Cum ar fi dacă toți angajații IGI și-ar depune demisia în aceeași zi, în semn de protest ? Ce s-ar întâmpla cu Medrega ?

Nimic deosebit.

Medrega ar dispune imediat, în ședință de comandă, ca Serviciul Resurse Umane să refacă stocul de personal. Pentru el,  asta suntem : niște indicatori, obiecte de inventar, produse pe stoc.

Totuși, cui să dispună, dacă în jurul lui toate scaunele sunt goale ?

Va găsi o soluție. Va pune mâna pe telefon, iar în câteva minute se va prezenta în fața sa replica lui Kolea.

De data asta va avea grijă să fie un fake mai reușit.

Unul care să nu-i mai bage limba în ureche și să nu-i mai sufle tot felul de prostii.

"Băi Kolea, tu ești primul angajat ! Încă nu ești șef, avem tot timpul să vedem ce talente ascunse ai. Hai, treci la treabă, organizează concursuri, încadrează-mi schema, că vezi bine, cam bate vântul prin birouri. A, era să uit ! Găsește-mi rapid un Oarză, nu pot să conduc fără el. Să fie neapărat sancționat penal, să rotească bine mărgelele peste cap, să bage frica-n oameni..."

"Desigur, domnule inspector general. Cine publică anunțurile privind desfășurarea concursurilor, cine preia dosarele candidaților, cine îi programează la testarea psihologică, vizita medicală, probele sportive, cine face comisiile de concurs ? Dacă nu avem oameni..."

"Păi, n-am fost destul de clar ? Treci la treabă."

Dacă cineva apasă butonul de reset al IGI, cum o să fie, oare ?

Lui Medrega nu-i pasă că nu sunt oameni. 

Are de exercitat un act managerial. El este managerul, trebuie numai să dispună cuiva. Să găsească soluții, da ! Pentru asta s-a pregătit încă de pe banca de rezerve a echipei de volei... Apoi să nu uităm metalurgia... Chiar n-a ajutat la nimic ?

Ba da, cum să nu ? Știința de a conduce reprezintă totul. Restul, oamenii care lipsesc și care ar trebui să pună în practică soluțiile inovatoare, sunt ceva secundar. Gândirea centrală, managementul exemplar sunt definitorii pentru bunul mers al instituției.

Oamenii. Ce fac oamenii ?

Numai prostii. Abateri peste abateri. De aceea ajung mereu să fie cercetați disciplinar, sancționați. Creează vulnerabilități. 

Vorbesc pe la colțuri, șușotesc, complotează. Sabotează realizările managementului de excepție. De aceea, mai tot timpul trebuie ținuți sub control, supravegheați, altfel și-o iau în cap. Nu este mai bine fără ei ?