Se pare că lucrurile încep încet-încet să intre pe făgașul lor normal.
Nu ne dorim să cunoaștem pentru ce a fost chemat azi domnul Mirel-Cornel să dea declarații la minister, dar este un lucru de bun augur că sesizările noastre își urmează cursul și se fac verificări.
Dânsul s-a exprimat, destins, în public, că a fost așteptat la o cafea.
Nu ne bucurăm că șefu' a dat iar de necaz.
Îl compătimim. Fiindcă, de fiecare dată când i se întâmplă așa ceva, uită repede prin ce a trecut. Și o ia de la capăt, cu același aplomb.
Are, credem, o setare greșită pe undeva, nedescoperită la ultimul control. Psihologic.
Ar fi fost totuși în regulă dacă, în timp, și-ar fi dat seama cum se conduce acest serviciu, astfel încât să reușească să-și apropie oamenii din subordine, nu să-i îndepărteze.
Evident, nimeni nu-i perfect.
Dar ce inteligență emoțională poți avea ca șef, atunci când îți cataloghezi propriul lucrător, cel care îți slujește din greu pe plantație, drept "un agent obosit de la țară" ? Iar pe colaboratorii tăi cei mai apropiați îi numești "jigodii".
Parcă faci tot posibilul să-ți amputezi și ultima brumă de umanitate.
Oamenii sunt oameni, îți trec cu vederea o dată, de două ori.
Brutele sunt brute.
Dar până când ?
Și până la urmă ce ai rezolvat dacă te-ai purtat așa ?
Te-ai simțit bine, în postura de golan, acele câteva secunde ?
Chiar a meritat ?
Când ești pus în fața propriilor fapte, în loc să-ți ceri scuze, cum ar fi firesc, plusezi, ridici miza și negi cu nonșalanță totul. Ba chiar afirmi că te "depășesc" afirmațiile făcute împotriva ta. Câți ani ai Mirele ?
Dar hai, că se supără nea' Medrega că vorbim despre tine pe blogul dumnealui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu