Momente antologice cu jupân Leo și nea' Cornel

Mereu se întâmplă ceva amuzant la IGI. Chiar în preajma ta. 

Nici nu mai simți nevoia de teatru de comedie. Scene de tot hazul se găsesc la tot pasul. Trebuie doar să fii pe fază și vei avea negreșit atâtea și atâtea ocazii să constați că lucrurile nu au cum să meargă de la sine, trebuie mereu să existe ceva în care să se agațe, să se încurce și să se împotmolească. Iar acel ceva care le pune piedică, dacă te uiți atent, este atât de anapoda încât cu greu te poți abține să nu te prăpădești de râs.

Amuzamente cu Leana și Costel (în cazul nostru : Leo și Cornel) :

Știm prea bine că de când a intrat Covid-ul în Secretariatul IGI, acolo se întâmplă lucruri cel puțin bizare. Puținii oameni care mai primesc corespondența și aranjează mapele jupânului sunt atât de "timorați" de "doamna de la mercerie" încât acest fapt a ajuns să se simtă "de la o poștă". (Despre Mercerie și doamna de acolo, în postările anterioare...)

Nu cunoaștem exact ce indicații le-o fi dat șefa serviciului, dar atunci când vine un plic de la Parchet, indiferent care ar fi acesta, indicat ar fi să nu te apuci să-l deschizi ca gușterul înainte să vezi cui îi este adresat. Pot fi diverse chestii sensibile, confidențiale în el. Mai bine nu-l deschizi, dacă nu ești sigur ce faci. Mai curând bați un drum de 4 etaje pân' la "mercerie" și o întrebi pe doamna de acolo, decât să-ți facă capul calendar că nu ai știut. Nici cum să procedezi, dar nici pe cine să întrebi. Totuși, e posibil ca de data aceasta cineva să fi avut interesul ca lucrurile să decurgă după cum urmează.

Taman asta s-a întâmplat : a venit un plic de la Parchet. Expeditorul super vizibil : Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București. Plicul dotat cu fereastră din plastic pentru vizualizarea destinatarului (pentru cine are ochi să vadă, conform procedurilor de manipulare a corespondenței).

Destinatar era agentul despre care se tot spune că face probleme. Păi, cam acesta e adevarul. Cu aceasta se ocupă. 

Creatorul de probleme, nu ?

Nu scria pe plic, sub nicio formă, că ar fi fost adresat IGI, sau jupânului, sau altcuiva. 

Ci agentului respectiv, cu nume și prenume.

Ei bine, închipuiți-vă că plicul a fost deschis la Secretariat, a primit număr de merțan (ML/8) și a fost introdus la mapa inspectorului general.

Era o comunicare către agent că plângerea lui penală împotriva lui Colea, a unui "încurcă lemne" de la CCSLCP Otopeni și a unui consilier juridic din IGI a fost înregistrată la Parchet.

Medrega s-a uitat la hârtie, a adulmecat-o fin și a dat din cap cu respect : "Da. E autentică, chiar miroase a Parchet !". Cu siguranță nici nu a înțeles bine despre ce este vorba (nu era Oarză prin preajmă să-i explice) că deja se și apucase să scrie pe ea "SRU, Măsuri procedurale de urmare". Atât știe, nici nu-i trebuie mai mult. Orice lucrare intră la mapă : "Măsuri legale (ori procedurale) de urmare". Și-a plantat hieroglifele pe comunicarea Parchetului, să se descurce alții... Oare când o fi realizat Medrega că această hârtie nu era adresată lui ?? (Aaa, ni se comunică că nici nu ar fi realizat).

Apoi Colea văzând rezoluția, își zice : "Păi, ce ? Eu sunt mai neghiob ca Leo ? Dacă el și-a pus rezoluția, hai să-mi bag și eu una : "O copie la mine, o copie la ... cutare, altă copie la...'curcă lemne și adresa la..." agentul perturbator. Acestea fiind, în opinia lui, măsurile procedurale de urmare dispuse de Medrega. Câtă competență... Este că se naște un sentiment de admirație față de perseverența acestui individ ? Priceputule... să nu ne dezamăgești, continuă tot așa !

În sfârșit, comunicarea a ajuns și la destinatar, mâzgălită de jupânul care arde de nerăbdare oricând să-și imprime setul standard de cuvinte pretutindeni, chiar și pe pereți dacă s-ar epuiza toate hârtiile (nu înțelegem de ce nu-și comandă o ștampilă. Una singură îi trebuie : "măsuri legale/procedurale de urmare"). Apoi, mozolită de șeful SRU, a fost copiată și distribuită la toți cei împotriva cărora era făcută plângerea penală. Din câte se vede, a fost utilizată și ca suport pentru ceașca de cafea, să nu păteze biroul.

Oamenii ăștia primesc sporuri grase de confidențialitate, dar sunt primii care violează corespondența. Și o fac instituțional, de la înălțimea scaunelor pe care le ocupă. Își permit absolut orice.

Nu spunem că ar fi fost cine știe ce informații clasificate, dar în niciun caz nu erau adresate lor și nu trebuiau vehiculate în acest mod, nefiind destinate spre a fi luate la cunoștință chiar de către cei care fac obiectul dosarului penal.

Deci iată că, dintr-o prostie convenabilă a cuiva de la Secretariatul IGI, unde "doamna de la mercerie" conduce cu o veritabilă mână de fier (când vrea) și nu o face atunci când ar putea rezulta un câștig tactic, elementul surpriză a dispărut în neant. Acum poate să vină Parchetul să-i ia la întrebări pe stimabilii care au fost deja înștiințați... 

Până atunci, se vorbesc unii cu alții, pun la cale și alte isprăvi, își ascund bine urmele, se fabrică justificări, etc.

"Los bandidos que viven aquí..."