CONSTITUȚIA ROMÂNIEI
Drepturile şi libertăţile fundamentale
ARTICOLUL 51
Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
Detalii: https://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-51-constitutie
Știm cu toții cum a funcționat formularea răspunsurilor la petiții pe vremea fostului inspector general Medrega.
Am spus și susținem în continuare că la nivelul Serviciului Resurse Umane se dau răspunsuri în doi peri, nefundamentate, uneori depășind termenele legale. Dacă se dau, fiindcă uneori nici nu se dau.
Cine este răspunzător de acest lucru ?
Cine verifică modul de rezolvare a petițiilor ?
Ar fi foarte ușor să dăm vina pe șeful serviciului Resurse Umane. Adevărul este că sub el, cu acordul tacit al lui și al conducerii instituției zac niște indivizi cu pretenții și aere de mari profesioniști care nu fac nimic altceva decât să întoarcă pe o parte și pe alta o hârtie și să se întrebe nevinovați ce anume scrie în ea. Timpul trece, măcar dacă ar cere vreun punct de vedere pe undeva. Iar apoi, extrem de merituoși, îi vezi împuterniciți în funcții de conducere pe ici colo, când ei nu știu să răspundă nici la o petiţie.
Domnul Crețu este și mai tare. Încearcă să le evite :
"Nu mai scrie atât, vino și spune-mi direct problema !"
Te înscrii în audiență la dânsul la ora 10, nu degeaba ci fiindcă îți arde buza să-i relatezi ceva important, (mai ales dacă este vorba de ceea ce te privește în mod direct) te uiți la ceas, constați că s-a terminat programul de lucru și nu te-a chemat. Ce-ți mai rămâne de făcut ?
Să scrii o petiție și să aștepți răspuns.
Problema se pune în felul următor :
Este instituția în stare să-ți dea un răspuns documentat, în termenul legal ?
Firește că nu orice înșiruire de cuvinte fără noimă poate fi considerată răspuns la petiție.
Dar există situații când efectiv nu primești niciun răspuns.
În perioada martie-aprilie 2020, un polițist de la Resurse Umane l-a întrebat pe șeful său cum să aducă la cunoștința întreg personalului IGI un act administrativ de majorare a drepturilor salariale.
Șeful său, ultracompetentul comisar șef de poliție COLEA CORNEL, l-a invitat să facă 1000 și ceva de copii după actul administrativ apoi să taie cu foarfeca ștraifuri de hârtie dintr-o copie la anexa acestui act administrativ și să împartă la angajați ca să ia la cunoștință.
Ștraifurile rezultate, vai mama lor !
Pe lângă faptul că aveau o lățime de 5-15 mm și o lungime de 290 mm și stăteau prinse de copia certificată a actului administrativ efectiv într-o jumătate de capsă, conțineau o înșiruire de date care la prima vedere era fără nicio noimă. Lipsea capul de tabel, văduvind anexa de orice explicație.
Evident, actele administrative trebuiau luate la cunoștință și apoi clasate la dosarele personale.
Oamenii, fiind de bună credință, semnau de luare la cunoștință. Dar ce anume înțelegeau din acele ștraifuri de hârtie, D-zeu cu mila.
Ca să nu mai vorbim că, date fiind dimensiunile și prinderea precară de actul administrativ, existau șanse reale ca hârtiuțele acelea subțirele să se desprindă înainte să ajungă a fi clasate la dosarele personale, făcând absolut inutile, lipsite de relevanță, paginile de care erau prinse.
Polițistul din subordinea lui Colea, un agent fără prea multă experiență de Resurse Umane, avea în cap un singur lucru : "Mă, dacă nu știu cum se face, întreb. Dacă nu mi se spune, scriu". Totuși, este clar că i s-a spus cum să facă, dar a apreciat că șeful lui este un zevzec. Așa că s-a adresat ierarhic, în scris, șefului său, cu speranța să aibă un gram de creier în plus. N-a fost să fie. Medrega i-a dat-o lui Oarză, iar Oarză a decis că nu e de competența funcțională a Serviciului Control, așa că i-a pasat-o lui Colea.
Colea nu s-a dezis niciodată de el însuși. Încăpățânarea, îngustimea viziunii, lipsa de conștiință l-au determinat să claseze pe loc sesizarea agentului din subordine.
Însă un lucru au omis cu toții. Nu au răspuns la petiție.
Polițistul de la Resurse Umane nu s-a descurajat.
A întocmit un alt raport către Direcția Generală de Management Resurse Umane (DGMRU). A anexat un lot de 30 de dispoziții de personal cu straifuri de hârtie atașate și a cerut să i se comunice dacă este în regulă această modalitate de diseminare.
Nu i s-a adus la cunoștință niciun răspuns.
Atunci agentul a început să distribuie peste tot acte administrative cu ștraifuri de hârtie, așa cum i s-a cerut.
Problema este că, în nemernicia lui, șeful serviciului Resurse Umane nu a fost mulțumit că a fost pusă în aplicare decizia lui cea șchioapă. L-a deranjat că ajunsese la cunoștință DGMRU, unde probabil se făcuse de râs. Astfel încât i-a raportat lui Medrega că s-a întârziat nepermis de mult diseminarea respectivă.
Medrega, care niciodată nu a judecat cu mai mult de un singur neuron, deși avea probabil miliarde la fileu, dar numai unul sărea la cap (!) și mereu același, a dispus pe loc cercetarea prealabilă a polițistului respectiv, care nu urmărise decât să se asigure că aplică o procedură corectă.
Nu mai contează cum a decurs cercetarea prealabilă : fără prezentarea actelor cercetării, fără punerea la dispoziție a unei copii după raportul de cercetare prealabilă, cu atestarea în fals a unei semnături în condica de predare-primire, etc.
La finalul cercetării prealabile, Medrega a dispus sancționarea polițistului cu diminuarea drepturilor salariale. Ministerul, deși sesizat în termen, a refuzat să se pronunțe, indicând calea instanței de judecată.
În instanță, judecătorul nu este organ de cercetare.
El deliberează și ia hotărâri pe baze de probe.
Cum să dovedești abuzurile și reaua credință manifestate de șeful serviciului Resurse Umane și inspectorul general Medrega ? Cu înscrisurile care să ateste procedura de lucru aplicabilă în situația dată.
A trecut un an și jumătate de la momentul în care conducerea IGI a fost sesizată că șeful Serviciului Resurse Umane impune un mod de lucru superficial, care va conduce inevitabil la lipsa de relevanță a unor acte administrative clasate în dosarele personale.
Instanța a dat posibilitatea părților să depună înscrisurile necesare la dosarul cauzei.
Polițistului de la Resurse Umane i s-a promis verbal de către conducerea actuală a instituției că i se va oferi tot sprijinul necesar pentru a descrie situația reală în care s-a aflat. Verbal, fiindcă în scris nu a primit nimic.
Cum să deranjeze domnul Crețu tihna și metehnele domnului Colea ? Vreți să sară de tot din parametrii și diagramele doamnei psiholog Vlădan ? Că dânsa abia a reușit să-l încadreze în subsolul tuturor clasamentelor, sub limita oricăror repere, atunci când a întocmit diagnoza organizațională pentru Serviciul Resurse Umane.
Apărându-l pe domnul Colea (și implicit pe Medrega), domnul Crețu se poziționează împotriva Constituției României, încălcând grosolan dreptul de petiționare, garantat ca drept universal, de care ar trebui să se bucure orice cetățean al acestei țări, inclusiv angajații Inspectoratului General pentru Imigrări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu