PETÍȚIE, petiții, s. f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc.
Este clar că nu orice adunătură de cuvinte este o petiție. De aceea, pentru a evita orice confuzie, am dat definiția din DEX.
Inspectorul general primește zilnic tot felul de hârtii.
Suntem convinși că nu există în tot inspectoratul un om mai experimentat decât dânsul în ceea ce privește rezoluționarea acestei impresionante diversități de lucrări.
Vom presupune, prin urmare, că domnul Medrega este foarte atent la detalii și, după parcurgerea cu atenție a textului, încadrează în mod corect o lucrare la categoria PETIȚII, ceea ce dovedește că a identificat perfect existența unei solicitări, revendicări, sesizări, punct de vedere, propuneri, etc. care reprezintă OBIECTUL respectivei expuneri scrise.
Dacă ar da peste o poezie frumoasă sau o nuvelă interesantă, cu siguranță că ar repartiza aceste lucrări la BIRP, probabil și datorită apropierii acestei structuri de zona de informare, cultură și artă în general.
Dacă din textul înscris pe hârtia respectivă ar exista indicii clare ale unor derapaje de la o logică elementară, cuvinte și idei utilizate fără noimă, atunci ar fi firesc să rezoluționeze această lucrare Compartimentului Asistență Psihologică.
Dar când lucrarea este încadrată la PETIȚII și repartizată Serviciului Control, mai încape îndoiala dacă are sau nu obiect sau dacă a ajuns unde trebuie ? Cine ar trebui să se ocupe de ea ? Până la urmă, inspectorul general decide singur cum încadrează lucrarea și cărei structuri o repartizează.
Petiții fără obiect reprezintă o contradicție între termeni, un nonsens. Dacă ai decis că e PETIȚIE, înseamnă că ai găsit și OBIECTUL ei.
Există numai petiții cu obiect. Sau respectivele lucrări, dacă nu conțin solicitări, sesizări, atunci nu sunt petiții.
Cu toate acestea, competenții de la Serviciul Control se plâng (de ceva vreme încoace) că li se repartizează în mod constant, tot felul de fumigene care îi conduc pe diverse piste false. La nivelul structurii, aceste verificări intense care consumă tot mai multă energie și timp prețios, în final nu conduc la niciun rezultat palpabil, deoarece se constată inevitabil că mai toate aceste PETIȚII repartizate spre competenta lor soluționare nu au, de fapt, niciun OBIECT. Cum e posibil ?
Cine golește de conținut și lasă fără obiect petițiile ?
Observația aceasta a fost prezentată (de amicii noștri de la Control) și cu ocazia întocmirii notei de constatare cu principalele concluzii ale controlului tematic (pe linie de management) efectuat la Serviciul Resurse Umane.
Remarcabil este faptul că nu ni se comunică dacă aspectele semnalate în petiții se confirmă sau nu, ci doar că acestea nu au obiect. Și dacă nu au obiect, atunci ce se verifică ??
Nu vi se pare interesant ?
Vă dați seama ce verificări laborioase sunt demarate și ce energii creatoare se dezlănțuie dacă ei, eminenții controlori, nu sunt în stare nici măcar să ghicească OBIECTUL petiției. Pe care domnul Medrega, fără îndoială, chiar nici nu avea cum să-l rateze.
Doar dacă nu a avut, din întâmplare, o percepție neclară, marcată de incertitudine !
Să presupunem și faptul că, de bună credință, domnul Medrega nu ar fi știut cum să încadreze anumite sesizări (repetăm, ar fi putut să le repartizeze la BIRP) și s-ar fi pronunțat în felul următor : "Am citit câteva povestioare destul de amuzante, parcă mi s-ar fi părut că ar atrage atenția asupra unor aspecte care n-ar strica să fie verificate, de asta am zis ca ar fi bine să vadă și Controlul, doar așa ca să-și facă o părere".
Și le-a dat, ca petiții... la Control.
Controlul, în situația asta, ar zice : "ofițerii noștri sunt extrem de competenți și iau în serios orice lucrare repartizată spre soluționare de conducerea instituției. Avem disponibilitatea și capacitatea de analiză, suntem profesioniști, depunem eforturi considerabile, dar din păcate constatăm că nu există nimic consistent în aspectele semnalate".
Iar de vină cine este ? Doar petentul, evident, cel care semnalează aspectele respective.
Ceea ce nu se leagă în acest raționament, este că problemele raportate sunt sesizate sistematic, tocmai fiindcă nu sunt rezolvate, de aici gradul de repetabilitate, iar ele sunt semnalate de mai multe surse, independente, pe care nu poți să le treci cu vederea așa ușor.
Nu poți să le bagi la toți pumnul în gură și nu ai cum să-i trimiți pe toți la psihiatru.
Și uite așa, încet-încet, cu pași mărunți dar siguri ne apropiem de sesizarea și declanșarea unor proceduri penale.
Deci, cine golește de conținut petițiile noastre și le lasă fără obiect ?
Părerea noastră este că domnul Medrega le indică, din start, controlorilor (cu care are o relație minunată) : " Asta are, asta n-are, asta e câștigătoare". Referitor la obiectul petițiilor.
Iar atunci, toate eforturile Controlului se canalizează în demonstrarea acelor lucruri cu totul și cu totul absurde, care nu ar avea cum să rezulte din verificări dar sunt scoase elegant din pălărie, fiindcă trebuie să bată cu obiectivul final, cel indicat.
În realitate, zeloșii controlori au o tactică aparte : acolo unde verificările ar conduce la confirmarea aspectelor sesizate, ghinion (!) - nu avem obiect.
Acolo unde avem obiect, verificările efectuate infirmă sau nu pot confirma aspectele sesizate decât parțial. Iar când avem și obiect și nereguli confirmate, toate probele sunt valorificate îndoielnic, astfel încât concluzia să fie pe cât posibil nefavorabilă petentului, iar celui vinovat să-i aducă circumstanțe atenuante.
Este și asta o formă de artă.
Trebuie să fii foarte dibaci, un adevărat artist, ca să zugrăvești totul în nuanțe de gri, dar imaginea finală să iasă în culori. Sau invers.
În plus, faptul că am primit răspuns în sensul că aspectele semnalate vor fi analizate cu ocazia efectuării controlului tematic, iar acesta s-a întins pe o perioadă de peste 8 luni de zile (și tot nu am primit un răspuns la toate sesizările) nu poate fi considerat o dovadă de profesionalism din partea Serviciului Control.
Ne întoarcem capul, din nou, către domnul Medrega.
Nu vă deranjează deloc faptul că vi se raportează constant, din partea lucrătorilor, aceleași și aceleași probleme ?
Că din cauza nerezolvării lor, zeci de oameni sunt demoralizați, demotivați, aleg soluții de criză, își întocmesc rapoarte de mutare, vin în audiențe și reclamă tot felul de lucruri care ar fi trebuit de mult să vă pună pe gânduri ?
Mai dați satisfacții și celor care se plâng, altfel toate aceste nemulțumiri se vor amplifica și în final vor refula împotriva dvs. Credem că sunteți conștient și observați ce se întâmplă tot escaladând această stare de frustrare și tensiune nervoasă în rândul angajaților. Se apucă unii (ca noi) să vă mai dedice un blog, ridică perdeaua și vă arată gol, lipsit de umanitate, ca un robot, exact așa cum sunteți.
De ce nu luați act că există anumite probleme care ar trebui rezolvate urgent ?
Profitați de poziția pe care o aveți și gestionați cât se poate de prost o situație de criză la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, în care are de suferit doar personalul care lucrează în cadrul acestei instituții.
Conduceți prin teroare, cu sprijinul necondiționat al Serviciului Control, acoperind tarele morale, conduita neadecvată, chiar și profilul infracțional al unor indivizi certați cu toate normele de etică și deontologie pe care le predică.
Cine controlează Controlul, dacă acesta nu se autocontrolează ? Este pe pilot automat ?
Măi băieți, s-ar putea să existe și pentru voi niște cești de cafea pregătite, undeva pe la minister.
Cum doriți cafeaua ? Mai dulce, mai amară ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu