Până începeți să vă prindeți, vă oferim doar câteva indicii :
Este președintele unei asociații de proprietari, președintele unei asociații de polițiști, președintele unei asociații de vânători și pescari, etc. Nu știm exact cu ce se alege din toate acestea, dar omul este axat, în general, pe vânat și pescuit. Mai una, mai alta...
În special, colecționează funcții de șef.
Nu contează unde, dar funcție de conducere să fie, că e mai bine.
În special, colecționează funcții de șef.
Nu contează unde, dar funcție de conducere să fie, că e mai bine.
Oare ce îl recomandă ?
Bună întrebare.
Nu ne cereți să vă dăm răspunsul chiar acum, pe loc.
Lăsați-ne să mai medităm puțin. Să ne gândim mai pe îndelete.
Am putea întâmpina dificultăți majore.
Nu ne cereți să vă dăm răspunsul chiar acum, pe loc.
Lăsați-ne să mai medităm puțin. Să ne gândim mai pe îndelete.
Am putea întâmpina dificultăți majore.
Dar, să le luăm pe rând.
Mirel, președintele de bloc.
Recunoaștem, nu ne-am făcut toate temele, dar promitem că vom efectua cât de curând o vizită la imobilul respectiv ca să întrebăm locatarii dacă au apă caldă, acces la spălătorie, probleme cu fondul de rulment și dacă au scăpat de mormanul de gunoi reclamat sistematic la Garda de mediu, devenit deja punct de reper în zonă. Dar și de pelerinaj pentru diverse specii de rozătoare, inclusiv lilieci.
În grădinile oamenilor gospodari, liliacul deja a înflorit. Îți încântă simțurile cu mirosul îmbătător și abundența florilor.
Între gunoaiele menajere ale lui Mirel Președinte s-a dezvoltat un adevărat ecosistem. În care un altfel de liliac luptă de zor să câștige supremația în spațiul aerian, dominat până mai ieri de muște, țânțari și alte gângănii. Are și o explicație domnul Mirel. Nu prea poate muta gunoiul nici dacă ar vrea. Liliacul este pe lista speciilor de mamifere protejate de lege și nimeni nu-și poate asuma acum distrugerea noului său habitat. Gurile rele ale unor babe băgărețe care locuiesc la parter susțin, însă, că până la aclimatizarea liliacului, au existat mai multe încercări nereușite ale domnului președinte de a plasa, la derută, câteva fire de Floare de Colț și Garofița Pietrei Craiului, în muntele de gunoi, specii de plante ocrotite de lege, aflate pe cale de dispariție.
Are ambiții mari domnul Mirel și observăm că este totuși destul de rezervat pentru atâtea proiecte mărețe în care este implicat ca președinte de bloc, șef peste toate, dar nu numai.
Extrem de modest (!), insistent, bătăios și totodată rezervat (!).
Rezervat în propria rezervație, evident. Bravo, domnule președinte !
https://www.protectiamediului.org/gunoaie-aruncate-pe-spatiu-public/
Inventatorul roții pătrate
La IGI - Resurse Umane lucrurile ar putea merge foarte bine dacă nu ar exista atâtea improvizații neinspirate, impuse cu perseverență, frecvent în disprețul lucrătorilor, de însuși șeful serviciului.
Mirel de la SRU se comportă exact ca un bucătar începător care, dorind să-și impresioneze audiența, adaugă tot felul de ingrediente peste rețeta deja consacrată, tradițională, în încercarea de a ascunde faptul că i s-a tăiat maioneza sau că i s-a afumat
crema pe plită.
S-a încăpățânat să nu respecte principiile de bază.
A turnat tot uleiul dintr-o dată, a început să învârtă în sens invers cu lingura sau a dat focul prea tare... Iar acum trebuie să repare.
Omul este perseverent, pare hotărât să nu învețe niciodată din greșeli, are voință puternică dar și o motivație destul de clară de a mișca problemele într-o direcție sau alta. Numai că, dintr-o anumită stângăcie combinată cu neștiință, încăpățânare, lipsă de viziune și puțin ghinion, ceea ce rezultă în urma implicării sale de excepție (!) este un pic cam pe dos.
Se mai întâmplă. Și Hagi a ratat de atâtea ori, dar este totuși recunoscut regele fotbalului din România.
Probabil vom fi cât de curând martorii unei sclipiri de geniu pe care doar marii maeștri o pot afișa. Să fim, deci, încrezători.
Dacă nu avem răbdare și ne punem mereu de-a curmezișul, nu vom putea cunoaște niciodată capacitatea reală a lui Mirel. Și ar avea mereu câte ceva de demonstrat.
Totul pornește de la ședințele de comandă la care inspectorul general îi trasează sarcini concrete cu termene nerealiste. Vajnicul Mirel, cât este el de bătăios, duce instantaneu mâna la chipiu. Apoi transmite subordonaților că trebuie să bage nițel mai mulți cărbuni în cazan, să crească presiunea, să acționeze pistoanele mai repede, ca să prindă ceva viteză.
Sare peste etape care necesită un timp de analiză, ignoră proceduri de lucru, tratează cu superficialitate condițiile impuse de lege, sacrifică totul în numele vitezei. Apoi rămâne trăsnit, siderat, când i se comunică că nu prea merge treaba așa cum ar vrea el.
"Ce ? Cum ? Voi, de fapt, căutați tot felul de subterfugii să nu faceți nimic ! Nu-i problemă, lăsați că am să fac eu ! Fiindcă mie, spre deosebire de voi, nu mi-e teamă și de umbra mea. Eu am curaj !"
Ceea ce evită să spună "curajosul" de la Resurse Umane este că a instiga la încălcarea procedurilor și prevederilor legale nu este chiar o virtute. Și nu se poate interpreta ca lipsă de curaj sau frică dacă eviți, în mod rațional, să te arunci cu capul înainte într-o astfel de situație.
Recomandarea noastră este că dacă are de gând să încalce în continuare prevederile legale și procedurile de lucru să o facă personal, într-un mod asumat, nu să pună pe altcineva să facă aceasta în locul lui.
Pentru că este proverbială fuga ta de răspundere, Mirele și mereu au existat alții nevinovați care au avut de suferit din cauza ta.
Și mai este un aspect : lucrătorii de la Resurse Umane nu sunt chiar atât de neexperimentați cum ar vrea să creadă unii. Dacă vrei repede și bine, consultă-te cu ei, ascultă cu atenție ce propuneri au, vino în sprijinul lor și câștigă-le respectul altfel decât aplicând politica bocancului în gură.
Dacă vrei repede și prost, nu te mai minuna de ce nu ți se execută dispozițiile aberante. Fiecare dintre noi am depus un jurământ, avem o conduită morală și profesională pe care tu nu ai cum să le înțelegi.
Și nici cel de deasupra ta, față de care încerci în zadar să te justifici de ce înregistrezi atâtea rateuri.
Nu ești în stare să marchezi nici cu poarta goală. Pentru că te împiedici cu aroganță la orice pas, îți dai frecvent cu stângul în dreptul iar în final mai pui și mâna pe minge și te dai faultat.
Pentru a înregistra succese trebuie să ai oamenii de partea ta, Mirele ! Nu ținuți cu forța, opresiv, amenințați cu cercetări prealabile, controale, verificări. Mai este în stare un lucrător de care ți-ai bătut joc atât timp, în mod ostentativ, să dea randament ? Presupunând că mâine s-ar șterge totul cu buretele...
Nu ești deloc sclipitor. Pentru că altfel ai realiza că toate acestea nu conduc la nimic bun. Nici pentru tine, dar nici pentru structura pe care o conduci într-un mod atât de original.
Oamenii nu pot fi împiedicați să se exprime și să tragă concluzii asupra dezastrului profesional în care i-ai băgat împotriva voinței lor.
Când dai focul prea tare, entropia crește, nemulțumirile sporesc, excesul de zel atinge proporții nebănuite, iar tu consideri că în felul acesta se poate face treabă. Exclus.
În acest context de agitație progresivă, unii se tot întreabă ce avem de împărțit cu inspectorul general.
Până se vor liniști lucrurile peste tot în IGI, nu numai la Resurse Umane, Medrega este cel care decontează, de fapt, prin lipsa de implicare, parcursul tensionat și cu peripeții al instituției.
Chiar dacă, pentru moment, paratrăznetul pare să se identifice cu persoana lui Mirel de la cadre.
A mai fost purtat o vreme și pe țeasta maimuțoiului de la Control care a fost sancționat penal pentru înșelăciune, fals și uz de fals, infracțiuni în formă continuată. Cel care învârte afectat ochii peste cap și ne prezintă în termeni elogioși cum ar trebui să fim în spiritul Codului de Etică și Deontologie al polițistului, considerând că are un ascendent moral asupra tuturor, doar prin simplul fapt că și-a învățat lecția după ce a fost prins și a avut puterea să se îndrepte.
Curios, noi tragem concluzia că nu s-a dezvățat !
Observăm că Medrega tace, face și desface, pe mai multe planuri, însă tot cu aceste două personaje își rezolvă treburile, în stilul său caracteristic. Îi plasează, pe rând, ca paratrăznete în locul lui, sperând că șmecheria va funcționa la nesfârșit.
Cine actualizează blogul ? Mai contează ?
Când subiectele există cu duiumul, iar neregulile care nu mai apucă să fie ascunse sub preș sunt date drept exemplu ?
Într-o stare de normalitate, acest blog nici nu ar avea sens. Se va închide de la sine când totul se va rezolva.
Va continua...
În grădinile oamenilor gospodari, liliacul deja a înflorit. Îți încântă simțurile cu mirosul îmbătător și abundența florilor.
Între gunoaiele menajere ale lui Mirel Președinte s-a dezvoltat un adevărat ecosistem. În care un altfel de liliac luptă de zor să câștige supremația în spațiul aerian, dominat până mai ieri de muște, țânțari și alte gângănii. Are și o explicație domnul Mirel. Nu prea poate muta gunoiul nici dacă ar vrea. Liliacul este pe lista speciilor de mamifere protejate de lege și nimeni nu-și poate asuma acum distrugerea noului său habitat. Gurile rele ale unor babe băgărețe care locuiesc la parter susțin, însă, că până la aclimatizarea liliacului, au existat mai multe încercări nereușite ale domnului președinte de a plasa, la derută, câteva fire de Floare de Colț și Garofița Pietrei Craiului, în muntele de gunoi, specii de plante ocrotite de lege, aflate pe cale de dispariție.
Are ambiții mari domnul Mirel și observăm că este totuși destul de rezervat pentru atâtea proiecte mărețe în care este implicat ca președinte de bloc, șef peste toate, dar nu numai.
Extrem de modest (!), insistent, bătăios și totodată rezervat (!).
Rezervat în propria rezervație, evident. Bravo, domnule președinte !
https://www.protectiamediului.org/gunoaie-aruncate-pe-spatiu-public/
Inventatorul roții pătrate
La IGI - Resurse Umane lucrurile ar putea merge foarte bine dacă nu ar exista atâtea improvizații neinspirate, impuse cu perseverență, frecvent în disprețul lucrătorilor, de însuși șeful serviciului.
Mirel de la SRU se comportă exact ca un bucătar începător care, dorind să-și impresioneze audiența, adaugă tot felul de ingrediente peste rețeta deja consacrată, tradițională, în încercarea de a ascunde faptul că i s-a tăiat maioneza sau că i s-a afumat
crema pe plită.
S-a încăpățânat să nu respecte principiile de bază.
A turnat tot uleiul dintr-o dată, a început să învârtă în sens invers cu lingura sau a dat focul prea tare... Iar acum trebuie să repare.
Omul este perseverent, pare hotărât să nu învețe niciodată din greșeli, are voință puternică dar și o motivație destul de clară de a mișca problemele într-o direcție sau alta. Numai că, dintr-o anumită stângăcie combinată cu neștiință, încăpățânare, lipsă de viziune și puțin ghinion, ceea ce rezultă în urma implicării sale de excepție (!) este un pic cam pe dos.
Se mai întâmplă. Și Hagi a ratat de atâtea ori, dar este totuși recunoscut regele fotbalului din România.
Probabil vom fi cât de curând martorii unei sclipiri de geniu pe care doar marii maeștri o pot afișa. Să fim, deci, încrezători.
Dacă nu avem răbdare și ne punem mereu de-a curmezișul, nu vom putea cunoaște niciodată capacitatea reală a lui Mirel. Și ar avea mereu câte ceva de demonstrat.
Totul pornește de la ședințele de comandă la care inspectorul general îi trasează sarcini concrete cu termene nerealiste. Vajnicul Mirel, cât este el de bătăios, duce instantaneu mâna la chipiu. Apoi transmite subordonaților că trebuie să bage nițel mai mulți cărbuni în cazan, să crească presiunea, să acționeze pistoanele mai repede, ca să prindă ceva viteză.
Sare peste etape care necesită un timp de analiză, ignoră proceduri de lucru, tratează cu superficialitate condițiile impuse de lege, sacrifică totul în numele vitezei. Apoi rămâne trăsnit, siderat, când i se comunică că nu prea merge treaba așa cum ar vrea el.
"Ce ? Cum ? Voi, de fapt, căutați tot felul de subterfugii să nu faceți nimic ! Nu-i problemă, lăsați că am să fac eu ! Fiindcă mie, spre deosebire de voi, nu mi-e teamă și de umbra mea. Eu am curaj !"
Ceea ce evită să spună "curajosul" de la Resurse Umane este că a instiga la încălcarea procedurilor și prevederilor legale nu este chiar o virtute. Și nu se poate interpreta ca lipsă de curaj sau frică dacă eviți, în mod rațional, să te arunci cu capul înainte într-o astfel de situație.
Recomandarea noastră este că dacă are de gând să încalce în continuare prevederile legale și procedurile de lucru să o facă personal, într-un mod asumat, nu să pună pe altcineva să facă aceasta în locul lui.
Pentru că este proverbială fuga ta de răspundere, Mirele și mereu au existat alții nevinovați care au avut de suferit din cauza ta.
Și mai este un aspect : lucrătorii de la Resurse Umane nu sunt chiar atât de neexperimentați cum ar vrea să creadă unii. Dacă vrei repede și bine, consultă-te cu ei, ascultă cu atenție ce propuneri au, vino în sprijinul lor și câștigă-le respectul altfel decât aplicând politica bocancului în gură.
Dacă vrei repede și prost, nu te mai minuna de ce nu ți se execută dispozițiile aberante. Fiecare dintre noi am depus un jurământ, avem o conduită morală și profesională pe care tu nu ai cum să le înțelegi.
Și nici cel de deasupra ta, față de care încerci în zadar să te justifici de ce înregistrezi atâtea rateuri.
Nu ești în stare să marchezi nici cu poarta goală. Pentru că te împiedici cu aroganță la orice pas, îți dai frecvent cu stângul în dreptul iar în final mai pui și mâna pe minge și te dai faultat.
Pentru a înregistra succese trebuie să ai oamenii de partea ta, Mirele ! Nu ținuți cu forța, opresiv, amenințați cu cercetări prealabile, controale, verificări. Mai este în stare un lucrător de care ți-ai bătut joc atât timp, în mod ostentativ, să dea randament ? Presupunând că mâine s-ar șterge totul cu buretele...
Nu ești deloc sclipitor. Pentru că altfel ai realiza că toate acestea nu conduc la nimic bun. Nici pentru tine, dar nici pentru structura pe care o conduci într-un mod atât de original.
Oamenii nu pot fi împiedicați să se exprime și să tragă concluzii asupra dezastrului profesional în care i-ai băgat împotriva voinței lor.
Când dai focul prea tare, entropia crește, nemulțumirile sporesc, excesul de zel atinge proporții nebănuite, iar tu consideri că în felul acesta se poate face treabă. Exclus.
În acest context de agitație progresivă, unii se tot întreabă ce avem de împărțit cu inspectorul general.
Până se vor liniști lucrurile peste tot în IGI, nu numai la Resurse Umane, Medrega este cel care decontează, de fapt, prin lipsa de implicare, parcursul tensionat și cu peripeții al instituției.
Chiar dacă, pentru moment, paratrăznetul pare să se identifice cu persoana lui Mirel de la cadre.
A mai fost purtat o vreme și pe țeasta maimuțoiului de la Control care a fost sancționat penal pentru înșelăciune, fals și uz de fals, infracțiuni în formă continuată. Cel care învârte afectat ochii peste cap și ne prezintă în termeni elogioși cum ar trebui să fim în spiritul Codului de Etică și Deontologie al polițistului, considerând că are un ascendent moral asupra tuturor, doar prin simplul fapt că și-a învățat lecția după ce a fost prins și a avut puterea să se îndrepte.
Curios, noi tragem concluzia că nu s-a dezvățat !
Observăm că Medrega tace, face și desface, pe mai multe planuri, însă tot cu aceste două personaje își rezolvă treburile, în stilul său caracteristic. Îi plasează, pe rând, ca paratrăznete în locul lui, sperând că șmecheria va funcționa la nesfârșit.
Cine actualizează blogul ? Mai contează ?
Când subiectele există cu duiumul, iar neregulile care nu mai apucă să fie ascunse sub preș sunt date drept exemplu ?
Într-o stare de normalitate, acest blog nici nu ar avea sens. Se va închide de la sine când totul se va rezolva.
Va continua...
