Să ne ferească Sfânta Cuvioasa Parascheva de un control de la DGMRU !

Domnul Colea, tartorul de la Resurse Umane, deși nu merită, primește întotdeauna sfaturi bune de la subordonați. Dar este prea încăpățânat și orgolios pentru a ține cont de ele.

În munca de Resurse Umane este multă rutină. Adică, exact cum spunea cineva odată : 99% transpirație și doar 1% inspirație. Aceasta este, dacă vreți, rețeta geniului la structura de personal.

La nivelul acestui serviciu se ține evidența actelor administrative emise în cadrul instituției, semnate  de către inspectorul general. Adică există un registru în care se înregistrează dispozițiile de personal. Se consemnează date privind personalul IGI căruia i se aplică actul administrativ, data înregistrării, data aplicării, perioada în care actul administrativ produce efecte, natura acestui act, structurile unde a fost diseminat, persoana care l-a întocmit.

Acest registru se frunzărește toată ziua. De ce ?

Fiindcă dacă ai de întocmit proiectul unei dispoziții de personal, te bazezi foarte mult, din comoditate, pe actele administrative emise anterior. Și atunci, dacă îți amintești că a mai existat o situație similară, te interesează numărul de înregistrare al dispoziției de personal sau cine a întocmit-o. Apoi te duci la colegul care, teoretic, deține drepturile de autor, îi zâmbești frumos (că este munca lui) și îl rogi să-ți dea pe e-mail sau într-un folder public fișierul Word în care a lucrat. Sau consulți bibliorafturile cu dispoziții în original.

Doar nu o să inventezi acum apa caldă sau electricitatea. Fișierul respectiv conține baza legală și scheletul pe care îți vei construi noul proiect de dispoziție, iar din aplicația e-MRU îți iei CNP-ul, gradul, numele și prenumele titularului, mai completezi un număr de înregistrare al raportului prin care a solicitat acordarea unui drept, invoci o Notă-raport și cam asta e ! Bine, pe partea de încadrare mai sunt niște anexe cu drepturi salariale, dar și acolo se aplică rețeta geniului ușor adaptată, de la caz la caz ...

Din diverse motive, unii lucrători nu mai au răbdare să meargă pe circuitul firesc, sau poate cel care deține drepturile de autor lipsește de la serviciu, sau pur și simplu le este lene să dea un telefon ca să-i afle parola de la calculator.

Și atunci se duc glonț la bibliorafturile din arhivă unde se află fizic originalele actelor administrative, înhață originalul și pleacă cu el în birou ca să-l aibă sub nas când redactează proiectele de dispoziție care le-au fost repartizate. Măcar dacă i-ar face o copie și ar pune originalul la loc. Dar nu, biblioraftul rămâne deschis în arhivă iar originalele lipsesc... fiind luate de cineva care lucrează. Deci, cumva scuzabil. Problema este că, de regulă, vin și alți colegi și caută și ei să se ajute cu aceleași bibliorafturi. Le închid, le deschid, le pun unele peste altele deschise, se produce o harababură mică la început, apoi din ce în ce mai mare. Și în final se ajunge la un fel de haos, ca să folosim doar 4 litere. Haos este cuvântul cel mai potrivit.

După care, atenție (!), vine domnul Colea și se hlizește la ei cu gura până la urechi : "Haideți la ședință, dragilor ! Este inadmisibil ce se întâmplă în arhivă. Parcă e Răscoala din 1907 ! Cine tot răscolește prin dispoziții ? Cine scrie procesul verbal ? Subliniați : Am dispus să nu se mai scoată originalele de la locul lor. Bibliorafturile alea arată că o gură știrbă de vrăjitoare de Halloween. Ne-am înțeles ? Pe cine prind, l-am ars !" Dar metehnele vechi se schimbă greu...

Nu știm cum stau lucrurile acum, dar săptămâna trecută domnul Crețu era foarte mulțumit de prestația domnului Colea : "Dom'le, vă rog să mă credeți, chiar sunt impresionat. A făcut tot ce i-am zis, prezentat la liniuță. Totul a ieșit perfect, la ață, colaborează bine, îmi place".

Avioane.

Ieri, la sfârșitul programului, 'Rețu (care asigura comanda serviciului în lipsa lui Colea - plecat în pelerinaj la moaștele Sfintei și Cuvioasei Parascheva) este solicitat de către inspectorul general să-i aducă un act administrativ de sancționare din arhivă. Chiar nu contează a cui.

Dispoziția de personal respectivă fusese semnată de Medrega acum 6 luni, când a fost și înregistrată, iar în registrul de evidență apare ca fiind diseminată la structurile abilitate, conform competențelor.

La Financiar nu a ajuns și nici nu a fost pusă în aplicare. La polițistul sancționat nu s-a comunicat. Juridicul nu a dat aviz de legalitate, dar nu este o premieră. Pentru Corpul Național al Polițiștilor a dat avizul Colea. Și acum urmează incredibilul :

Originalul lipsește din arhiva SRU. 

În locul lui, un proces verbal întocmit pe genunchi, care pretinde că originalul a plecat din instituție, fiind solicitat nu știm unde, probabil la Corpul de Control al MAI.

Domnul Crețu : "Măi, lămuriți-mă și pe mine ! Voi dați așa ușor originalul ? Și nu ați făcut măcar o copie ? Ca să nu zic că originalul trebuia să rămână pe loc și să plece o copie. Unde este acum originalul ?"

'Rețu : "N-aș putea să vă zic. Nu vreau să vă dezinformez"

Foarte ok. Inspectorul general emite acte administrative și o parte din ele se pierd în original. Iar ce este foarte suspect, dispar în neant, nu sunt comunicate celor cărora li se aplică, nici măcar structurilor abilitate să le implementeze. Nu mai există la emitent nicio urmă, nici măcar o copie.

Să nu vă pască norocul să vină inopinat în inspecție doamna Gogu Loredana de la DGMRU ! Că jar mâncați ! Data trecută i-au dat atenționare până și lui Medrega, că se mira jupânul : "Dar cu ce-am greșit ? Că n-am făcut nimic..."

"Da, într-adevăr, nu ai făcut nimic ! Ia de aici o atenționare ! 

Ai termen de remediere a problemelor constatate. Lipsa de conformare atrage răspunderea disciplinară".

Se uita înspăimântat Medrega, clipea de parcă-i intrase o muscă în ochi. Și tot nu înțelegea...

Acum, lucrurile stau în felul următor :

Colea nu "pierde" numai acte administrative. Dacă analizează cineva cu atenție, lipsesc tocmai acele acte administrative "sensibile". 

Să fie doar incompetență sau în unele cazuri acționează chiar premeditat ?

Manevrează foarte neglijent și informații clasificate. Permite acest lucru și angajaților săi. Periodic se constată lipsa unor documente clasificate. Sau, după cum el însuși susține, au fost descoperite documente clasificate din dosare personale ale lucrătorilor SRU în zona în care aceștia își desfășurau activitatea. Surprinzător, nu a fost raportat niciun incident de securitate. Această lejeritate manifestată de domnul Colea este soră cu iresponsabilitatea și reprezintă o vulnerabilitate serioasă pentru instituție. 

Dacă pentru management defectuos a fost deseori atenționat de Medrega, dar niciodată la modul serios, pentru lipsa unor documente clasificate a fost de câteva ori cercetat prealabil. 

Poate nu ar strica ca actuala conducere a instituției să intre mai tare în el, măcar pentru prevenirea unor astfel de incidente.

Altfel, nu s-ar putea trage decât o singură concluzie cruntă care, sincer, ne sperie : conducerea instituției susține și încurajează derapajele profesionale ale șefului Serviciului Resurse Umane.