Derbedeul Colea și orele suplimentare. Cine oare l-a făcut dobitoc și i-a aruncat cu registrul în cap ? ... Avea un corn, acum are două. Nu degeaba i se spune "Cerbul ". De ce tace inspectorul general ?

Apar de peste tot mizerii peste mizerii iar inspectorul general Crețu, deși a luat la cunoștință că ele există și miros urât, în loc să facă curățenie, încearcă să le îngroape la loc. Probabil, în logica sa infailibilă, dacă nu sunt gunoaiele lui atunci nu trebuie să le ducă la tomberon.

Cheamă-l atunci pe Medrega să le rezolve ! Nu le ascunde ca și cum nu ar exista.

Ne-am uitat puțin pe Registrul de ore suplimentare. 

El există așa cum este prevăzut, numai că șeful serviciului Resurse Umane îl ține doar pentru a face diferențe între subordonații săi.

Dacă vrea, aprobă recuperarea orelor suplimentare. Dacă nu vrea, fiindcă i s-a pus pata pe tine, nu aprobă. Totul este la cheremul lui.

Problema este că afli întotdeauna că nu-ți aprobă efectuarea zilelor de recuperare,  după ce tu ai efectuat ca prostul ore suplimentare.

De multe ori, iar aceasta se întâmpla acum câțiva ani, venea la tine și îți zicea să rămâi peste program pentru diverse lucrări, susținând că va avea el grijă să-ți dea libere atunci când o să i le ceri.

Și când îi cereai să-și respecte angajamentul, deși orele respective erau trecute în Registru, îl băga mereu pe Medrega la înaintare (deși nu în toate situațiile era cazul) : "Nu mai aprobă inspectorul general efectuarea de ore suplimentare, deci nici recuperarea lor nu mai are sens."

După ce le-am efectuat și ai promis că vor fi recuperate ?

Adevărul este că se purta ca un dobitoc cu subordonații săi. 

Și atunci, dar exact la fel se poartă și acum.

"Uita" pur și simplu să întocmească Note de prezentare către Medrega, iar cum Metalurgul se dădea cu fundul de pământ că trebuie să știe tot, altfel nu aproba nimic, iată cum Colea își bătea joc de oamenii care duceau greul la Resurse Umane. 

Când s-au prins cum merge treaba, evident că lucrătorii nu au mai efectuat un minut de muncă suplimentară. 

La fix, dar la secundă, rupeau porțile ca la uzină.

Colea tot încerca să facă să te țină peste program, apoi a existat o perioadă în care a impus o regulă că erai obligat să-i raportezi că ai terminat programul de lucru și ai plecat acasă. N-a rezistat prea mult nici această șmecherie. Programul se termină când se termină, nu când vor derbedeii să închei ziua de lucru.

Și nici dispoziția lui Medrega nu era mereu respectată. Trecea Colea într-o veselie peste ea, ori de câte ori avea chef. Mai ales când era vorba să facă acest lucru pentru privilegiații serviciului, cei care gândeau exact ca el și de care era evident că nu putea să se abțină să își bată joc, dar o făcea mult mai puțin, mai subtil și mai finuț.

Un mic exemplu :

Aici se observă cum unii  reușeau să recupereze rapid orele suplimentare, iar Colea semna frecvent și peste Medrega. Suntem extrem de curioși să aflăm câte Note de prezentare a întocmit.

Pe de altă parte, alții se chinuiau luni întregi cu rapoarte și înscrieri în audiență să convingă conducerea instituției că li s-a solicitat să rămână peste program de către șeful serviciului iar acesta ori nu-și mai aducea aminte, ori invoca că a prezentat inspectorului general situația dar nu a obținut aprobarea respectivă.

Mai jos se află un astfel de exemplu :

Remarcați după câte luni și cu ce greutate a acordat conducerea instituției recuperarea unor amărâte de ore suplimentare (fiind nevoie de verificări preliminare ale infractorului dovedit de la Serviciul Control, altfel nu s-a putut).

După care, se observă că s-au efectuat și alte ore suplimentare, care nici până în prezent nu au fost recuperate, deși au fost înscrise în Registru, iar acesta a stat și stă în permanență sub privirea ageră a șefului serviciului Resurse Umane.

Nu au fost recuperate deoarece Colea a considerat că, dacă nu le aprobă, nimeni nu poate trece peste hotărârea lui. Desigur, se credea miezul. Dar nu a scris niciodată că nu le aprobă, nu a contestat niciodată că orele au fost efectuate. Probabil o va face acum (dar este mult prea târziu). Avem dovada clară că Registrul a fost sub nasul său ani de zile și nu s-a pronunțat.

Mai mult decât atât, aceste probe vor ajunge în instanță și la organele de cercetare penală.

De ce ?

Vă amintiți că ASP Sarion Virgil a fost sancționat de Medrega cu diminuarea salariului de bază cu 20% pe 3 luni pentru că șeful serviciului Resurse Umane a reclamat faptul că în urma prezentării certificatelor de concediu medical (în luna iunie 2020) polițistul ar fi rămas cu o zi de lucru neacoperită.

Banii i-au fost luați de instituție, iar suma se ridică la peste 3000 lei brut în total. Nici până în prezent acești bani nu au fost recuperați. Cauza se află pe rolul instanțelor de judecată.

La nivelul Serviciului Control condus de infractorul dovedit Oarză, exista încă de la mijlocul anului trecut informația că în Registrul de ore suplimentare, în filele alocate polițistului respectiv erau consemnate 7,5 ore asupra cărora nici șeful serviciului, nici conducerea instituției nu s-au pronunțat. Oarză a scos recent situația respectivă de la naftalină pentru a formula un răspuns mai documentat la o petiție (tot prost l-a dat până la urmă iar dl.Crețu a semnat ca de obicei). 

Mai mult decât atât, în urma cercetării prealabile conduse în 2020 de ofițerul desemnat Cătuți (doctorul de la Control) această informație nu a fost în mod premeditat valorificată și nu s-au efectuat verificări suplimentare pentru a se stabili care este motivul pentru care, deși au fost consemnate, orele respective nu au fost planificate pentru a fi recuperate. Ei bine, să se facă acum verificări, dacă nimeni nu a fost în stare atunci.

Cert este că dacă se confirmă că aceste ore suplimentare au fost efectuate iar șeful Serviciului Resurse Umane în mod intenționat nu le-a promovat spre a fi recuperate, atunci la momentul la care s-a depistat așa-zisa neacoperire a unei zile de lucru cu concediu medical, instituția avea o datorie de 7,5 ore către polițistul respectiv, iar Colea a comis un dublu abuz în serviciu. Nu a acordat recuperarea orelor suplimentare în termenul legal, ba mai mult, nu le-a utilizat nici la compensarea zilei de lucru neacoperite de concediu medical. Pur și simplu a băgat mâna ca un infractor în buzunarul unui angajat al IGI.

Din aceste ore, care reprezintă 94% dintr-o zi de lucru (poate 100%, că polițistul are dreptul și la pauză de masă în timpul programului, iar orele consemnate în Registru reprezintă timp net de muncă suplimentară) iată cum treptat, din aproape în aproape, descoperim și alte spețe :

Observăm că prima înregistrare în Registrul de ore suplimentare, care apare la colegul Lătă' (primul exemplu de mai sus), se referă la data de 07.02.2020 când a avut loc Bilanțul Inspectoratului General pentru Imigrări (la sediul ISOP de pe sos.Olteniței).

Activitatea a necesitat 2 ore peste programul normal de lucru, în intervalul orar 16-18.

Aceeași consemnare apare în același Registru și în fișa alocată domnului Sarion Virgil (pe ultima poziție).

Diferența dintre cele două consemnări este următoarea : prima este promovată pentru recuperare la un interval de numai 7 zile, aprobată de Colea și semnată cu ambele mâini (una pentru șeful serviciului și cealaltă pentru Medrega).

Iar cea de a doua este agățată undeva în neant. Poate ne explică domnul Crețu ce este cu ea. Dacă nu, o să ne răspundă altcineva.

Cert este că ambii polițiști au participat la ședința de bilanț, fiind o îndatorire de serviciu trasată personal de domnul Colea. 

Însă domnul 'Rețu, mai mic de statură și mai rezervat nu s-a remarcat prin nimic deosebit. A luat loc în sală și a urmărit pasiv desfășurarea ședinței, probabil trăgând și un bine-meritat pui de somn. În fond, nu era interzis, fiind după terminarea programului de lucru. Dar a fost prezent. Atent la bilanț sau pe tărâmul viselor, a beneficiat imediat de recuperarea acestor ore.

În schimb, domnul Sarion ce a făcut ?

Dar ce nu a făcut ? S-a luat la harță cu Colea, cu supercompetenții lui Oarză de la Serviciul Control, cu Medrega. Că la un moment dat toți ăștia păreau niște vânzători de aprozar care se uitau unii la alții cum li se năruie grămada de pepeni aranjată cu atâta grijă în vitrină. 

A arătat cum li se greșesc oamenilor salariile, iar erorile sunt descoperite în mod arbitrar, prin sondaj, o dată la 3-4 ani. 

Că sunt la ordinea zilei practicile neunitare de la nivelul  Serviciului Resurse Umane, că se încalcă cu nonșalanță drepturile angajaților, că apar frecvent nereguli în încadrarea activității lor în condiții de muncă, la scoaterea de la program pentru susținerea examenelor, la stabilirea criteriilor pentru încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie. De asemenea, comportamentul șefului serviciului, incompetența, lipsa de preocupare pentru asigurarea suportului în soluționarea lucrărilor și specializarea personalului pe linii de muncă, toate acestea au generat exodul în masă al lucrătorilor de Resurse Umane, mulți dintre aceștia având o experienta considerabilă.

Măi, noi zicem că omul are un alibi solid.

Chiar a fost prezent la acel bilanț. Și a participat activ.

Păi atunci să ne explice domnul Crețu, eventual să formuleze un răspuns în scris, dacă nu-i cerem prea mult...

Cum e cu recuperarea orele suplimentare ?

S-a uitat puțin în acel Registru buclucaș, măcar din curiozitate, mai ales după ce au început să circule zvonuri că domnului Colea i-ar fi fost aruncat în cap și că ar fi fost făcut dobitoc ?

Hai să le analizăm pe rând.

Nu numai ce ne convine la un moment dat.

Ia să vedem, dă domnul Crețu un înscris din partea casei, pentru a fi arătat în instanță, că instituția avea o datorie de 8 ore față de un anumit polițist sancționat pe nedrept ?

Cu siguranță, nu !

Oare de ce este nevoie să intervină Instituția Avocatul Poporului să facă demersuri pe la conducerea IGI ca să răspundă la petiții ?

Medrega mai răspundea. Într-adevăr, limbaj metalic, aliaje, diagrama fier-carbon, ferită, cementită, mangan. Multe reziduuri metalurgice.

Crețu : "Dom'le, te rog ! Nu mai scrie atât !"

La scrisorele nu răspunde, la vorbitor nu vine...

S-a încuiat în birou și se întreține cu "la dame de la mercerie".

Ce-o face acolo, de dimineață până seara, nu știe nimeni. 

Dacă faci urechea pâlnie și asculți la ușă ai impresia că auzi o gargară continuă.

Totul este croit parcă să te determine să apelezi la alte mijloace.

Și apoi domnul Crețu se întreabă năuc de ce o instituție întreagă lucrează pentru a da răspunsuri unui singur om, de ce Colea riscă la un moment dat să fie luat la bătaie pentru stilul în care relaționează cu angajații și de ce ajung în spațiul public toate aceste probleme care ar fi putut fi rezolvate fără să afecteze imaginea instituției.

Halucinant !