Săptămâna trecută am luat la cunoștință cu indignare de o altă demisie cauzată de lipsa de considerare a factorului uman, de problemele cu care se confruntă angajații la IGI, de lipsa de scrupule a jupânului când acesta scrâșneste din dinți sau bate cu bocancul în pământ iar porunca lui trebuie executată urgent, că de nu...
La CCSLCP OTOPENI era nevoie de un ospătar, iar Medrega l-a găsit pe singurul disponibil tocmai la CRPCSA MARAMUREȘ.
Se tot punea problema să fie delegat la Centrul Otopeni pentru o perioadă scurtă de timp (2 săptămâni, maxim o lună), dar discuțiile purtate au rămas mereu la stadiul de intenție.
Până când într-o zi s-a discutat în ședință de comandă iar jupânul a dispus delegarea celui în cauză pentru nici mai mult, nici mai puțin de 60 zile.
Fără să-și pună problema dacă lucrătorul este apt să facă față acestei delegări, dacă este capabil să ajungă în timp util dintr-un capăt al țării în celălalt și nu în ultimul rând dacă și-a manifestat acordul pentru această delegare, Medrega a fixat începutul perioadei de prezentare la noul loc de muncă pentru a doua zi.
Lucrătorul de la CRPCSA MARAMUREȘ a fost anunțat de la serviciu că trebuie să plece spre București abia cu o noapte înainte, la ora 20:00. A doua zi de dimineață, la ora 08:00, trebuia să se prezinte la noul loc de muncă, unde urma să-și desfășoare activitatea timp de 60 zile. Nu mai avea timp să-și facă nici măcar bagajele. Îi era practic imposibil să ajungă cu trenul în București. Ar fi trebuit să ia avionul.
Avea ambii părinți bolnavi, care necesitau îngrijire, răbdare, atenție și evident asigurarea medicamentelor.
Persoana în cauză, salariat civil, a explicat într-un raport adresat lui Medrega, că ținând cont de modul în care a fost tratat nu mai are nicio speranță că lucrurile se vor îmbunătăți în viitor și prin urmare a solicitat încetarea raporturilor de muncă prin demisie.
A mai precizat că a avut multă încredere în instituţia care l-a angajat, a urmărit întotdeauna să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, cum a știut mai bine, însă așteptările sale de a fi tratat omenește au fost sistematic spulberate.
Nu a stat nimeni de vorbă cu acest lucrător.
Nu și-a cerut nimeni scuze pentru situația creată.
Avem destui oameni, se găsesc pe toate drumurile.
Iar dacă nu, de asta exista Serviciul Resurse Umane.
Să organizeze concursuri, să umple găurile lăsate de manageri...
Nu știi să te porți cu oamenii, tragi tare pe partea de încadrare.
Mereu și mereu.
De câte ori este nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu