, că nu este corect, dar cine l-a pus să doarmă tocmai în timpul programului ? Și apoi uitați-vă aici, în poză, ce exemplar magnific !"
Reporter : "Da, într-adevăr. Jovial ca dvs. După gaura din cap s-ar putea spune că a murit fericit. Dar acolo, mai în spate, în planul doi, ce aveți pe capota Loganului alb ? Un porc mistreț ?"
"Exact. Un superb exemplar de 92 kg întâlnit pe cărările patriei, folosindu-mi exclusiv abilitățile de driver. L-am surprins pe contrasens, noaptea trecută, pe autostradă. Rula pașnic spre mine cu vreo 15 km/h. Părea puțin cam derutat."
Reporter : "Formidabil, un mistreț pe contrasens ! Dar sensurile de circulație nu erau separate ? Cum a intrat animalul, pe autostradă, pe sensul de mers al dvs ?"
"Nu m-ați înțeles. El venea regulamentar, săracul. Eu conduceam pe contrasens. I-am mai dat și două-trei flash-uri până l-am amețit. Urmările se văd : mașina de serviciu ușor bușită, dar se rezolvă, că doar eram în misiune. Iar mistrețul a aterizat pe capotă. Nu a supraviețuit impactului. În rest, ca și în viață, totul e o chestiune de fler, de percepție, de prezență de spirit, de cum te raportezi față de mediul înconjurător. Nu trebuie să lași ocaziile să treacă pe lângă tine, ele se răzbună și nu se mai întorc niciodată. Exact așa am procedat și eu. Singurul loc de întors pentru acest mistreț nu mai este decât la proțap."
Reporter : "Sunteți, cu alte cuvinte, un contravenient. Ați circulat în mod deliberat pe autostradă noaptea, pe contrasens, unde ați mai omorât și un animal."
"Eu nu văd lucrurile așa. A fost o pură întâmplare, un accident regretabil. Deși toată acțiunea a fost bine documentată, nu se poate dovedi că am premeditat ceva. Am studiat comportamentul animalului, știam cu precizie ora și minutul când ieșea la șosea să facă jogging. Când a apărut ocazia, eu eram deja pregătit.
Mă îndreptam spre el cu un prosop și halat, aveam intenția ca după efortul depus să-i dau și un smoothie revigorant ca să se vitaminizeze. Dar n-am mai apucat, s-a produs tragedia.
În ziua de azi nu mai merge cu improvizații. Ori ești profesionist și reziști în branșă, ori ești amator și pleci acasă. În plus, ca orice manager care se respectă, pe lângă aceste detalii sunt foarte atent și la resursele pe care le am la dispoziție. Aplic în permanență principiul eficienței. Mistrețul (neatent) s-a lovit singur de mașina de serviciu, glonțul pe care l-am economisit l-a încasat somnul de pe fundul gârlei, dar și acolo procedând astfel am salvat o grămadă de cheltuieli pe care le-aș fi avut cu barca și ustensilele de pescuit, ca să nu mai vorbesc despre timpul pe care l-aș fi pierdut cu aruncatul momelii.
Toate acestea sunt off the record, nu-i așa ? Sper să nu apar în vreun articol de-al dvs. că m-am făcut de băcănie. Am uitat să-mi pun viza pe permisul de vânătoare."
Reporter : "Stați liniștit. Știu să păstrez confidențialitatea informațiilor primite. Dar aici, în poza aceasta, cocoțat pe mormanul de gunoi de lângă acest bloc de locuințe, cu ce anume vă ocupați ? Că nu este prea clar... Pare mai degrabă că activați în cadrul unei fundații umanitare, Greenpeace sau ceva în genul. Parcă tocmai ați plantat niște flori. Un gest lăudabil, de altfel."
"Exact, am făcut asta doar ca să fie frumos în fața blocului. Aici este Garofița Pietrei Craiului, dincolo câteva exemplare de Floare de Colț. Monumente ale Naturii. Eu sunt și președintele asociației de proprietari, trebuia neapărat să mă implic cumva. Face parte din filozofia mea. Nu pot rămâne neimplicat. Trebuie să acționez. Am realizat că nu mă pot opune unor oameni iresponsabili care își abandonează deșeurile sub fereastra mea, chiar dacă sunt vecinii mei și am încercat să-i conving să nu mai facă asta.
Și atunci ce mi-am zis într-o bună zi : Dacă ei așa vor, nu ar fi mai bine dacă aș adopta eu o poziție mai aplicată față de aceste gunoaie ? Încet-încet, cu pași mărunți, am creat o întreagă rezervație aici. După acest deal (sper în scurt timp să devină un munte !) și-au făcut culcușul patru-cinci familii de lilieci cu părul șaten-roșcat, întins frumos cu gel pe spate, specii protejate de lege, am verificat pe Wikipedia. Evident, au fost câteva reclamații la Garda de Mediu. Cică să facem urgent curățenie.
Prostii ! Nici în ruptul capului nu mai putem muta gunoiul de aici. Am periclita grav habitatul unor plante firave și vietăți ocrotite care abia s-au aclimatizat. Oameni fără suflet, petiționari, reclamangii, puși să facă rău ! Ar fi în stare, dacă găsesc un prunc pe stradă, al nimănui, abandonat, să-l lase să se prăpădească ! Eu sunt un om milostiv din fire, am grijă până și de gunoaie. Le protejez oriunde am ocazia : acasă, pe stradă, în fața blocului, la serviciu."
https://www.protectiamediului.org/gunoaie-aruncate-pe-spatiu-public/
Reporter : "Foarte interesant. Acum, că a venit vorba din nou despre serviciu, aveți multe gunoaie ascunse sub preș ?"
"Wow ! Punct ochit, punct lovit ! Îmi place, treceți ușor de la un subiect la altul ! Ce-i drept, avem o grămadă măricică, slavă Domnului ! Și este în continuă creștere. O, daa ! Cu timpul, cred că putem încropi o mică rezervație. Evident, sub o altă formă. Dar aceasta numai dacă ne va permite managerul acestei instituții, domnul academician pe problemele Biosferei și Biodiversivității care s-a alăturat discuției în acest moment."
"Mulțumesc pentru introducere, domnule Mirel Cool Yeah, cu accent texan desigur, chiar dacă nu sunt un academician în adevăratul sens al cuvântului, ci doar inginer, asta nu înseamnă că nu pot avea o viziune academică asupra aspectelor care vă interesează. Cu ce vă pot fi de folos, domnule reporter ?"
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu