Cum și-au bătut joc Colea și Medrega de un lucrător care i-a slujit cu credință și loialitate.

Există câteva structuri în Inspectoratul General pentru Imigrări unde se lucrează în ture de 24/72. Dispeceratele tehnice și operaționale, paza străinilor, unele compartimente medicale, etc.

Dacă te afli în prag de pensie și ai norocul să te lipești de un program de lucru în ture, să prinzi implicit și câteva weekend-uri care să-ți aducă sporul de 75% prevăzut de OMAI nr. 4/2015, poți spune că "te-ai scos". Ca să nu mai spunem de un spor de excelență plasat strategic în ultimele șase luni de activitate.

În aproape toate unitățile MAI există o regulă nescrisă, o cutumă, exact ca atunci când ești la restaurant iar ospătarul îți aduce nota de plată, dar mai așteaptă și un bacșiș ca urmare a faptului că s-a purtat frumos cu tine, nu s-a scobit în nas, nu a băgat toate degetele în supa pe care tocmai ți-a servit-o și nu ți-a scuipat prea multe flegme în salată.

Această cutumă prevede că dacă un angajat îți iese la pensie, tu, în mărinimia ta de conducător al unității în care acesta a slujit cu credință și loialitate, în semn de mulțumire și apreciere față de serviciile aduse, îi mai rotunjești un pic veniturile care se iau în calcul la stabilirea pensiei. 

Fiindcă îți stă în putere și vorba aceea : "oameni suntem..."

Plecând de la această premisă, un coleg de-al nostru, după ce a îndurat ani la rând batjocura și comportamentul domnului Colea, strângând din dinți și gândind că mai are puțin până iese la pensie, a întrebat și el dacă este omenește posibil să fie mutat pe ultima sută de metri într-o structură unde ar fi beneficiat de program de lucru în ture și un spor de pericol deosebit nițel mai mare.

Ceea ce urmează este absolut real și numai la IGI se putea întâmpla. Iar la IGI, nu oriunde. Ci doar în ograda lui Colea, la Serviciul Resurse Umane.

Bineînțeles că respectivul  a fost amânat la nesfârșit, timp în care a fost stors eficient de vlagă ca pe o lămâie până la ultima picătură : "Hai, mai stai ! Nu e momentul, îți promit că după...voi propune inspectorului general".

Până când, având și o afecțiune care necesita intervenție chirurgicală, lucrătorul s-a internat în spital, unde a fost chiar operat. 

Șeful lui, haiducul, cătrănit nevoie mare că l-a lăsat cu ochii în soare exact când avea mai multă nevoie de el, s-a dus după el la spital. Chipurile să-i ducă portocale și să-l întrebe de sănătate. Dar mai mult ca să-l verifice.  (Haide, bă ! Spital ? Ăsta e pe la vreo nuntă !). În mintea lui Colea se înfiripase convingerea că lucrătorul i-a făcut-o special, adică era bolnav pe dracu', iar toată treaba cu operația era regizată, o făcătură ieftină menită să-l inducă teribil în eroare. 

Inclusiv acolo, în rezerva de la spital, neîncrezător, până nu a vorbit cu asistenta șefă nu s-a lăsat. După ce s-a dumirit că era pe bune : "Bine mă, dar nu puteai să te operezi mai încolo ? Hai, repară-te mai repede că te așteaptă o grămadă de treabă !"

Omul s-a întors la muncă cât a putut de repede, dar oare cât să tragi de el ? Avea și el o vârstă, îndeplinea condițiile de a ieși la pensie.

În plus avea și o sănătate cam șubredă și mai era ceva ce îl consuma vizibil : stresul administrat zilnic de Colea.

"Hai Costică, hai Costică ! Încă puțin și îți promit că o să vorbesc cu Medrega să te mute 6 luni la CCSLCP OTOPENI, la tură. Dacă te miști mai cu talent, poate îl conving să-ți dea și un spor de 40% ca să fie bine... Să ieși și tu cu o pensie mai mare..."

Costică al nostru îl cunoștea bine de tot pe Colea. 

Nu s-a încrezut în el nici pe sfert. 

În paralel, s-a înscris în audiență la Medrega și a căutat să-l sensibilizeze și pe acesta, arătând că este chiar bolnav și că în final tot va fi nevoit să iasă la pensie. 

Dar fiindcă preconiza că va avea cheltuieli foarte mari pentru a-și reface sănătatea, cât timp își mai putea desfășura activitatea ar fi dorit să lucreze la CCSLCP OTOPENI în ture, pentru niște bani în plus la pensie. Mai ales că pentru alții s-a putut...

Medrega i-ar fi dat asigurări că lucrurile se vor rezolva în sensul solicitării sale, numai că trebuia să mai aștepte puțin, adică să mai lucreze la Colea o scurtă perioadă, că este mult de lucru și nu prea ar fi personal. Cu alte cuvinte, sigur că suntem recunoscători, dar mai ai și tu răbdare puțin...

Și, ce era să facă, s-a lăsat în continuare stors de către Colea, până când organismul său nu a mai făcut față stresului la care era supus și, bolnav fiind, s-a internat din nou în spital, cu o problemă de sănătate mult mai gravă. Omul slăbise considerabil, se vedea clar că nu era de joacă, fiind vorba de o chestiune serioasă care îi punea în pericol viața.

În cele din urmă, după ce a fost spitalizat o perioadă, a trecut cu bine și prin această cumpănă a vieții și s-a întors din nou la muncă. 

Colea a mai încercat să-l mulgă o perioadă. 

Mai vedea el câteva picături de energie și o licărire în ochi care trebuia extrasă. 

De aceea tot insista, nu se lăsa... Omul trebuia exploatat la maxim, nu puteai să-l arunci la coș cât timp mai avea atâta zeamă în el...

Totuși, nu știm cum a reușit și prin ce miracol, dar într-o zi am aflat că Medrega i-a semnat dispoziția de mutare la CCSLCP OTOPENI, iar colegul nostru era extrem de fericit că, în sfârșit, s-a găsit un dram de înțelegere și pentru situația lui.

Colea era devastat. Cum să-i facă jupânul așa ceva ?

"Și era încă verde, nu s-a uscat... Ce risipă..."

Apoi către colegul nostru :

"Costică, vezi că dispoziția de mutare se aplică cu 15 ale lunii, te duci acolo, dar am vorbit eu să mai vii aici vreo 2 săptămâni până te bagă în tură, să mai pui ordine în lucrări, că nu facem față"

Neavând încotro, a mai venit încă 2 săptămâni la Resurse Umane. Colea se purta cu el de parcă era angajat cu ora : 

"Hai că mai ai timp ! Mai fă și asta... Mai fă și asta..." 

I-a clasat majoritatea lucrărilor, le-a îndosariat, a făcut și arhiva. 

Era în continuare asuprit, dar și libertatea era dulce... Mai avea puțin și scăpa de Colea.

A venit și ziua mult visată.

"Gata, de mâine încep programul la tură" anunțase colegul, conform celor stabilite.

Câteva săptămâni nu am mai auzit nimic despre el. Toată lumea era convinsă că își începuse activitatea la CCSLCP OTOPENI.

Apoi ne trezim într-o dimineață cu el, tot la Resurse Umane, de data aceasta, ce-i drept, fiind îmbrăcat în uniformă : 

"Ei, ia spune, cum e acolo ? Merge treaba ?"

"Merge pe dracu'. Sunt tot la 8 ore, nu m-au băgat în ture. Am venit să aduc corespondența"

"Cum așa ? Nu ai făcut raport să lucrezi în ture ? Nu ți s-a aprobat solicitarea ? Mai mult, a fost emis și actul administrativ. Ce s-a întâmplat ?"

"Ce s-a întâmplat ? Nenorocitul de Colea a trimis o hârtie la Centru în care preciza că, având în vedere faptul că avusesem niște probleme medicale, nu ar fi tocmai oportun să efectuez serviciul în ture, așa că mi-au stabilit programul de lucru la 8 ore. Și dacă tot vin aproape zilnic să aduc corespondența, a vorbit el la Otopeni să mă lase să mai întârzii o oră-două. Numai bine ca să am timp să mai pun la punct și o parte din lucrări..."

Ce părere aveți ?

Acesta este Colea.

Dacă v-ați imaginat că ar fi altfel, ne pare foarte rău că v-am dezamăgit.

Acesta este materialul, substanța din care e făcut.

Bineînțeles, tot ce și-a permis cu subordonații a avut acceptul tacit al lui Medrega. Nici nu se putea altfel.

La fel încearcă și acum să-și bată joc de oamenii pe care îi are la dispoziție. Cu concursul noului inspector general pe care deja se pare că l-a îmbrobodit.

L-a convins că nu poate face toată treaba ca la carte, mai ales când are de  răspuns la toate petițiile pe care le tot scrie un anumit agent, rău intenționat, care trebuia de mult să iasă la pensie, dar care s-a răzgândit și se ține scai de el, tocmai ca să facă rău instituției.

Dar nu știm ce se întâmplă, că nici la petiții nu răspunde. Probabil face prea multă treabă. Este preocupat de coordonarea serviciului.

Iar domnul Crețu chiar crede.

"Da, domnule. S-a întors ăsta și ne obligă să răspundem la tot felul de petiții, ne cere să-i arătăm dosarul personal, acte administrative și documente de cercetare prealabilă despre care susține că au dispărut (ei bine, nu au dispărut - sunt ascunse bine în altă parte).

Ne cere să-i modificăm fișa postului (cică face trimiteri ilegale la o altă fișă a postului), solicită calculator și acces la imprimantă, reclamând că își strică touch-screen-ul de la smartphone cu atâtea petiții și rapoarte scrise. Ne dă în judecată pentru toate acestea... Unde se crede, oare ? Toată instituția lucrează pentru el. 

Mai raportează și incidente de securitate, că nu poate să-și țină gura când vede informații clasificate, el neavând acces la ele. 

Tot ce vede așterne pe hârtie. Trimite la minister, la Corpul de Control al MAI, ăia vin și ne întreabă de sănătate, noi trebuie să facem alte hârtii, ăsta produce în continuare altă maculatură și uite așa nu se mai termină niciodată".

Cât despre colegul nostru...

A trebuit să solicite mutarea din IGI pentru a lucra în altă unitate MAI după programul în ture pe care și l-a dorit... Acolo s-a putut.

La IGI nu era capabil.