L-am reparat ! Nu o să vă mai facă probleme...

 

Scăpa curent pe la bobinăă...

"Exact cum spunea și domnul Medrega, am avut o mică problemă cu o bobină care se defectase și din cauza aceasta nu mai puteam roti ochiul stâng în mod convenabil și nici să-l dau peste cap. 

Un handicap serios pentru un controlor veritabil. Dar bine că s-a rezolvat."

"Cine v-a asigurat piesele de schimb, domnule Oarză ? Presupun că nu le-ați achiziționat din banii dvs. de pe piața  liberă."

"Nu, nicidecum. La noi, controlorii, piesele de schimb se completează într-o manieră mai discretă. Am luat bobina unui coleg care tocmai își făcuse revizia. Acum el nu va înțelege de ce nu mai poate roti și da un ochi peste cap, deși exact acum 25 minute chiar eu i-am rulat un test ca să mă conving că este perfect apt din punct de vedere funcțional."

"Deci, să înțelegem că sunteți toți roboți și, ce este cu adevărat important, sunteți toți compatibili : vă schimbați piesele între voi."

"Exact. O colegă aude puțin mai slab, placa ei de sunet se află la domnul Medrega, care are astfel auzul foarte fin, aude tot ce se vorbește în întreaga instituție."

"Și dânsul este tot robot ? Are două plăci de sunet ?"

"Știți, dânsul este apt limitat. Nu este prevăzut să aibe configurația standard. Neoficial însă o are. Din completări, donații... Placa de sunet a dânsului, cea defectă, este la colega noastră".

"Și ce anume i-ați mai donat ca să aibă "dotarea" standard ? Neoficial, evident."

"Nimica toată : puțină memorie RAM (vreo 16 GB), o unitate optică, un procesor cu 12 nuclee de ultimă generație (acesta trebuia să fie în dotarea mea)."

"Păi și dacă <creierul> dvs. e la dânsul, dvs. cu ce funcționați ? Cu <creierul> inspectorului general ?"

"Nu. Din păcate, acesta nu mai poate fi utilizat. S-a "prăjit". Funcționez cu un procesor mai puțin performant "completat" de la un coleg care nu folosește așa ceva. Nici nu știe că-l avea".

"Cum așa ? Poate are nevoie omul, adică robotul, să proceseze ceva mai complex. Și când să facă și el acest lucru, pentru prima oară în cariera lui, va constata că nu are cu ce ..."

"Va face o solicitare scrisă și i se va asigura un procesor..."

"Din completări".

"Exact. Cum v-ați dat seama ?".

"Sunt și eu un robot, cu un procesor destul de performant. Acum o să-mi propuneți să facem schimb de <creier>, nu-i așa ? 

Din fericire, nu cred că suntem compatibili."

Merituosul comisar Popică a luat și el Oscarul !

 

Pentru mulți dintre voi care nu știu încă despre cine este vorba, prin ograda IGI este un comisar Popică mai brunețel, care avea și el de efectuat o cercetare prealabilă începută prin septembrie 2019.

De regulă, când Medrega dispune cercetarea prealabilă a cuiva, nu o dă chiar oricui. O repartizează cui trebuie, adică cui este capabil să dea un rezultat, iar în mod evident are și anumite așteptări în legătură cu acest rezultat.

Popică al nostru nu este doar competent, ci ultra-competent.

Nu vertical. E prea puțin spus. 

Ultra-vertical. Pe măsurate, dacă nu crezi.

Popică. Comisar. Vertical.

Dacă pui bolobocul, dar despre ce vorbim... Nu bolobocul acela primitiv cu bulă, ci nivela cu laser, dacă o pui de-a lungul coloanei sale vertebrale, rezultă un unghi perfect de 90° cu orizontala locului, indiferent care ar fi acesta : în fața șefului său nemijlocit, cel direct, a inspectorului general al IGI sau chiar a ministrului. Și bineînțeles in fața prăpăditului de polițist cercetat, care este un nimeni și în general este bine "lucrat" și perfect "săpunit" în situații din acestea.

Mai rar așa ofițer desemnat.

Omul își cunoștea foarte bine valoarea exemplară și chiar a ținut să și-o etaleze în fața tuturor, a polițistului cercetat, încă înainte să înceapă cercetarea propriu-zisă.

"Măi, nu știu cu cine ai avut tu de-a face până acum, dar eu sunt ultra-vertical, nene. Pe mine nu mă aburește nimeni, nu-mi întoarce nimeni concluziile, convingerile pe care mi le-am format pe baza probelor și indiciilor. Ai să te convingi, dacă mai ai ceva rezerve. 

Nu e cazul să-ți faci probleme. Ai avut mare noroc cu mine, o să iasă o cercetare supercorectă, impecabilă aș putea spune. Nu ai avut ocazia să mă cunoști, dar ai incredere."

Polițistul cercetat chiar s-a bucurat. Sincer, nu se aștepta să-i fie "autoprezentat" cineva atât de convingător, cu atât mai mult cu cât era cel care îl cerceta și îi va stabili vinovăția sau nevinovăția.

A semnat citația și l-a întrebat pe Popică când urma să înceapă cercetarea propriu-zisă.

"Păi, nu cred că luna aceasta, luna viitoare. Am deja planuri, trebuie să mă însor mai întâi, apoi cred că bănuiești, urmează luna de miere, etc. Am concediu de odihnă de luat, dar nu mult, câteva săptămâni. Dar vorbim, ne organizăm..."

Până atunci, din momentul în care Medrega dispusese cercetarea prealabilă, se scursese deja mai mult de o lună.

"Știți, eu aș dori sa se termine cât mai repede, am raport de mutare, vreau să mă mut din IGI și chiar nu pot dacă nu se finalizează cercetarea."

"Da, boss. Am înțeles. Dar lasă-mă și pe mine să mă însor. Îmi fuge nevasta cu altul, ce naiba !  O s-o rezolvăm, uite promit că recuperăm pe parcurs".

"Bine, boss. Aștept atunci să te întorci din luna de miere..."

Omul s-a însurat, a trecut și luna de miere, în  cercetare nu se mai întâmpla nimic. Trecuseră 2 luni de la desemnare. Singurele documente din dosarul de cercetare prealabilă erau citația și materialul de sesizare a faptelor (verificările efectuate de Serviciul Control, care duraseră și acelea câteva luni). Deci nu se lucrase nimic, nimic, în dosar, ca să fim înțeleși. Cu toate că în Statutul polițistului scrie că procedura disciplinară se desfășoară cu celeritate.

După alte câteva săptămâni, întâlnindu-se pe hol cu ofițerul desemnat, polițistul cercetat i-a amintit că are un raport de mutare și că ar vrea să se mute, doar că cercetarea nici nu începuse...

"Stai așa boss, că am fost angrenat în niște controale, am avut treabă, te rog să mă înțelegi, dar... de săptămâna viitoare, dacă am timp, te chem și discutăm".

Apoi omul și-a mai luat un concediu și la aproape 3 luni de la dispunerea cercetării prealabile s-a produs și miracolul : a început audierea polițistului cercetat.

I s-a prezentat materialul de sesizare a faptelor și i s-a pus în vedere să scrie un raport. Materialul de sesizare era foarte stufos, un adevărat roman foileton, iar pentru parcurgerea lui optimă, înțelegerea și citarea exactă a expresiilor utilizate în descrierea faptelor care i-au fost reținute în sarcină, polițistul cercetat a solicitat o xerocopie.

Comisarul Popică a fost de acord, iar la sfârșitul întrevederii din prima zi de audiere acesta a întocmit un proces verbal în care a consemnat, de comun acord cu politistul cercetat, termenul în care acesta urma să se prezinte cu raportul solicitat.

Însă, chiar în ziua următoare, când se obligase să-i pună la dispoziție copia xerox a materialului de sesizare a faptelor, ofițerul desemnat s-a răsucit și a spus că nu mai poate da curs acelei promisiuni, întrucât "am sunat și eu niște prieteni și mi-au arătat că nu este posibil, materialul respectiv fiind disponibil doar pentru studiere și consultare, adică luat notițe, nicidecum pus la dispoziție în xerocopie". Și i-a pus în vedere polițistului cercetat să respecte termenul de prezentare a raportului solicitat conform celor convenite și consemnate în procesul verbal încheiat în ziua anterioară.

Adică vreo 3 zile, ceea ce în noile condiții părea cu totul imposibil. Ofițerul de la Control care efectuase verificările presărase în materialul respectiv o adunătură de expresii bizare, multiple metafore, hiperbole, ample construcții lexicale și raționamente bazate pe articole de lege care trebuiau notate și demontate cuvânt cu cuvânt. Cum să faci asta fără materialul respectiv în față, într-un timp atât de scurt, la program, la concurență cu sarcinile zilnice ?

La expirarea termenului, polițistul cercetat a întocmit un raport adresat conducerii IGI, în care a prezentat situația creată, întrebându-se retoric cum este posibil ca aproape 3 luni de zile să se scurgă fără a se fi întocmit măcar un singur act de cercetare, iar ulterior, pe repede-înainte, să i se ceară un raport fără a avea posibilitatea să studieze amănunțit dosarul. A făcut referire și la faptul că ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă i-a promis inițial ceva, apoi nu s-a mai ținut de cuvânt, ceea ce denotă neseriozitate sau chiar o slabă pregătire profesională din partea acestuia, dacă o procedura disciplinară relativ simplă a necesitat "să sune la niște prieteni" pentru a fi îndrumat. Apoi a precizat că nu este în regulă să se mențină același termen scurt, pus în vedere polițistului cercetat, cu toate că timpul de documentare se mărise considerabil în condițiile în care acesta era obligat să studieze dosarul în prezența ofițerului desemnat și să ia notițe, iar el nici măcar nu fusese convocat pentru această activitate.

Aducând aceste argumente, în finalul raportului, polițistul cercetat a formulat și o cerere de recuzare a ofițerului desemnat, cu toate că era conștient că aceasta urma să-i fie respinsă, întrucât nu se baza strict pe motivele standard de recuzare prevăzute la art.17 din HG 725/2015.

Când a văzut Popică toate acestea, a luat foc.

L-au mai calmat alții că se încinsese considerabil.

S-a prezentat în câteva zile, cu o citație, la polițistul cercetat, în timpul programului de lucru, reproșându-i că nu se achitase de obligațiile pe care le stabiliseră de comun acord.

Polițistul cercetat a replicat că documentul pe care i l-a pus în față, respectiva citație, nu avea nicio valoare, intrucât formulase o cerere de recuzare iar persoana in drept încă nu se pronunțase. Potrivit art.18 (6) din HG 725/2015, ofițerul desemnat nu mai putea îndeplini acte de cercetare.

"Mă înveți tu pe mine cum să fac o cercetare prealabilă ? Să știi că am să țin cont de această atitudine în raportul pe care îl voi intocmi".

"Sunt deja convins că o veți face. Dar până una alta sunteți recuzat."

"Nu ești tu în măsură să decizi asta. Semnează-mi aici că ai luat la cunoștință faptul că ai fost citat"

"Nu semnez nimic. Nu aveți dreptul să mai intocmiți acte de procedură".

Era cât se poate de clar. Domnul Popică se bășicase iremediabil și căuta să puncteze și el cumva. Dar nu prea reușea.

Într-un final, a găsit un coleg pe care l-a convins să semneze, ca martor, că polițistul cercetat a refuzat să ia la cunoștință că a fost citat.

"Lasă că mai vedem noi, boss ! Ai uitat când te-am rugat politicos să nu faci aprecieri la adresa lui Oarză, iar tu pe hol, în fața ușii biroului meu l-ai înjurat ? Că a venit omul și m-a intrebat dacă l-ai injurat, iar eu ce să-i spun ? Da, boss, te-a înjurat. Iar apoi când a venit vorba și despre Colea, te-am rugat politicos să nu faci aprecieri nici la adresa lui, dar tu iarăși nu m-ai ascultat și l-ai înjurat și pe el."

"Am făcut eu așa ceva ?"

"Nu-ți mai amintești ? Există martori."

"Te rog să părăsești biroul acesta și întreg etajul, întrucât aici se desfășoară activități pentru care nu îndeplinești principiul necesității de a cunoaște. Dacă nu te conformezi, voi raporta un incident de securitate. Ne-am înțeles ?

"Sigur, boss !"

În câteva zile, altă invitație adresată polițistului  cercetat în vederea audierii. De această dată, comisarul Popică a adoptat o tactică mai defensivă. Se vedea clar că își dorea destul de mult un raport scris despre speța cercetată. Și se gândea poate că a sărit un pic calul, ceea ce i-ar fi putut crea unele neplăceri.

S-a hotărât să fie ceva mai temperat, să adopte o conduită preventivă și să obțină cu o anumită doză de tact exact ce și-a propus.

I-a spus polițistului cercetat că-i va permite să consulte, pe îndelete, tot dosarul. Iar pe măsură ce-l studia, când urma să fie pregătit, să treacă la întocmirea, în prezența lui, a raportului solicitat.

De asemenea, l-a informat că a primit la dosar, prin intermediul Serviciului Control, cererea de recuzare intocmită de polițistul cercetat, interpretată însă ca o petiție, la care acesta urma să primească răspuns.

Totuși nu era clar în ce condiții, în lipsa unei pronunțări a persoanei în drept, cercetarea prealabilă a fost repusă pe rol. 

În fine, destul de greu, după vreo câteva zile de consultare a dosarului, a fost întocmit și raportul cuprinzând punctul de vedere al polițistului cercetat.

Apoi au urmat iarăși vreo 2 luni în care părea că nu se mai întâmplă nimic. După calculele polițistului cercetat, faptele erau deja prescrise sau urmau cât de curând să se prescrie. Ca să prevină acest lucru, dar mai ales fiindcă dorea ca cercetarea să se finalizeze cât mai repede pentru a se putea muta, într-una din zile s-a deplasat până la biroul ofițerului desemnat, a deschis ușa și l-a întrebat când are de gând să finalizeze cercetarea, întrucât trecuseră peste 5 luni de la declanșarea ei, iar unele fapte se prescriseseră deja între timp.

Popică, vizibil iritat că este luat la întrebări, i-a pus în vedere polițistului cercetat să părăsească de îndată biroul întrucât exact în acel moment figura deschis, pe stația sa de lucru, un document care conținea mai multe informații clasificate, nivel secret de serviciu. Mai mult decât atât, deși stația de lucru avea monitorul orientat spre dânsul și nu spre polițistul cercetat, ofițerul desemnat a consemnat într-un proces verbal că "intrusul" a făcut doi pași în încăperea în care își desfășura activitatea și s-a uitat fix în monitorul lui, exact în momentul în care pe acesta se prelucrau informații clasificate la care, în mod normal, potrivit principiului necesității de a cunoaște, nu ar fi trebuit să aibă acces. Fapt cu totul neadevărat, nesusținut de probe, mai ales că în situația expusă monitorul stației de lucru putea fi oricând oprit de operator înainte să se producă un eventual incident de securitate. Sună atât de neverosimil, dar totuși a fost consemnat în dosarul de cercetare prealabilă.

Alt proces verbal întocmit în aceeași notă de către ofițerul desemnat a ieșit la iveală cu ocazia unei solicitări de consultare a actelor cercetării.

Ofițerul desemnat a precizat în acest proces verbal că mai multe persoane care își desfășurau activitatea într-un anumit birou ar fi declarat că este adevărat că polițistul cercetat desconsideră autoritatea cu care sunt investiți polițiștii care au fost desemnați de inspectorul general să efectueze verificări sau cercetări asupra lui.

Persoanele respective, fiind de bună credință, au relatat că nu este adevărată afirmația consemnată de ofițerul desemnat în procesul verbal.

Reacția inspectorului general ?

Bilă albă, Popică !  Bilă neagră, celelalte persoane !

Ok, dacă așa merge treaba la IGI, hai să vedem și  cum s-a încheiat cercetarea prealabilă.

Raportul de cercetare prealabilă a fost unul devastator pentru polițistul cercetat. Găsit vinovat pentru toate faptele din materialul de sesizare și în plus acuzat de o atitudine necorespunzătoare pe parcursul procedurii disciplinare, ceea ce i-ar fi adus circumstanțe agravante.

Medrega a citit acest raport și și-a frecat palmele mulțumit,

în sensul : "ce avem noi aici ?"

"Da, exact ! Ce avem noi aici ? O diminuare de 20% pe 3 luni"

Și i-a dat lui Colea să facă dispoziția de sancționare.

Colea : "He, he, he !  Mai trimite acum e-mail la întregul IGI cu zombies de la SRU. S-a făcut dreptate, moșule !"

De la Colea, dispoziția de sancționare a ajuns la Serviciul Juridic pentru avizul de legalitate.

Șeful serviciului Juridic (consultați organigrama IGI) a avut o reacție aparent normală, care nu i-a căzut bine lui Medrega. I-a demonstrat că aproape toate faptele erau deja prescrise, sugerându-i o sancțiune mai blândă  : mustrare scrisă.

Medrega : "Nu, dom'le. În niciun caz. Poate mai reducem din diminuare. Să zicem un 10% pe 3 luni. Lasă dom'le, să simtă la buzunar !"

Și așa a rămas.

Polițistul a contestat la MAI.

La MAI, ce să vezi ? Niște băieți cu simț de răspundere și cu siguranță suficient de verticali i-au dat peste nas lui Medrega.

(Să nu credeți cumva că la MAI duc lipsă de uscături. Are Medrega cui să se adreseze, niște vreascuri putrede numai bune de apelat. Însă, pe ici-colo mai există și profesioniști)

Nu au mai copiat cuvânt cu cuvânt, până la nivel de punctuație, inepțiile pe care le furnizează Oarză și au anulat sancțiunea dată polițistului incomod, pe motivul că acesta se adresase persoanei în drept cu o cerere de recuzare iar Medrega nu s-a pronunțat.

Deci, dragă Popică, tu nici să muncești nu știi.

Dacă nu ai realizat nici că ești recuzat....

Hai că prima se iartă, nu ai fost atent în clasă când s-a predat lecția, dar polițistul cercetat te-a mai recuzat o dată, la finalul cercetării. Iarăși te-ai burzuluit, dar tot nu ai știut cum să procedezi. Dacă te opreai la timp, filozof rămâneai. Însă orgoliul...

Pe voi asta vă strică, orgoliul. Nu suportați să primiți lecții de la alții. Vă credeți stăpânii Universului, iar mai nou se pare că prinde teoria Multiversului, care este o colecție mai amplă de Universuri. 

(Nu v-ar displace ideea să fiți stăpânii Multiversului, nu-i așa ? 

Ce mai reprezintă azi un mic și banal Univers ? Multiversul e la modă acum...)

Universul lui Medrega este un pic diferit de al  nostru...

Apoi, cercetarea ca cercetarea... Nu e chiar așa de grav că ți-ai dat cu stângul în dreptul. Mai înveți și din greșeli. Data viitoare nu o să mai faci aceeași eroare. Fiindcă este totuși o eroare.

Dar dorința ta expresă de a executa un polițist nevinovat, doar fiindcă așa ți s-a dictat, nu mai poate trece drept o simplă greșeală.

Cine ți-a dictat ?

Există două posibilități : propria conștiință sau nemernicia altuia care a preluat controlul conștiinței tale. Bănuiești pe cineva ?

Ai acționat ca un robot, te-ai predat mult prea ușor, mânat de josnice meschinării. 

Ai întocmit un act de cercetare care nu-ți face cinste. În primul rând despre asta este vorba. 

Ai fost prins cu minciuna. Urât.

Că s-a deschis un dosar penal pe numele tău, din această cauză, este cu totul altceva. Dar trece pe planul doi. 

Întrebarea este : tu se simți bine așa ? Ești împăcat cu această imagine ?

Nu este deloc surprinzător că ai fost recompensat.

Dar în sinea ta ești mândru de ce ai făcut ?

Serviciul Resurse Umane este în pragul colapsului. Controlul la fel. Cum să navighezi pe apa sâmbetei, fără să scufunzi bărcuța.

Interesul ... poartă fesul

Cei trei combinatori (Colea, Oarză și Medrega) sunt în mare vervă. N-au nicio treabă cu problemele semnalate la Resurse Umane sau în alte structuri. Aceasta arată cât de puțin le pasă de bunul mers al instituției.

În realitate, toți trei vin zilnic la serviciu nu pentru a servi intereselor IGI, ci pentru a-și satisface propriile interese. Din postura în care se află, de la înălțimea funcțiilor pe care le ocupă, pot trage anumite sfori. Calcă tot în picioare, doar pentru a-şi urmări interesele proprii. Trec peste mândrie, peste principii şi uită ce e bunul simţ. Şi, cu un tupeu incredibil, conduşi de interes, care îşi poartă fesul cu mândrie, ar trage şi pielea de pe tine, dacă te văd că eşti bun sau naiv… 

Cam asta e tot ce-i interesează. Nimic mai mult.

Restul poate să se ducă pe apa sâmbetei.

Navigând pe ape tulburi...

Colea și Oarză sunt de mult pe gârlă. Au cizme trainice de cauciuc.  Se simt protejați. Fiecare și-a lansat bărcuța la apă și speră să nu aibă probleme. Azi e sâmbătă, apă avem, despre asta vom vorbi.

Cum să navighezi pe apa sâmbetei fără să te scufunzi ...

După o săptămână obișnuită pentru unii, cruntă pentru alții, domnul Colea își stabilește itinerariul pentru zilele care urmează. Este la timonă, nimic rău nu i se poate întâmpla. Pentru că are vânt din pupa, iar el este conștient că nu performanța sa de la Resurse Umane îl recomandă ci felul în care "sare la cap" atunci când inspectorul general o cere.

Acesta este și motivul pentru care este doar dojenit atunci când e dovedit cu tot felul de rateuri profesionale. Nu acestea contează.

Ia să vedeți ce calificativ frumos va încasa la evaluarea de  serviciu pe anul trecut. Și probabil și un Oscar pentru excelență în activitate. 

(Cu Oscarul suntem nițel mai rezervați : la anul și ... la mulți ani !)

Oarză stă chiar mai bine. Are sporul de 50% în buzunar (Colea încă visează la el), iar lucrătorii lui sunt declarați "supercompetenți". 

Sub biciul sancționatului penal care rotește ochii peste cap mai ceva ca girofarele, să vadă bine dacă mai e ceva de pescuit prin preajmă (o factură sau vreun bon fiscal), vâslesc cu toții vârtos. 

Au îndeplinit planul, au realizări. Păcat însă că au început să ia apă la galoși. Din senin, cineva toarnă plângeri penale peste ei. 

Pe drept sau pe nedrept, vom vedea. 

Dar, în mod sigur, nu Medrega va decide asta.

În schimb, lucrătorii de la Resurse Umane sunt catalogați ca fiind lipsiți de experiență, neindemânatici, la început de carieră, etc. 

De către șeful lor de serviciu, pentru a-și ascunde propria incompetență. De Oarză și controlorii lui, care trebuie să dea mereu în cineva. De Medrega care comandă toate acestea, dispunând verificări și cercetări prealabile absurde.

Cei de la Resurse Umane, ținuți cu forța în bărcuță, vâslesc și ei cum pot. Mai timid, mai lipsiți de vlagă, după posibilități. Unii dintre ei, care au curaj, mai rup câte o vâslă, comentează, își pun întrebări. Colea intervine rapid, lipește vâslele cu scotch transparent (să nu se vadă cârpeala), astupă repede găurile din barcă cu gumă de mestecat și plastilină, își șterge injurăturile printre dinți cu pastă corectoare și se adresează plin de evlavă echipajului : "Fraților, tot înainte ! Țineți-o tot așa" Mai trage cu ochiul în lunetă să vadă ce-i dispune de pe mal Medrega și, dacă degetul cel mare e orientat în sus, poate-poate și-o recăpăta sporul de excelență anul acesta. În vară, la corigențe, dacă trece clasa. Că acum iar l-a ratat la mustață, concluzia lui Mambo One fiind că în semestrul trecut șeful SRU s-a situat cu mult sub așteptări.

Mambo One - maimuțoiul care îl ajută pe Medrega să împartă Oscarurile

De ce Medrega nu reușește "să-l dea pe brazdă" pe Colea ?

Simplu : "Este prima oară, repet, pentru prima oară când aflu că se întâmplă așa ceva la Resurse Umane.  De ce nu am fost informat până acum ?"

Trei plângeri penale și toate trei formulate pe probleme profesionale și aspecte de integritate împotriva domnului Colea Cornel.

Sunt foarte multe de spus despre caracterul acestui personaj remarcabil, despre etica, deontologia și "profesionalismul" său ieșite rău de tot din comun.

Nu s-ar fi ajuns aici dacă sesizările subordonaților săi, petițiile, rapoartele, înscrierile în audiență, etc. ar fi avut un rezultat. Treptat, au început să depășească cadrul structurii de Resurse Umane și au ajuns în atenția inspectorului general al IGI. Au existat semnale puternice venite de pretutindeni care trebuiau să-l determine pe Medrega să ia măsuri. Până și diagnoza organizațională efectuată în vara anului 2019 a scos în evidență stresul acumulat de lucrători pe fondul volumului mare de muncă, lipsa suportului real din partea șefului serviciului, care nu a asigurat sprijin teoretic și practic în rezolvarea lucrărilor, nu a dat dovadă de tact și inteligență emoțională, nu a fost receptiv la inițiativele de creștere a eficienței în muncă și a avut un stil de conducere autocratic. Toate acestea au deteriorat iremediabil relațiile de muncă și au creat un mediu ostil și toxic profesional. 

Iar Medrega, deși era conștient de dezastrul managerial de la SRU, a continuat să-l ignore total și totodată să-și bată joc de lucrătorii din această structură, mințindu-i de fiecare dată în audiențe că este pentru prima oară când aude așa ceva. 

Până la urmă s-a săturat să audă atâtea critici și cum era incapabil să ia vreo măsură constructivă, a început să acționeze în sensul de a reprima orice părere contrară șefului serviciului. Astfel, pentru a da exemplu și celorlalți polițiști, a dispus o serie de cercetări prealabile menite să descurajeze o eventuală reacție în lanț, arătând tuturor la ce pedepse se pot expune dacă nu se conformează stilului de conducere haotic si iresponsabil al domnului Colea. Sperietoarea instituției fiind, în mod evident, renumitul Oarză Gheorghe Liviu, un reputat sancționat penal pentru înșelăciune, fals și uz de fals, infracțiuni în formă continuată, recuperat de sistemul ticăloșit și pus în funcțiune la comandă, acolo unde e nevoie, pentru a apăra un "frate" aflat la ananghie.

Domnul Mirel se află înghesuit destul de rău în corzi. Încasează direct în figură din toate părțile. Nici nu se mai ferește. Acum va trebui să răspundă și penal pentru faptele sale. Lucrătorii s-au săturat de "managementul" lui și au realizat că au mai multe de pierdut dacă ascultă orbește "indicațiile prețioase". 

Stilul său de a comunica defectuos cu subordonații, de a le impune soluții nelegale sau insuficient fundamentate, multiplele practici neunitare pentru care nu se solicită un punct de vedere la DGMRU, împiedicarea dezvoltării lor profesionale și a specializării într-un anumit domeniu, mutarea haotică de pe o linie de muncă pe alta, repartizarea de sarcini care nu sunt prevăzute în fișa postului, cu termene acordate arbitrar, uciderea din fașă a oricărei urme de eficiență prin fragmentarea activităților sau opunerea  absolut nejustificată la orice propuneri de îmbunătățire a activității, toate acestea (și multe altele) au destructurat serviciul Resurse Umane.

În momentul de față, dacă s-ar da liber la mutări, nu ar mai rămâne niciun lucrător. Inspectorul general consideră că, dacă ține cu forța personalul SRU pe poziții, îngrădind cu orice preț posibilitatea de mutare, a găsit rezolvarea problemei.

"Și în fond ce o să se întâmple, o să se omoare între ei ?"

Bani aruncați pe apa sâmbetei cu ofițerul psiholog 

Conduci un inspectorat general, ai la dispoziție un Compartiment de Asistență Psihologică, plătești salariul unui psiholog al unității și pe deasupra îi mai acorzi și spor de excelență în procent de 40% din salariul funcției de bază. Și continui să-ți pui întrebări din acestea ? 

"Ce o să se întâmple ? O să se omoare între ei ? Să raporteze șefului nemijlocit ! Le-ați spus că joi am zi de audiență ?" Înseamnă că nu ești bine consiliat. Sau minimizezi importanța psihologiei în aplicarea managementului la nivelul acestei instituții.

La ce e bun atunci un psiholog ?

Scoate-l din schemă dacă nu ai nevoie de el. Și suplimentează cu o funcție acolo unde realmente ai nevoie. Oamenii nu pot fi tratați ca niște roboți. Ai comandat câte o diagnoză organizațională la fiecare structură din IGI, iar printre acestea figurează și SRU. Ai avut pe biroul tău de manager niște concluzii, o serie de constatări și anumite rezultate. De care trebuia să ții cont. Această diagnoză a costat niște bani, de ce nu ai aplicat recomandările pe care ți le-a făcut un specialist psiholog cu privire la climatul organizațional din cadrul structurii de Resurse Umane ? 

Aruncă-le la gunoi atunci. Dar desființează și postul de psiholog. 

Ce sens mai are să-i acorzi și spor de excelență pentru activitatea prestată, dacă ești primul care o desconsideră ?

Îți recomandăm să reflectezi...

Ai dispus 3 sau 4 controale tematice în ultimii 3 ani la Serviciul Resurse Umane, iar absolut toate au evidențiat același rezultat, în concordanță cu diagnoza organizațională efectuată, pe care tot tu ai comandat-o. Poți să mai dispui încă 20 de controale.

Crezi că vei avea alte concluzii, dacă la aproape 2 ani de la efectuarea diagnozei organizaționale nu ai aplicat nicio măsură din cele recomandate de psihologul unității ?

Realizezi că managementul SRU este dezastruos ? Ok !

Dacă înțelegi asta, de ce te opui oricărei inițiative de creștere a eficienței în muncă, exact ca și Colea, ba mai mult, la sugestia acestuia, nu stai pe gânduri nici 2 secunde și dispui cercetarea prealabilă a oricui gândește constructiv și încearcă să identifice soluții alternative pentru ieșirea din impas.

Concluzia este că nu vrei nici în ruptul capului să schimbi ceva la SRU, îți convine de minune să ai un țap ispășitor pe care să-l manevrezi cum vrei.

Iar de oamenii din subordinea lui puțin îți pasă, îi lași să se chinuie până nu or mai putea.

În cazul acesta chiar ai nevoie de un psiholog. 

Pentru a te face să pricepi că lucrătorii ținuți cu forța nu dau randament, iar toate cercetările tale prealabile nu vor reuși niciodată să schimbe acest lucru.

Cine mai vrea să lucreze la Resurse Umane în IGI ?

Sincero ? Ninguno, nessuno, niente, nada. ¡ Hasta aquí !

Dar nu e după cum vor unii, este după cum dictează jupânul. 

El crede că dacă nu-și pune pixul pe raportul de mutare al unui polițist, acesta este consemnat pe viață la ocnă. Nimic mai greșit.

Ți s-au indicat deficiențele care țin de management ? Preocupă-te, rezolvă-le ! Că de asta ești manager. Ești plătit ca să iei decizii, să organizezi activitatea, să creezi condiții și relații de muncă optime acolo unde ele nu mai există. Și acestea trebuie cultivate, dezvoltate, întreținute, altfel mediul profesional se degradează constant. Randamentul lucrătorilor se diminuează considerabil. Degeaba aplici restricții, ele nu au niciun efect. Nu reușesti să asiguri un climat propice ? Nu-ți bate joc de oameni. Lasă-i să plece.

Șeful SRU susține că ar face treabă foarte bună dacă ar avea mai mulți oameni în subordine iar aceștia ar fi mult mai experimentați.

Dacă ești naiv și crezi tot ce-ți spune Colea, dă-i 100 de oameni aleși pe sprânceană, fă-i direcție de Resurse Umane și ai să vezi că tot se alege praful de activitatea coordonată de el. Aceasta este menirea lui : distrugătorul de resurse umane.

Nu manifestă grijă nici pentru lucrătorii pe care îi are acum. Cine îți garantează că va avea grijă pe viitor ?

Oameni valoroși, bine pregătiți, care au dobândit experiență în munca de personal, aleg și acum să-și depună raportul de mutare. Au plecat atâția. Oare de ce ? Oameni buni, săritori, obișnuiți cu munca, care au depus eforturi considerabile și s-au format de la zero în această structură. Oameni care rezolvau multe probleme și cu care se făcea treabă. Toți au ținut morțiș să se mute.

Și nu pot fi împiedicați să plece. Pentru că sunt motivați să plece. Încearcă să-i mai ții cu forța și vei vedea ce se intâmplă.

Aproape toți reclamă același lucru : managementul defectuos al șefului serviciului, insuficienta lui pregătire profesională, lipsa de caracter, impertinența, comportamentul autocratic, vulnerabilitatea în fața unui eventual control, etc.

Oscarul lui Cătuți pentru zile negre...

La Serviciul Control, herr Doktor se bucură de recunoștința jupânului, căruia a reușit să-i smulgă în cele din urmă Oscarul ce l-a râvnit.

A muncit din greu pentru asta. S-a luptat cu ziua aceea de concediu medical care de fapt nu era acoperită de concediu medical fiindcă polițistul cercetat nu s-a învrednicit să se prezinte cât mai repede pentru a ridica adeverința la instituție și astfel nu a putut preveni o eroare a medicului la întocmirea certificatelor de concediu medical.

Într-un caz similar, pentru o săptămână neacoperită de concediu medical, fara adeverinta emisa, jupânul a dat doar mustrare scrisă.

Dar, având in vedere circumstanțele  agravante (pacientul nu avea de făcut injecții, deci se putea deplasa) în acest caz, polițistul cercetat (și găsit vinovat de Cătuți) a fost sancționat de Medrega cu diminuarea salariului în cuantum de 1009 lei brut/lună, pe o perioadă de 3 luni. Desigur, dl.Cătuți este foarte mândru de cum a "instrumentat" această speță, fiind felicitat pentru contribuția avută.

A condus și cercetarea administrativă referitoare la stabilirea prejudiciului privind acordarea ilegală a compensației pentru plata chiriei unui polițist care nu avea dreptul (altă dovadă de incompetență a domnului Colea). Și aici ne-ai plăcut, ai fost extrem de sclipitor. Briliant ! Ai pus în cârca polițistului toți banii încasați pe nedrept. Plus dobânzi. Colea, oricum nu avea nicio vină... Sau avea ?

Colea : "Marș de-aici ! Dacă polițistul a cerut... cine știa că nu are dreptul ? Eu i-am și spus : <bă, eu îți dau banii, dar dacă nu ai dreptul vii cu ei înapoi>. Fiind de bună credință i-am dat, iar de primit înapoi n-am mai văzut nimic. Dacă nu i-a adus, am crezut că are dreptul !"

Deci, bravo ! Ai meritat cu prisosință Oscarul !

Și bravo, te-ai ales cu o plângere penală pentru infracțiunea de fals intelectual deoarece, în opinia noastră ai prezentat persoanei în drept anumite aspecte care nu corespund realității, există și un prejudiciu, iar interpretarea absolut originală a domniei tale va ajunge cu siguranță și în fața instanței de judecată. Deci pune deoparte Oscarul, nu se știe ce daune vei avea de achitat !

Mândru, cu Oscarul la vedere !

Atât de mult i-a plăcut lui Medrega cum ai judecat speța respectivă că te-a mai desemnat o dată să-l cercetezi pe același polițist. Nu știm ce a mai făcut. Poate a stins din greșeală lumina la toaletă și un controlor cu doctorat trebuie să cerceteze acest lucru. Nu ai să te deprofesionalizezi cu aceste spețe, dom' profesor doctor ?

Vei ajunge să cercetezi cum și-au fixat copiii pamperșii la creșă. 

Pe stânga sau pe dreapta și ce norme interne au mai încălcat. 

Dar penibil nu ești tu. Ci ăla care te-a pus să faci asta.

Având în vedere că dintr-un moment în altul te vei alege cu calitatea de suspect într-o cauză penală, poate te vei simți de data asta și vei solicita persoanei în drept să te abții. Cere-i permisiunea și lui Oarză, ca să nu ai probleme. O dată rotește ochii și ... să nu visezi urât.

Și ca să-ți dai seama, Medrega, ce nivel deplorabil ai atins :

Psihologul unității, în loc să se preocupe de implementarea recomandărilor diagnozei organizaționale efectuate la SRU, a ajuns să-i facă programare după programare la psihiatrie polițistului incomod bănuit că ar fi autorul acestui blog.

Ți-am arătat cât preț ai pus pe rezultatele diagnozei organizaționale efectuate în 2019, dar și pe concluziile și recomandările formulate de psihologul unității. Nu dai doi bani pe ele, deși diagnoza organizațională este singurul instrument de sondare a percepției angajaților asupra muncii, arată gradul lor de implicare, factorii care îi motivează sau demotivează, satisfacția lor profesională, spiritul de echipă, inițiativa în muncă, eficiența și performanța proceselor, claritatea, dimensionarea și urmărirea obiectivelor, etc.

Bun, nu te interesează. Probabil nici nu te pricepi la astea. 

Tu ești obișnuit cu treburi mai inginerești, de turnătorie. Știi ce-i aia ferită, martensită, cementită, diagramă de echilibru Fe-C. 

Doar ești inginer metalurg și se vede. Conduci IGI ca pe un furnal. 

Mai adaugi puțin cocs, mai oleacă de mangan (vezi că Mn -ul trebuie frecat, să nu-l bagi așa murdar, se taie "maioneza").

Diagrama de echilibru pe care o propune Medrega la IGI

Dar un singur lucru nu reușim să înțelegem : de ce nu lași un profesionist să-și facă treaba ?

De ce nu-l încurajezi să stea de vorbă cu angajații, să afle care sunt nemulțumirile și neîmplinirile lor ? Apoi după ce sunt identificate problemele să poarte o discuție și cu șeful structurii din care fac parte acei angajați. 

Este o cale bună de mediere, de detensionare a conflictelor. 

Cu alte cuvinte, lasă-l pe psiholog să pună în aplicare ceea ce a învățat în facultate. Dacă nu-și exersează deprinderile, posibil să le uite. Și doar cât o fi tocit pentru examene... Nu-i păcat ?

Cunoștintele tale despre turnarea metalelor și aliajelor sunt, cu siguranță, la mare preț în domeniul metalurgiei (în cuptoare, furnale, oțelării, turnătorii), dar în psihologie lucrurile par, cel puțin la prima vedere, destul de delicate, mai rafinate și mult mai subtile.

În loc să lași un profesionist să implementeze recomandările diagnozei organizaționale pe care ai comandat-o și cu care ai fost de acord, tu Medrega, jupâne, la ce mișmașuri anume te pretezi ?

O pui pe doamna ofițer psiholog Vlădan (numele complet și gradul le găsiți în organigrama instituției) să-i facă programări după programări la psihiatrie polițistului care a ales să spună lucrurilor pe nume,  despre care ai bănuiala (certitudine pentru tine) că este autorul acestui blog ?

Pe care îl ții din cercetare în cercetare, nu cumva să-ți scape printre degete și să apuce să se mute, că aceasta a fost intentia lui... 

Să scape de acest balamuc.

Nivelul unui inspector general ...

Cum să facă să astupe gura unui agent...

Ceee ?? Cum ?? Iar a scris ceva de mine ?? Nu mai suport !!

Dacă atât poți, atât faci. Nu fii complexat și nici frustrat.

Pentru aceste servicii o recompensezi pe doamna Vlădan cu spor de excelență de 40% ?

Altminteri am remarcat cu ce atenție te apleci asupra activității dânsei și ce apreciere (dar mai ales respect) ai față de implicarea unui psiholog...

Herr Doktor și managementul deșeurilor

Nu știm exact ce hârtii urgente i s-au mai dat spre "competentă soluționare" acestui individ care a dovedit că are probleme serioase cu logica elementară, dar în mod cert nu am mai auzit nimic despre "celebrele" cercetări administrative instrumentate de acesta.

Gata, le-ai și aruncat la gunoi ?

La câte "almanahe" produce editura Serviciului Control, poate nu ar strica să se înființeze și un buletin de informare în care să se scrie pentru toți muritorii cum s-au finalizat anumite activități derulate de amuzanții "prozatori".

Credem că Medrega a sesizat un potențial pericol de revoltă în rândul angajaților, ce ar fi dus la debarcarea urgentă a "sclipitorului" șef incompetent si impertinent de la Serviciul de Resurse Umane. Care, ce să vezi, declara sus și tare săptămâna trecută, jovial din colea-afară, că nu s-a imputat nimănui nimic și că totul a fost un balon de săpun.

Măi, să fie ? Chiar așa ?

Cu asta vă ocupați voi, supercompetenților ? Cu baloane de săpun ?

Dați-ne și nouă de știre, dacă sunteți transparenți, cum s-au derulat "magnificele" cercetări administrative pe care le-ați încheiat.

Sau nu le-ați încheiat ? Mai rumegați încă la ele ?

Să știe lumea ce are de plată. Să se spargă buboiul și să vedem cât timp mai rezistă distrugătorul de Resurse Umane în fruntea serviciului.

Ați pus batista pe țambal, ați aplicat un pansament ?

#Rezist #Polițiști incomozi 

TACHE, DANKE și CATÂR

Sperăm și noi ca Victor Ion Popa să nu ne-o ia în nume de rău că am îndrăznit să-i "botezăm" opera dramatică.

La noi, la IGI, se joacă cu mare succes piesa Tache, Danke și Catâr.

Protagoniștii sunt de naționalitate română, negustori de acareturi, iar dintre toți,  Catâr le "croiește" cel mai bine, fiind extrem de motivat dar și foarte încăpățânat în tot ceea ce face. "Filozofia" sa face diferența, iar afacerea îi merge foarte bine pentru că se pricepe la învârteli și combinații. Când spunem afacere, ne gândim la prăvălia lui. Nicidecum la IGI.

Danke poate fi interpretat de obedientul Colea sau penalul Oarză.

Amândoi se întrec în a-i aduce mii de mulțumiri lui Catâr, fiindcă sunt ținuți pe lângă casă deși au cam călcat pe bec. 

Au fost prinși că fură la cântar. 

"Danke, jupâne, că ai grijă de noi și ne luminezi calea !"

Primul a atins suta de atenționări, duce în cârcă câteva dosare penale și nu dă impresia că ar vrea să se potolească. Al doilea este atât de penal, că e bălțat până și în cerul gurii, dar cine mai este perfect în ziua de azi ?

Doar Tache este Tache, veșnicul negustor în ale cercetărilor, cel pentru care adevărul este foarte relativ și se livrează doar cu jumătate de măsură. Ca să-i meargă bine și lui.

Oare cât ar costa toate cercetările prealabile dispuse abuziv de Medrega anul trecut ?

O cercetare prealabilă durează în medie 4-5 luni.

O lună are, în medie, 21-22 zile lucrătoare.

Evident, mai sunt și perioade de întrerupere, în care, din diverse motive, se suspendă procedura disciplinară.

Chiar dacă ești un ofițer desemnat experimentat, în funcție de complexitatea cercetării pe care o ai de efectuat, tot trebuie să-i aloci între 80 și 160 ore.

Să luăm o medie de 120 ore per cercetare.

Găsim 15 cercetări prealabile abuzive într-un an de zile ?

Cu siguranță, poate chiar mai multe.

Avem în total vreo 1800 ore de muncă pe an care nu se justifică. Adică aproximativ norma anuală de muncă a unui angajat.

Cum salariul mediu net al unui ofițer desemnat cu cercetarea prealabilă (angajat de top cu funcție de conducere) ajunge pe la 9000 lei, ar rezulta o sumă frumușică de vreo 108000 lei.

Tot "deranjul" fiind în beneficiul cui ?

Leonardu', scoate meleardu' !

Noi am propune să vă calmați, voi toți care aveți gura mare în ședințele de comandă. Vedeți-vă de "bubele" voastre, rezolvați-vă problemele, noi doar le-am indicat în caz că vă prefaceți că ele nu există.

 

Să țineți minte un singur lucru :

Niciodată nu va putea fi sancționat cineva care spune adevărul.

Niciodată nu va putea fi tras la răspundere acela care, epuizând toate resorturile instituționale, a ajuns să se exprime liber, în mod public, arătând mizeriile pe care le ascundeți sub preș.

De ce le ascundeți ? Ieșiți cu ele la lumină, dacă vă onorează ! Să vă vadă lumea cine sunteți cu adevărat !

A ajuns un infractor de drept comun, un farsor, să facă legea în ceea ce privește starea și practica disciplinară, în această instituție, care până nu de mult era considerată o unitate de elită a MAI ?

Amintiți-vă de nume ca Trifan Tiberiu, Ionescu Magda, Țepușă Dorin, Piroi Mirela, Gândac Victor, Ștefan Simona, Badea Lucian și mulți alții ca ei cărora le datorăm un munte de respect, absolut cuvenit, pentru ceea ce au realizat la Autoritatea pentru Străini. 

Ei bine, după toată această enumerare selectă încercați să mai adăugați un Medrega, un Colea, un Oarză și ne oprim deocamdată aici. 

Nu vi se face puțin greață ? Aici am ajuns.

Păcat că există oameni de valoare, în funcții de conducere care operează în zona gri, apărându-și mai mult scaunele și propriile privilegii decât să recunoască că nu se mai poate așa.

Au ajuns toți turmentații să ia poziție împotriva unor dezvăluiri care îi pun într-o lumină proastă ?

De ce au ajuns să facă ceea ce au făcut ?

Cine i-a pus să încalce legea, cine i-a amețit cu funcții de conducere contra diverse "mici servicii", cine le-a sugerat să organizeze cercetări prealabile după bunul plac, cu privilegiile pe masă ?

Și dacă nimic nu e adevărat, de ce ați luat dintr-o dată foc cu toții ? Ăștia sunteți. Uitați-vă în oglindă.

Căutăm persoane păgubite sau neîndreptățite de șeful serviciului Resurse Umane

 

"Câți gușteri sunt în așteptare la ușa biroului meu ? Zece ? 

Poftiți, vă rog, intrați câte unul ! Vă rog să fiți atent când se închide ușa în urma dvs, să nu vă prindă frumusețe de coadă. 

Am nevoie de ea întreagă. 

La plecare, dacă sunteți amabil, am să v-o rețin eu. 

Am o colecție mai amplă, fac o combinație... 

Mă rog, nu vă interesează.

Nu e nicio pierdere pentru dvs. Oricum vă crește alta în scurt timp. Puteți să o luați ca pe un fel de tuns. 

Părul se regenerează, coada la fel.

Iar când vi se mai lungește și vă încurcă rău între picioare, știti unde mă găsiți". 

Am fost la unul, Colea. M-a chelit de tot...

L-am întrebat de ce. Cică să vin și data viitoare...

După ce îmi mai crește coada.

Domnul Colea prezintă situații falsificate cu prezența la program a personalului, iar domnul Drăgan Tache se lasă dus de nas mult prea ușor. Regula celor 3 derbedei (sau de 3 simplă) care se aplică la IGI a ajuns de notorietate publică.

A treia plângere penală în doar 2 luni de zile se prefigurează împotriva haiducului bezmetic de la Resurse Umane, care nu are niciun fel de problemă în încălcarea legilor : fals și uz de fals, fals intelectual, abuz în serviciu și ce i-o mai permite Medrega să facă în continuare. A luat-o pe urmele lui Oarză & Co.  Se apropie perioada concursurilor, deci țineți aproape pentru noutăți. Imposibil să nu-și vâre și Colea coada pe undeva, acolo unde treaba merge fără cusur și există vreun interes, adică așa cum ne-a obișnuit până acum.

Carte multă nu prea știe, însă la combinații și aranjamente îi plescăie mintea.

Directorul adjunct al DAI, în calitate de polițist desemnat cu cercetarea prealabilă i-a solicitat lui Colea o situație cu prezența la program a lucrătorilor Serviciului Resurse Umane pe luna iunie 2020. Deși domnul Tache susținea sus și tare că a fost "lucrat" de baronul Münchausen de la SRU, întrucât acesta l-ar fi păcălit cândva cu încadrarea activității în condiții de muncă, tot nu s-a învățat minte de atunci. A lăsat din nou garda jos și, într-un moment de neatenție, Colea i-a administrat iar gălușca. De data asta o gălușcă cu prune.

Acum am priceput de ce directorul adjunct al DAI s-a dat la fund în ultima perioadă și nu mai era de găsit. S-a ascuns efectiv de rușine. 

L-a păcălit iarăși Colea. Nu e ușor să realizezi că ai fost dus de nas.

Era și deranjat la stomac... gălușca expirată, ce să vezi.

Unii, săracii, sunt "din colea-afară" de creduli. 

Pun botul la absolut orice.

Noi nu înțelegem cum de mai există cineva în IGI care să se bizuie pe onestitatea șefului SRU. Și culmea, oameni pățiți, obișnuiți cu modul lui de dezinformare, care au mai încasat-o și în trecut, sar din nou, într-o veselie, plini de naivitate, ca gușterii în brațele lui Colea. 

Iar el le rupe cozile într-o frenezie : "Lasă că vă crește alta, fraierilor. Veniți la mine când vreți să v-o rup din nou, știți unde mă găsiți."

Gușterul de IGI... Specie protejată...

Interesant este că domnul Tache, după ce și-a luat leapșa o dată sau de mai multe ori de la acest individ, tot pe baza informațiilor lui a ales să-și construiască cercetarea prealabilă. Nu a mai găsit necesar să verifice din alte surse. Păi, de ce ? Dacă bezmeticul COLEA a ajuns cea mai credibilă sursă din IGI ... Vă dați seama.

Și, culmea, Tache nu cerceta un polițist oarecare, ci chiar pe agentul cu care Colea este în conflict deschis, pe probleme profesionale sau de integritate. Adică s-a dus taman acolo să se adape, la "izvorul minunilor". Cel mai "obiectiv", cel mai "pur", cel mai "documentat" mijloc de informare. Mai mult decât atât, respectiva cercetare prealabilă tot Colea a declanșat-o prin sesizarea făcută inspectorului general al IGI împotriva propriului subordonat. Asta ca să vă dați seama cam cât FLER pot să aibă unii polițiști. Cât despre eventuale blaturi cu Colea și Medrega, deși nu este total exclus, este încă greu să ne facem o părere când adulmecăm atâta prostie în jur.

"Cum, să mă mintă pe mine Colea ? Din nou ?

Vai, dar cum ar fi posibil ?  Again & again ?"

Ce ar păți Colea dacă ar fi prins din nou cu minciuna ?

Ce a pățit și până acum când a făcut-o, adică nimic.

Probabil încă o atenționare la colecția de o sută.

Pentru că se simte apărat de Medrega și susținut de Oarză. 

Iar cum în aritmetică există regula de trei simplă, de ce nu s-ar aplica și la IGI o regulă a celor trei (la fel de simplă)  : "dacă se adună trei derbedei și spun același lucru, atunci înseamnă că așa e".

Se susțin unii pe alții...

Deci domnul Drăgan Tache nu a găsit altă sursă mai credibilă de informații decât aberațiile debitate constant de Colea. L-a cercetat pe subordonatul acestuia pentru faptul că nu s-a conformat internării la pat pe secția de Psihiatrie a Spitalului MAI de Urgență "D. Gerota", unde a fost trimis de Comisia de Expertiză Medico-Militară, la sesizarea efectuată de IGI, care a "constatat" starea de îmbolnăvire psihică a agentului de poliție. 

Așa, ca fapt divers, cine credeți că sunt cei care l-au declarat nebun pe agentul de la SRU, cel care a avut curajul să spuna lucrurilor pe nume ? Nu este greu de ghicit. Evident, tot Colea și Medrega. Dar să lăsăm deocamdată aceste amănunte.

În ziua în care a fost programat pentru internare la pat pe secția de Psihiatrie a spitalului MAI, agentul în cauză a constatat și el o anumită stare de îmbolnăvire care l-a condus la o altă secție a unui alt Spital de Urgență. 

Fiecare cu spitalul lui. Acolo i s-a prescris pe loc un concediu medical, agentul utilizând în acest scop chiar adeverința emisă de instituție pentru internarea la Psihiatrie. Ghinion. Dacă i s-ar fi pus la dispoziție 2 exemplare, în original, ale acelei adeverințe, probabil ar fi ajuns și la Psihiatrie, ca să se interneze și acolo.  Trebuia să se ducă, așa s-a stabilit, că doar nu i se administraseră medicamente injectabile să-l împiedice să se deplaseze pe propriile picioare. Fiindcă așa "gândește" un alt membru de marcă al acestui onorabil grup, "doctorul" Cătuți, acompaniat și aprobat de însuși marele Medrega. Agentul ar fi făcut și acest efort, doar ca să-l mulțumească și pe "Herr Doktor". Dar ce păcat că singurul exemplar al adeverinței l-a "prăpădit" pentru a-și ridica certificatul de concediu medical... Cu ce adeverință să mai ajungă omul la Psihiatrie ? 

Ia spune, nea Cătuți : Nu era mai bine dacă se emitea, preventiv, încă un exemplar în original ?

Când agentul a ajuns la serviciu pentru a comunica că se află în incapacitate temporară de muncă, Colea s-a poziționat nervos de-a curmezișul holului și i-a pus în vedere acestuia să părăsească instituția dacă era, așa cum susținea, în concediu medical. 

Numai că ziua aceea era într-adevăr una specială. Se împlinea și termenul în care polițistul mai putea contesta la MAI aplicarea unei sancțiuni dispusă de Medrega. Agentul nu putea depune contestația fără a efectua câteva copii după documente care se aflau în cadrul structurii de Resurse Umane, la dispoziția sa, în mod evident, doar în timpul programului de lucru. Refuzând să părăsească instituția, în condițiile în care trebuia să înregistreze contestația la secretariatul unității la nivelul căreia s-a dispus sancțiunea disciplinară, adică la IGI, polițistul a fost trecut de către șeful său, nici mai mult, nici mai puțin decât prezent la programul de lucru. Numai Colea putea să facă acest gen de porcării, în contextul în care agentul respectiv își anunțase deja, fără echivoc, șeful nemijlocit că se află în concediu medical.

Logica lui Colea, lesne de înțeles  : prezența agentului la program implica absența nejustificată de la secția de Psihiatrie a spitalului MAI de Urgență D.Gerota, unde agentul fusese trimis și trebuia internat cu orice preț.

Ok, deci situația era urmatoarea : agentul se afla în concediu medical, dar se prezentase la serviciu pentru a depune la secretariatul unității o contestație la o sancțiune aplicată în mod abuziv de Medrega. Colea îl trecuse prezent 8 ore la program pentru a arăta că agentul,  deși fusese programat, nu efectuase niciun demers în vederea internării. În baza acestei constatări, agentul a fost "turnat" imediat lui Medrega, care nu a stat nici 2 secunde pe gânduri și l-a băgat instant în cercetare prealabilă.

(Poate greșim, dar a gândit vreodată Medrega mai mult de 2 secunde ? Îl ia cu tremor mandibular...) 

Ieșind din incapacitatea temporară de muncă, agentul aduce certificatele de concediu medical, ba chiar solicită o rectificare a prezenței zilnice, întrucât fusese pontat "absent nemotivat" în ziua imediat următoare zilei în care trebuia să fie prezent la Psihiatrie.  

În baza certificatelor de concediu medical, structura de Resurse Umane face o revenire la situația prezenței zilnice și polițistul este repus în drepturi. Așa cum de fapt era și normal.

Numai că, după aproximativ o lună începe și cercetarea prealabilă a polițistului pentru absența nejustificată de la secția de Psihiatrie a spitalului MAI. Ofițerul desemnat a solicitat prezența zilnică pentru acea zi de la șeful SRU. A venit să se adape la "izvorul minunilor", să se "desfete" cu informațiile cele mai limpezi care ar putea exista vreodată la nivelul instituției.

Având în față atât situația veche cât și cea actualizată a prezenței zilnice a personalului, Colea Combinatorul a predat-o, desigur, pe cea veche și neactualizată, în care agentul figura în ziua fatidică cu 8 ore la programul de lucru, iar în ziua următoare era absent nemotivat. De asemenea, a făcut dispărute copiile după certificatele de concediu medical și a ascuns orice documente care ar fi putut aminti despre revenirea asupra situației  prezenței la program, care a condus la rectificarea drepturilor salariale solicitată de agent.

Polițistul, evident, nu mai are niciun act, el a predat inclusiv originalele certificatelor de concediu medical, care au ajuns la Financiar. Nu mai are ce probe să atașeze la dosarul de cercetare prealabilă. Asta nu înseamnă însă că nu s-ar fi aflat în concediu medical și că ofițerul desemnat nu ar fi trebuit să facă toate investigațiile pentru dezlegarea cauzei. Pentru că, nu-i așa ? Parcă scrie pe undeva că are obligația să strângă toate probele care ar putea conduce la aflarea adevărului. Ne scapă actul normativ, avem o scuzabilă pierdere de memorie. Să fie cumva HG nr.725/2015 ? 

În orice caz,  nu e indicat să stea pe tușă așteptând să-i aducă cineva probele la botul calului. Sau, mai bine zis, să i le servească cineva gata fabricate. Capisci, Sherlock ? Este că avem dreptate ?

Mai ales că însuși Colea amintea într-un raport pe care l-a dat că agentul i-ar fi comunicat că este în concediu medical. 

Nu a prezentat interes să se verifice măcar acest aspect ? 

Ce cercetare prealabilă ai efectuat, măi nene ?

Pentru domnul Tache situația a rămas extrem de clară și de convenabilă. A efectuat o cercetare prealabilă fără cusur, din care inamicul public numărul unu al lui Colea și Medrega a ieșit culpabil. Nu există o justificare pentru absența de la secția de Psihiatrie a spitalului MAI unde agentul de poliție trebuia internat, deoarece din probele existente la dosarul de cercetare prealabilă  s-a constatat că acesta, în loc să facă demersuri să se interneze, a fost identificat la locul de muncă.

De fapt, polițistul nici nu a greșit prea mult. Se prezentase omul conștiincios, cu simț de răspundere, tot la o secție de Psihiatrie.

Iar când Colea a ținut morțiș ca el să părăsească balamucul, nedumerit, pe loc s-a împotrivit : "Păi stai, măi nene, că am bilet de trimitere...  Nu-s la nebuni aici ?"

Mult prea deranjatul Zmedrega

Zmedrega este un balaur cu 7 capete (mai degrabă un zmeu), iar unul din capete, care se agită cel mai vârtos, este al lui Medrega.

Culmea este că, participând la un concurs de frumusețe, mai mulți membri ai juriului i-au sugerat că ar fi un balaur mult mai prezentabil și ar avea mult mai mult succes dacă ar reuși să mai estompeze din apucăturile hidoase ale celorlalte capete.

Ei bine, tocmai acest lucru nu-l înțelege Zmedrega.

El se încăpățânează să arate bine cu toate capetele sale.

"Vreau să mă placă lumea așa cum sunt !"

Juriul : "Măi zmeule, nu merge așa ! Nu te mai putem difuza pe niciun post de televiziune. Decât după miezul nopții. Și nu te putem ține mai mult decât un calup de publicitate.  Ești horror ! Tu nu vezi ? Cum te arăți în prim plan cu Oarză, încep să plângă toți copiii. Dacă ieși în față cu Colea, telespectatorii schimbă repede canalul dezgustați, iar dacă te expui cu chipul doamnei de la mercerie, deja ne trezim cu reclamații pe la CNA și amenzi cu duiumul. Niciunul din celelalte capete nu-ți fac cinste. Cum să facem ca să fie bine ?"

"Poate dacă mă dau cu puțină cremă ..."

"Ar fi o idee... Da, ar merge ! Închidem puțin fundalul, lăsăm doar o luminiță în platou, iar celelalte capete le ungi bine cu cremă de ghete, să nu se mai vadă deloc. Ce naiba, măi Zmedrega, ai atâtea minți și nu pricepi o iotă ! Nu ești în tendințe, zmeule ! Lumea nu te place așa."

"Da ?! Bineee.... mai vedem."

Și zmeul plecă iarăși abătut din platou, bodogănind cu capetele sale în stânga și dreapta, mai puțin unul care fluiera o melodie ce semăna izbitor de mult cu un cunoscut cântecel patriotic.

"Măi Medrega, cel mai răsărit dintre capetele mele "hidoase"... 

(Am le scot cuvintele astea pe nas !)  Tu ești <Il capo di tutti capi>, iar celelalte capete (susțin unii) m-ar face de râs, prin urmare doar în tine mai am o speranță să mă readuci la loc de cinste, cum am fost odinioară. Ai vreo idee tare de acțiune  ?"

"Am ! Tocmai ce m-am apucat să scriu un material către Parchet prin care sesizez cum se ia lumea din senin de frații mei și surorile mele. Ce dacă nu ne place lumea ? Să tacă și să înghită. 

Noi suntem singurii în regulă. Ce vină avem dacă alții, rău intenționați, nu se conformează ? Îi conformăm noi.

Și până la urmă ce a făcut Oarză atât de grav, de au ajuns unii ratați să ne considere dezagreabili ? Ridică capul din pământ, fraiere. Ești fratele meu. Vrei să-ți spun ceva ? Sunt mândru de tine. Îți merge mintea la furăciuni, la răutăți. Păi un balaur cum trebuie să arate ? Smerit, pios ? Noi, capetele lui, cum ar trebui să fim ? Ascunși cu nasul în țărână ? Fruntea sus, tovarăși ! Suntem frumoși, dați dracului ! Suntem de belea !"

Dictatoarea dintre papiote prinsă cu mâța-n sac

Vorbeam zilele trecute despre unele rateuri la Serviciul Secretariat.

Am pus pe cineva la zid ? Am împroșcat cu sânge pe pereți ?

L-am influențat cumva pe Medrega și dintr-o dată jupânul a început să ia măsuri ? Ne-ar mira...

Totuși, "la dame de la mercerie" s-a simțit vizată, vânată, probabil și complexată și a început să comenteze pe la colțuri. Ba chiar a lăsat să se înțeleagă că intenționează să facă niște demersuri.

Noi îi recomandăm să guste puțin critica. Așa ar face un om inteligent. Și să treacă la acțiune. Nu la represalii.

Adică să aibă o atitudine constructivă.

Altfel, îi garantăm că se va face definitiv de râs.

A uitat probabil câtă muncă de convingere a fost necesară, în mai multe rânduri, ca să priceapă în cele din urmă că toate demersurile efectuate de polițiștii cercetați se înregistrează la secretariatul unității la nivelul căreia se desfășoară cercetarea prealabilă.

"Pe tine cine te cercetează ?"

" Mr. X de la SPM"

"Păi și ce cauți la mine ? Du-te la secretariatul DMS..."

"Cercetarea prealabilă nu se efectuează la nivelul DMS"

"Dar unde ?"

"A dispus-o Medrega, deci...e la nivelul IGI "

"Spune așa, ca să pricep. Dacă nu-mi explici, cum să înțeleg ? 

Și vrei să-ți dau eu număr ?"

"Dacă se poate..."

"Ce lege spuneai că este asta ? Lasă-mă să verific și eu"

"Nu este lege. Este HG nr.725/2015"

"Bine, lasă-mă să mă uit..."

Apreciem că am fost suficient de decenți când am catalogat acest loc drept o amplă mercerie și nu l-am prezentat ca pe un salon de manichiură / pedichiură / masaj (cu toate că am fi avut câteva referințe în acest sens).

La mercerie mai poți desfășura niște papiote de ață iar dacă ești un păpușar iscusit ai șansa să controlezi îndeaproape pe acei câțiva lucrători din subordine. Poate fi considerată activitate de management, cu condiția să o faci cu cap. Dacă dorești să pui în operă mâini și picioare, noi recomandăm salonul de manichiură / pedichiură și eventual masaj, unde este practicată numai munca de execuție. Acolo nu mai tragi sfori, faci doar ce ți se spune. 

După dorința clientului. 

Parcă-i mai bine la "mercerie", nu ? 

Așa spuneam și noi...

Deci stimată doamnă, dacă nu cunoașteți nici la nivelul cărei unități se înregistrează acele documente despre care am vorbit, ne dăm seama cam ce prostioare le băgați în cap "copiilor" dvs ( că așa v-ați exprimat, referindu-vă la cei pe care-i coordonați).

Iar aceștia probabil realizează că sunt timorați, așa cum susțineți, dar nu fiindcă cineva le-a semnalat că au deschis din neștiință un plic, ci fiindcă și-au dat seama că au fost îndrumați greșit de către "mama" lor, vitregă în acest caz.

Pentru că, pe lângă faptul că nu reușiți să vă impuneți profesional, arătându-le ca un bun profesionist toate dedesubturile meseriei, îi conduceți cu o mână de fier pe anumite căi, adesea greșite, fără o minimă documentare, fără busolă, fără cârmă, fără vâsle. 

Adică în derivă.

Să nu ne spuneți că prima cercetare prealabilă la IGI a apărut brusc, anul trecut, iar până atunci nu v-ați mai lovit de problema înregistrării demersurilor polițiștilor cercetați. Ia să căutăm prin dosare, au mai existat situații de acest gen ? Cum le-ați rezolvat ? Este că le-ați tratat prostește, cu indiferență, după ureche ?

Referitor la corespondența care se manevrează în Secretariatul IGI, au existat situații precedente în care s-a procedat corect, ceea ce înseamnă că diferența de profesionalism au făcut-o lucrătorii și nu șeful serviciului. Cum este posibil așa ceva, este foarte simplu de explicat : unora le pasă cum își fac treaba și se vede de la o poștă acest lucru. 

În timp ce doamna de la mercerie se dă cu fundul de pământ că a instituit reguli deosebit de clare în ceea ce privește deschiderea corespondenței, reguli preluate din normele incidente în materie, iată exemplul cel mai concret :

Vedeți pe undeva rezoluția lui Medrega ? Nu apare. O fi scrisă cu cerneală simpatică, vizibilă doar la ultraviolete... La fel și cea a lui Colea. Să-și fi alimentat stilourile în aceeași călimară ? Dar și ștampila de înregistrare la SRU lipsește... Cât despre ML -ul secretariatului IGI, ce să mai vorbim...

Este clar ca bună ziua : plicul nu a fost deschis, comunicarea a ajuns direct la destinatar. Același tip de plic, cu vizetă de plastic. Același expeditor, aceeași adresă de destinație, același destinatar cu nume și prenume. Situații absolut identice.

Într-una din ele, corespondența a fost deschisă, în cealaltă nu. Aceleași reguli clare, în vigoare, preluate din norme legale incidente.

În concluzie, există suspiciunea rezonabilă ca șeful serviciului să nu fi gestionat eficient această problematică, ba chiar să fi favorizat această practică prin lipsa unui set de reguli unitare, despre care lucrătorii secretariatului ar fi trebuit să ia la cunoștință, în urma unui instructaj, pe bază de semnătură.

Deci dragă Cristina ILIE, așa cum apari în Organigrama IGI, care este postată în spațiul public, (fiind deci o informație la îndemâna oricui), poți sta liniștită : nimeni nu se va lua de "copiii tăi", nimeni nu-i va supune la presiuni, nimeni nu-i va amenința că nu și-au făcut bine treaba, în condițiile în care apare din ce în ce mai clar că firul Ariadnei este desfășurat dintr-un ghem de mohair, chiar din fața "merceriei" tale. Violarea de corespondență este un delict destul de grav, iar nepriceperea ta evidentă a pus capac la toate.

Îți recomandăm să reflectezi la toate acestea, să-ți asumi criticile primite, suflecă-ți mânecile și adoptă o atitudine constructivă.

Nu poți pretinde subordonaților tăi să facă ceva ce tu nu i-ai instruit corespunzător. Ei pot fi culpabili doar în măsura  în care au fost instruiți și au refuzat să-ți respecte dispozițiile date în conformitate cu normele legale. Avem rezerve mari că s-a intâmplat așa. Ți-am demonstrat "calități" improprii unui manager : superficialitate, lipsă de interes, inconsecvență, porniri dictatoriale. Lumea vorbește și de alte spețe, mult mai grave, cu iz penal. Ne oprim deocamdată aici, nu vrem să te bântuie scheletele morților încă nedezgropați.

Dacă nu te țin curelele la "mercerie", poate fi o opțiune bună și salonul de "manichiură/pedichiură" despre care am vorbit.

Alegerea îți aparține. 

Sssst ! Liniște ! Ne învață Oarză cum e cu decontările... Aveți cuvântul, dom' profesor !

 

Umblă vorba de ceva vreme prin IGI că un nene de la Financiar a făcut o mică prostioară. Iar Oarză cel vigilent și cu o acuitate infracțională extrem de fină nu putea să rateze momentul. 

Așa că l-a prins repede și l-a executat.

De fapt, lucrurile au stat cam în felul următor :

Ofițerul respectiv, care a avut de efectuat o deplasare în teritoriu, a alimentat cu combustibil autoturismul proprietate personală iar la întoarcerea din misiune a prezentat spre decontare un bon fiscal.

Numai că benzina cu care și-a "hrănit" autovehiculul era cumva asimilată carburanților pentru avioane, ceva în genul "super premium racing fuel".

Un alt coleg de-al său și-a ales o benzină mai "puturoasă", cifră octanică standard, fără pretenții.

Cele două bonuri au ajuns pe masa contabilului șef care a sesizat că este o diferență cam mare între prețurile per litru.

Este și normal. Dacă vrei să zbori cu avionul te costă nițel mai mult.

Super Racing Flying Machine

Și s-a întocmit o notă către Medrega, cum că s-ar propune decontarea benzinei "super racing" la prețul celei "puturoase". 

Destul de convenabil, nu ?

Pentru instituție, evident.

Ok, Medrega a aprobat respectiva decontare la prețul modic, dar totodată a dispus și verificarea modului în care ofițerul respectiv și-a permis să depună bonul fiscal spre decontare, din care rezulta un pret exorbitant al combustibilului per litru.

Cu alte cuvinte : "Lasă că-i arăt eu nesimțitului ăsta să mai zboare cu avionul. Nici eu nu-mi pun din aia, și doar se vede cine sunt..."

Ofițerul de la financiar prezentase un bon fiscal de vreo 70 lei. Atât dorea să deconteze în primă fază. Unii spun că ar fi avut mai multe bonuri, nu ne băgăm, nu e treaba noastră.

În banii ăștia intrau vreo 5 litri, care ajungeau doar pentru decolare, nu și pentru zborul efectiv și aterizare.

 

Sunt în aer... Am rămas fără benzină...

Până la Sibiu (unde era deplasarea) și înapoi sunt peste 550 km. Presupunem că restul drumului l-a făcut cu parapanta. Dar nu asta e esențial în cazul de față. Despre câți bani vorbim ?

Omul a vrut să deconteze benzina de 70 lei. Punct.

În condițiile în care un combustibil standard pentru parcurgerea acestei distante costa cel puțin 160 lei, adică mai mult decât dublu.

Și acum, după ce Medrega a aprobat decontarea la pret redus, bonul respectiv valora doar 25 lei.

Și atunci ce afacere "strong" a făcut ofițerul respectiv ?

Aici intră în scenă ochiul versat al controlorului Oarză  : "Ai încercat să faci o pagubă instituției, cu bună știință. Nu ești loial, nu e etic. 

Și nici deontologic ! Lucrezi la Financiar, ai auzit de cheltuieli rezonabile  ? Cum să dai 14 lei pe un kil de benzină ?"

La care ofițerul zice : "E în regulă, dați-mi bonul înapoi, nu mai decontez nimic, Paguba mea"

La care Oarză : "Păi stai așa, măi nene ! Nu merge ! Vrei sau nu vrei, ai intentionat să ne fraudezi, acum nu mai poți să dai inapoi. Ești numai bun de cercetat ! Capisci, Alonso ?"

Fernando Alonso

Zis și făcut.

A conceput un material de sesizare a faptei și Medrega cel Mare l-a băgat instant în cercetare pe pilotul de formula 1 de la Financiar.

Nu știm dacă pe voi vă distrează subiectul ăsta, însă pe noi ne-a pufnit pur și simplu râsul și nu ne-am mai putut opri sub nicio formă. Jupânul l-a desemnat tocmai pe Oarză să clarifice treaba cu decontările "nerezonabile". Și i-a dat să se uite pe un bon de 70 lei...

"Băi Livache..."

"Yes, My Precious ! "

"Nu erai tu expert în decontările astea, cum le zice, rezonabile ? 

Ia vezi, poți să scoți ceva din amatorul ăsta ? Poate îi prezinți niște trucuri de-ale tale... Arată-i cum se face profesionist o astfel de ghidușie"

"Șefu ', cu tot respectul, pe mine cine m-a învățat ? Și apoi, nu pot să-mi cobor, de fiecare dată, nivelul atât de mult. Îmi pare rău, mă deprofesionalizez".

Am râs cu poftă, împreună cu orangutanul ăsta, până când cineva a deschis ușa biroului și a pronunțat cuvântul Medrega. 

"Cum, e pe hol ?!" Și atunci am încremenit cu toții.

Medrega ne-a scos din priză. Orangutanul a leșinat...

Ulterior s-a dovedit a fi o glumă de a lui Johnny boy, un coleg de-al nostru.

O cercetare prealabilă de cacao pentru faptul că s-a propus la decontare suma de 70 lei și s-a aprobat 25 lei. Dar Oarză știe foarte bine că și tentativa se pedepsește... De aia susținea el în bilanț că ofițerii de la Control sunt super-competenți ? Într-adevăr...

Oarză, tati ! De aia avem control financiar preventiv. Funcționează, te-ai prins ?

Deci, vă imaginați voi ce a fost capabil să scrie Oarză, durul controlor prins asupra faptului în timp ce-și deconta "rezonabil" în propriul său buzunar sumele de bani "eligibile" / "deductibile" din deplasările cu ocazia controalelor din teritoriu, fie că era vorba despre cazare, transport sau altă combinație. Tot e bine că și-a recunoscut faptele și a pledat "guilty as charged". A returnat și prejudiciul. Câte o mai fi făcut până să pună laba pe el procurorul...

☆

Un bidon de "racing fuel" pentru 

mașina de serviciu a SRU

Dispoziție de personal : Turnați 5 litri în rezervor !

Dar repede, dl. COLEA se grăbește la minister !

Trageți Loganul ! Feriți mistreții din calea lui !

Azi e rândul lui Oarză ! Încasează amice ... Mai vrei ? Hai că-ți croim și noi un material de sesizare. Campania noastră : "Oarză, pe făraș cu tine !"

Se împlinesc 2 ani de când, într-o audiență acordată de inspectorul general, cineva bine intenționat l-a pus în gardă pe Medrega : 

"Vedeți, am impresia că e ceva în neregulă cu acest Oarză !"

"De ce spui asta ?"

"Păi, am observat că are o problemă cu vederea. Se uită cam fix."

"Cum așa ? Fix, unde ? Nu vede ? Nu distinge culorile ? E daltonist ?

"N-ar fi exclus. Uneori se uită țintit, undeva anume, e absent, zici că este conectat la ceva care îi suge toată seva. Îl solicită intens, dar atât de intens încât pare total lipsit de vlagă în acele momente. S-ar părea că intră într-un fel de transă, ca și cum ar primi unele instrucțiuni precise dintr-o grotă întunecată, printr-o serie de semnale subliminale. Camuflat într-un soi de congelator demodat și urât mirositor, privirea lui te îngheață efectiv. Ce-i drept, mai scapă nițel freon, pe ici pe colo, din când în când, dar nu-i bai. Poate sta astfel, la - 20°C, ore în șir, nemișcat. Timp în care compilează, digeră sau păstrează la rece ce a recepționat. Apoi exact ca o șopârlă primăvara, când dă dezghețul, îl vezi brusc că prinde viață. E semn că a agățat vreun mesaj sau vreo idee, a lui sau a altcuiva, pe care trebuie să le pună urgent în practică. Se mobilizează, se screme, își adună toate energiile latente, i se activează toate circuitele și dintr-o dată, ochii pe care îi credeai țepeni încep să se învârtă zglobii, care încotro. Oho, nu-i a bună cu ăsta, frate ! E cam periculos să stai prin preajmă. Mai bine te faci că nu-l vezi și încerci să-l ocolești. Păstrezi o anumită distanță, ești precaut. Nu se știe niciodată cu cine poți avea de-a face. Ați văzut cum dădea ochii peste cap ?"

"Ei, stai linistit ! Doar e Oarză... Ce vrei ? Trebuie să pozeze într-un dur. Asta e menirea lui, să sperie. Faza cu ochii o cunosc. Era și pe mine să mă inducă în eroare. Dar te asigur, e un ghiduș. Totul e să știi cum să-l iei."

"Da, corect. Îl iei ca atare. Umblă zvonuri că a făcut și a dres unele chestii necurate, că au pus laba pe el procurorii și l-au încălțat cu niște botine de prost gust. Îi atârnă cam greu, sunt grele ca niște pietre de moară. Dar personajul continuă să meargă pe aceeași linie. Concluzia este că n-a prea învățat nimic de atunci. Și acum face exact la fel. Nu s-a dezvățat. Toată lumea îl arătă cu degetul și râde într-o veselie. Unii mai pe față, alții mai pe ascuns. Tot râs se cheamă : durul controlor prins în izmene la furat statul. Iar de atunci, fiindcă i s-a permis, numai potlogării a făcut. Cât de prost să fii să crezi că-ți va merge la nesfârșit așa ?"

"Aici nu îți dau dreptate în totalitate. Cum adică nu a învățat nimic de atunci ? A studiat intens cum să facă să nu mai fie prins așa ușor, ca un tăntălău. Să-și spele rușinea... ar fi putut. Însă, trebuie să înțelegi, caracterul unui infractor nu se poate schimba așa, dintr-o dată. A fost învățat cu înșelăciune, toată viața va profesa cu înșelăciune ... Mai un fals, uz de fals. O infracțiune în formă continuată. E ca mersul pe bicicletă, nu se uită așa ușor."

"Ați știut de la început cu cine aveți de-a face, nu-i așa ? De ce nu luați măsuri ? Nu vă afectează faptul că apar tot felul de comentarii că girați, sprijiniți și încurajați un infractor ? Ce fel de ascendent moral poate avea un astfel de personaj pătat în fața unor polițiști corecți și cinstiți, cu care, prin forța împrejurărilor, ajunge să se intersecteze în activitatea sa de controlor ? Nu vă dați seama că este un non-sens ?"

"Și ce era să fac ? L-am găsit în funcția de șef serviciu Control, nu puteam să mă ating de el. Adică cred că aș fi putut, dar ar fi fost un abuz. S-ar fi interpretat că încerc să mă răzbun. Toată lumea știe că m-a cercetat și pe mine. La un moment dat, s-a năpustit peste mine în birou, să mă scoată cu forța afară. El, împreună cu Colea, doi derbedei. M-au înfășcat. Unul trăgea de o mână, celălalt încerca un procedeu de judo, dar nu-i prea reușea. M-au tras de cămașă, mi-au rupt o manșetă... Ce să le fac acum ? Să le port ranchiună ? Viața merge înainte..."

"Și uite așa ați rămas cu un infractor la Serviciul Control, cocoțat în funcția de șef serviciu..."

"Exact. E vreo problemă ?"

"Nu, dimpotrivă. Este super ok. Dar de ce nu stă el cuminte, mai la umbră, așa ? Și se expune în tot felul de porcării. Nu-i este frică că va atrage, inevitabil, atenția asupra lui ? Și implicit asupra dvs ?"

"Eu zic să vă vedeți de treabă. Nu mă sperii așa ușor. Dacă face porcării, va răspunde. Pe mine nu are cum să mă implice. Fiindcă doar vedeți cum dispun : conform prevederilor legale. Eu nu mă abat niciun milimetru de la calea cea dreaptă a legii. Sună pompos, dar acesta e adevarul."

Discuția chiar a avut loc, iar Medrega și-o amintește foarte bine.

I s-a adus la cunoștință că șeful Serviciului Control a avut probleme penale și că există o decizie neaplicată a conducerii IGI de mutare a acestui individ la o altă structură. Această decizie este in continuare valabilă, ea nefiind revocată până în prezent.

Faptul că Oarză a fost numit în această funcție în urma unui concurs organizat în cadrul IGI, ulterior deciziei de mutare la o altă structură care înregistra deficit de personal (ca  urmare a stării de incompatibilitate generată de problemele penale), decizie care nu a fost niciodată revocată printr-un act administrativ și care trebuia doar aplicată ca atare la momentul respectiv, ridică mai multe semne de întrebare.

Merită de investigat dacă în cazul lui Oarză au fost respectate toate condițiile impuse de lege privind participarea acestuia la concursul pentru ocuparea postului de șef serviciu al unei structuri unde avea "accesul interzis" ca urmare a unei decizii luate de conducerea IGI, în urma sancționării sale penale.

În postarea de mâine vom vorbi despre Notele-raport înaintate persoanei în drept de către acest personaj certat cu legea, documente ce reprezintă materiale de sesizare a faptelor pentru deja anunțatele cercetări prealabile dispuse de Medrega.

Unele din aceste Note sunt întocmite de către Oarză, personal.

Problema care se pune este că s-ar putea să avem surpriza ca toate aceste materiale să fie nule de drept, fiind avizate sau chiar întocmite de către un funcționar public căruia reglementările legale nu îi permiteau să-și desfășoare activitatea în cadrul Serviciului Control.

Lucrurile acestea se tranșează în instanță, care din câte știm are obligația de a constata și a se pronunța. Cu condiția, evident, să fie sesizată.

Deci, v-ați dumirit ? Cine face primul pas ?

Începem campania "Oarză, pe făraș cu tine !"

Momente antologice cu jupân Leo și nea' Cornel

Mereu se întâmplă ceva amuzant la IGI. Chiar în preajma ta. 

Nici nu mai simți nevoia de teatru de comedie. Scene de tot hazul se găsesc la tot pasul. Trebuie doar să fii pe fază și vei avea negreșit atâtea și atâtea ocazii să constați că lucrurile nu au cum să meargă de la sine, trebuie mereu să existe ceva în care să se agațe, să se încurce și să se împotmolească. Iar acel ceva care le pune piedică, dacă te uiți atent, este atât de anapoda încât cu greu te poți abține să nu te prăpădești de râs.

Amuzamente cu Leana și Costel (în cazul nostru : Leo și Cornel) :

Știm prea bine că de când a intrat Covid-ul în Secretariatul IGI, acolo se întâmplă lucruri cel puțin bizare. Puținii oameni care mai primesc corespondența și aranjează mapele jupânului sunt atât de "timorați" de "doamna de la mercerie" încât acest fapt a ajuns să se simtă "de la o poștă". (Despre Mercerie și doamna de acolo, în postările anterioare...)

Nu cunoaștem exact ce indicații le-o fi dat șefa serviciului, dar atunci când vine un plic de la Parchet, indiferent care ar fi acesta, indicat ar fi să nu te apuci să-l deschizi ca gușterul înainte să vezi cui îi este adresat. Pot fi diverse chestii sensibile, confidențiale în el. Mai bine nu-l deschizi, dacă nu ești sigur ce faci. Mai curând bați un drum de 4 etaje pân' la "mercerie" și o întrebi pe doamna de acolo, decât să-ți facă capul calendar că nu ai știut. Nici cum să procedezi, dar nici pe cine să întrebi. Totuși, e posibil ca de data aceasta cineva să fi avut interesul ca lucrurile să decurgă după cum urmează.

Taman asta s-a întâmplat : a venit un plic de la Parchet. Expeditorul super vizibil : Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București. Plicul dotat cu fereastră din plastic pentru vizualizarea destinatarului (pentru cine are ochi să vadă, conform procedurilor de manipulare a corespondenței).

Destinatar era agentul despre care se tot spune că face probleme. Păi, cam acesta e adevarul. Cu aceasta se ocupă. 

Creatorul de probleme, nu ?

Nu scria pe plic, sub nicio formă, că ar fi fost adresat IGI, sau jupânului, sau altcuiva. 

Ci agentului respectiv, cu nume și prenume.

Ei bine, închipuiți-vă că plicul a fost deschis la Secretariat, a primit număr de merțan (ML/8) și a fost introdus la mapa inspectorului general.

Era o comunicare către agent că plângerea lui penală împotriva lui Colea, a unui "încurcă lemne" de la CCSLCP Otopeni și a unui consilier juridic din IGI a fost înregistrată la Parchet.

Medrega s-a uitat la hârtie, a adulmecat-o fin și a dat din cap cu respect : "Da. E autentică, chiar miroase a Parchet !". Cu siguranță nici nu a înțeles bine despre ce este vorba (nu era Oarză prin preajmă să-i explice) că deja se și apucase să scrie pe ea "SRU, Măsuri procedurale de urmare". Atât știe, nici nu-i trebuie mai mult. Orice lucrare intră la mapă : "Măsuri legale (ori procedurale) de urmare". Și-a plantat hieroglifele pe comunicarea Parchetului, să se descurce alții... Oare când o fi realizat Medrega că această hârtie nu era adresată lui ?? (Aaa, ni se comunică că nici nu ar fi realizat).

Apoi Colea văzând rezoluția, își zice : "Păi, ce ? Eu sunt mai neghiob ca Leo ? Dacă el și-a pus rezoluția, hai să-mi bag și eu una : "O copie la mine, o copie la ... cutare, altă copie la...'curcă lemne și adresa la..." agentul perturbator. Acestea fiind, în opinia lui, măsurile procedurale de urmare dispuse de Medrega. Câtă competență... Este că se naște un sentiment de admirație față de perseverența acestui individ ? Priceputule... să nu ne dezamăgești, continuă tot așa !

În sfârșit, comunicarea a ajuns și la destinatar, mâzgălită de jupânul care arde de nerăbdare oricând să-și imprime setul standard de cuvinte pretutindeni, chiar și pe pereți dacă s-ar epuiza toate hârtiile (nu înțelegem de ce nu-și comandă o ștampilă. Una singură îi trebuie : "măsuri legale/procedurale de urmare"). Apoi, mozolită de șeful SRU, a fost copiată și distribuită la toți cei împotriva cărora era făcută plângerea penală. Din câte se vede, a fost utilizată și ca suport pentru ceașca de cafea, să nu păteze biroul.

Oamenii ăștia primesc sporuri grase de confidențialitate, dar sunt primii care violează corespondența. Și o fac instituțional, de la înălțimea scaunelor pe care le ocupă. Își permit absolut orice.

Nu spunem că ar fi fost cine știe ce informații clasificate, dar în niciun caz nu erau adresate lor și nu trebuiau vehiculate în acest mod, nefiind destinate spre a fi luate la cunoștință chiar de către cei care fac obiectul dosarului penal.

Deci iată că, dintr-o prostie convenabilă a cuiva de la Secretariatul IGI, unde "doamna de la mercerie" conduce cu o veritabilă mână de fier (când vrea) și nu o face atunci când ar putea rezulta un câștig tactic, elementul surpriză a dispărut în neant. Acum poate să vină Parchetul să-i ia la întrebări pe stimabilii care au fost deja înștiințați... 

Până atunci, se vorbesc unii cu alții, pun la cale și alte isprăvi, își ascund bine urmele, se fabrică justificări, etc.

"Los bandidos que viven aquí..."