Erată : Domnul Crețu este și acum șeful Structurii de Securitate din Inspectoratul General pentru Imigrări.
Acum este și inspector general. Deci ai spune că mănâncă clasificate pe pâine la cel mai înalt nivel.
Hai să vedem.
Azi, pe la prânz, a auzit niște vociferări mai vehemente pe holul de la parter și a ieșit repede să se documenteze ce s-a întâmplat.
Polițistul incomod de la Resurse Umane, "mult vestitul domnul Sarion" în accepțiunea ironică a inspectorului general, tot agita nervos o hârtie în mână pe care dorea să o predea conducerii IGI.
Mai întâi întrebase dacă o poate lăsa la cabinet.
Secretara (sau șefa de cabinet) : "Nu, nu ! Tineți-o la dvs. Aici nu se lasă lucrări ! Sau dacă doriți, depuneți-o la secretariat și va intra în mapa inspectorului general."
Apoi Sarion s-a adresat unei lucrătoare mai tinere de la Secretariat : "Aveți acces la informații clasificate ? Am aici un secret de serviciu și un raport scris de mână" (domnul Crețu nu l-a înzestrat pe agent cu calculator. Face prea multe petiții).
"Da, am acces. Doriți să intre la mapa domnului inspector general ? Despre ce este vorba ?
"A, nimic interesant ! Un incident de securitate. De asta v-am întrebat dacă aveți acces la informații clasificate. Eu nu am."
"Ei, n-aveți ! Păi și atunci cum vă plimbați cu documentul acesta pe aici ? Nu aveți voie."
"Uite așa... Aș vrea să scap de el cât se poate de repede, dar la cabinet mi s-a spus că acolo nu se lasă lucrări. Cum fac să ajungă la mapa domnului Crețu ?"
Apare colegul tinerei lucrătoare și cu un ton ferm precizează că nu poate prelua nicio lucrare clasificată dacă nu este trecută pe o condică de predare-primire documente clasificate.
"Măi omule, înțelege că eu nu am nici acces la informații clasificate. Cum aș putea avea o condică de clasificate ?"
"Nu știu, mergeți la dvs. la secretariatul SRU !"
"Și de acolo cum ajunge la inspectorul general ?"
"O bagă șeful dvs la mapă și asta e !"
"Deci eu însumi nu pot să predau inspectorului general un document clasificat prin dvs ?"
"Nu, fiindcă nu aveți condică de clasificate"
Interesant, nu ?
Polițistul fără acces la informații clasificate nu poate preda un document clasificat la care nu are acces, fiindcă ii lipsește condica de clasificate.
Genial, măi nea Crețule ! Ai multe de rezolvat în această instituție.
Dacă s-ar fi ales varianta prin Colea (sau 'Rețu care era la comandă) era ca și cum s-ar fi mușamalizat incidentul de securitate.
Până la urmă, așa cum începusem relatarea evenimentului, vehemența nedumeririi "mult vestitului domnul Sarion" a atins cote alarmante pentru timpanele sensibile ale domnului Crețu.
A ieșit din birou cu capsa pusă solicitând polițistului să dea sonorul mai încet.
"Domnule inspector general, vreau să vă predau această lucrare ca să nu fie probleme. Este clasificată, iar dvs știți că eu nu am acces la informații clasificate. La cabinet mi s-a spus că nu se lasă lucrări, iar la secretariat nu se predau decât pe condică. Adevărul este că neavând acces la clasificate, nu am nici condică. Cum rezolvăm ?"
"Domnule Sarion ("mult vestitule") nu pot să vorbesc și eu cu adjuncții mei că faceți gălăgie pe hol. Mergeți la dvs in birou și va veni cineva să vă ridice imediat secretul."
Incredibil. Polițistul este lăsat în posesia informației clasificate pe care nu are dreptul s-o dețină. Și apoi trimis la plimbare.
Bravo, nea ! Ai rezolvat și incidentul acesta de securitate. Felicitări !
Sarion urcă agale treptele spre etajul unde își desfășoară activitatea.
Sus, apare 'Rețu puțin speriat că problema ar putea genera complicații : "Despre ce este vorba ? Și de ce ai capsat documentul clasificat ?"
Asta îl durea pe Lătă' : de ce s-a capsat documentul clasificat.
Nu de ce stă săptămâni întregi pe o lucrare și nu înțelege cum să o rezolve.
"De unde ai sustras documentul ?"
"Sincer ? De sub perna ta, în timp ce dormeai..."
Văzând atâta indolență și soluții bizare, polițistul "mult vestit" a găsit de cuviință (și bine a făcut) să ceară sprijinul DGPI. Oamenii de acolo, perfect normali : "A, ce bine că ne-ați sunat ! Da, incident de securitate, se va face o cercetare... Dați-ne numărul de înregistrare să facem verificări. Faceți un raport către conducerea instituției și atașați documentul la raport". (Acum poate înțelege și 'Rețu de ce au apărut 4-5 capse pe lucrare).
În cele din urmă și-a făcut apariția șeful biroului Structura de Securitate, alertat de doamna Ilie (care are o mercerie mult mai mare și diversificată acum). "Zicea doamna Ilie că vă plimbați prin clădire cu un document clasificat. Unde este ?"
"La mine, aici !"
"Păi și nu vreți să-l dați ?"
"Asta încercam să fac. Să-l predau conducerii instituției. Dar, ba nu se lasă lucrări la cabinet, ba nu se primesc clasificate la mercerie fără condică...
Iar fiindcă nimic nu se poate, iar dispoziția domnului Crețu a fost să mă retrag la mine în birou, iată-mă încă în posesia documentului după aproape o oră și jumătate."
Până la urmă, văzând cum stă treaba la IGI, DGPI a acceptat și soluția predării documentului la biroul Structura de Securitate.
Dar domnul Crețu, care exact asta făcuse înainte (răspundea de Structura de Securitate) șeful Structurii de Securitate, nu a precizat niciun moment ce era de făcut într-o atare situație. A îndrumat agentul spre biroul în care își desfășura activitatea împreună cu lucrarea clasificată, deși nu era autorizat să o dețină, când îl putea îndruma direct către biroul Structura de Securitate, organismul cu adevărat competent în astfel de situații.
Deci bâlbă după bâlbă, pornind de la cel mai înalt nivel.
E trist, fiindcă deși Medrega nu mai este, unele lucruri par mai hilare și anapoda decât înainte. E posibil să nu ne facem bine niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu