Ne-am băgat și noi în seamă, că deh, suntem neam de reclamangii și nu putem sta cuminți. Doar să privim de pe margine ? Am simțit că putem face mai mult și că trebuie să fim mai implicați.
Ne-am zis că nu ar strica să dăm și noi o mână de ajutor ministrului Vela în încercarea de a evalua corect managementul aplicat acestui minunat inspectorat general în care ne desfășurăm activitatea.
Ne-am luat inima în dinți și ne-am propus să facem și noi o scurtă informare.
Pentru început, am întrebat cam ce i-ar putea interesa pe membrii comisiei de audit. Am înaintat câteva rapoarte cu constatările noastre.
Oamenii sunt chiar ok, bine intenționați, au venit să-și facă treaba în mod profesionist. Se vede că au experiență și antrenament în munca lor.
Numai că...au rămas oarecum surprinși.
Pe de o parte li se prezintă partea plină a paharului, versiunea idilică în care umblă câinii cu covrigi în coadă pe holurile instituției. La robinete curge numai lapte și miere, iar la parter fața zâmbitoare a domnului Medrega : "vă mai servim o cafea, domnilor ? Avem și prăjiturele, turtă dulce..."
Pe de cealaltă parte, să vedeți : paharul e cam gol, oglinda s-a cam spart, "nu avem datele acelea pe care le-ați cerut, dar luați-le pe acestea că sunt mai bune", etc.
Cu cât șefii de la Control și Resurse Umane, deosebit de atenți și joviali, îndatoritori, prezintă situații mai infloritoare și parfumate, cu atât imaginea instituției, percepută de audit, devine mai clară și bine conturată.
Ei trag într-o parte, noi în cealaltă...
Într-o zi, un domn respectabil din această comisie a avut următoarea abordare : "Este oarecum firesc ca o unitate controlată de noi să încerce să-și vândă marfa mai bine decât în realitate (adică, în traducere : "Nu ne luați chiar de proști, avem și noi o anumită experiență, știm că încercați să ne vindeți gogoși și chiftele"), însă am sesizat și anumite probleme de comunicare / relaționare între angajați și conducerea unității, aspecte care fără indoială afectează negativ climatul de muncă. Vom scrie despre asta în raport."
Off the record : "Dar lăsați asta, spuneți mai bine ce ați făcut cu Medrega. Am auzit că l-ați bătut, îmbrâncit, aruncat pe scări. Ce s-a întâmplat acolo ? Mai trăiește, e bine, sănatos ? Ce-ați avut de împărțit ?"
Nu comentăm ce a pățit dl. Medrega.
Există camere de luat vederi și s-a formulat solicitarea de conservare a respectivelor înregistrări video. Domnii de la audit le pot solicita la rândul lor și anexa la raport, dacă este necesar.
Interesant este cum a ajuns informația la audit, cine și cu ce scop a propagat-o.
Sesizând un potențial pericol informativ venit din partea noastră, instituția / sistemul începe să reacționeze, așa după cum era de așteptat, prin semnale de acest gen : "nu-l luați în serios pe cutare, este puțin stresat. De altfel, s-au luat deja măsuri, l-am trimis recent la psiholog, este sub tratament, nu prea știe ce vorbește. Este calm fiindcă e sedat. De obicei, urlă, latră și mușcă mâna stăpânului care-l hrănește. Zilele trecute, sub imperiul nervilor, l-a agresat în hol pe inspectorul general. Dânsul, un om generos și milostiv, a iertat comportamentul incalificabil, care în alte condiții ar fi putut avea consecințe grave asupra raporturilor de serviciu. Acesta este punctul de vedere al instituției."
Ce putem noi să mai spunem ?
Păi, nu prea mai avem ce. Se știe tot.
Și DGPI își manifestă îngrijorarea față de integritatea fizică a comandantului suprem. Nu chiar prin comunicate de presă, dar mai dă câte un telefon.
Apropo, oamenii aceștia sunt fabuloși, profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Nu-i vezi pe nicăieri, practic invizibili, dar totodată atât de conectați la informații că ai impresia că sunt acolo, camuflați în umbrelă, ghiveci, cuptor cu microunde, etc.
Tot așa, off the record, un alt domn respectabil de la audit, dorind să facă evident un bine, a dat un sfat : "Nu mai agitați atât de mult paharul, că se tulbură apa și vă faceți rău. Trăim în România...
De ce să înghițiți mizeriile ? Lăsați impuritățile să se decanteze, beți apa curată, apoi spălați bine paharul".
Cam are dreptate.
Credem că o vom fierbe mai întâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu