Ne-am uitat și noi, ca omul, pe organigrama IGI, am văzut acest nume și am făcut un mic efort de imaginație. Oricât de mult ne-am fi străduit tot nu am fi reușit să asociem imaginea acestei doamne (respectabile, de altfel) cu Serviciul Secretariat.
Când se întâmplă să fii nevoit, prin forța împrejurărilor, să apelezi la dânsa, mai curând te poate ajuta cu o papiotă de ață de cusut, un ghem de mohair, o pereche de andrele de tricotat, un fermoar de cizmă și, în general orice articol din această gamă, dar mai puțin cu un număr de înregistrare pe o lucrare.
Are un birou destul de cochet la etajul 4, dichisit cu de toate, pe care l-ar putea transforma foarte ușor în #Mercerie, având în vedere cele precizate mai sus.
Dacă ați făcut cumva greșeala să solicitați un număr de înregistrare doamnei CRISTINA ILIE :
"N-avem !"
"Cum doamnă, nu aveți ? Nu este aici Serviciul Secretariat al IGI ?"
"Vă rog să nu vă burzuluiți la mine ! Citiți cu atenție ce scrie pe panoul de deasupra ușii. Și apoi mai vorbim"
Facem contrariați doi pași înapoi, descurajați puțin de mesajul de întâmpinare și aruncăm o privire curioasă deasupra ușii : "Mercerie".
"Se pare că aveți dreptate. Dar unde putem primi și noi un număr de înregistrare ?"
Bine ați venit la Serviciul Mercerie !
Doriți o pereche de andrele ? Ce număr ... ?
Altă zi, aceeași problemă : înregistrarea unui document neclasificat la Secretariatul IGI. Ne adresăm de această dată la parterul instituției.
Ne uităm cu atenție pe ușă, lângă ușă, pe deasupra, să nu existe un indicator sau orice indiciu care să ne conducă spre vreun salon de înfrumuțesare (manichiură, pedichiură, make-up, hair-style) sau poate vreo sală de fitness ceva. Nimic în acest sens. Totuși...
"Nu știm ce să vă spunem, nu înregistrăm noi așa ceva. Mergeți la măsuța de la intrare și așteptați acolo. O să vină imediat cineva".
Ne-am cerut scuze că nu am știut încă de la inceput unde să ne așezăm. Ne-am conformat indicațiilor primite și ne-am postat lângă măsuță, așteptând cu hârtia în mână.
Și stăm... și stăm... și iar așteptăm...
Văzând că nu se întâmplă nimic, dacă tot îl aveam în față, am luat documentul la lecturat. L-am parcurs o dată, de două ori,..., de zece ori până aproape l-am învățat pe de rost. Este bună și așteptarea aceasta, nu-i chiar rea (s-au gândit unii la toate), poate dezvoltăm o formă de telepatie și reușim transmiterea la distanță a informațiilor mult mai eficient. Dar tot avem nevoie de număr de înregistrare...
"Ce faceți, ne-ați uitat acolo, la măsuță ? Nu vine nimeni ?"
"Știți, colegul desemnat s-a îmbolnăvit între timp de Covid. Nu poate veni. Este la izolare. Am vorbit însă cu șefa serviciului, a zis să o așteptați. Nu poate veni nici dânsa acum, este în videoconferință".
"Păi, videoconferință tot este cam de la ora 9:00. Acum e trecut de ora 15:00. Credeți că reușim să înregistrăm astăzi documentul acesta ? Avem niște termene precise în care trebuie să ne încadrăm. Nu găsim altă soluție ? Doar șeful serviciului poate rezolva problema ? Nu există vreun coleg care să comunice un număr de înregistrare ?"
"Din păcate, nu. Șefa s-a exprimat că dorește să vadă personal documentul ca să știe cum să-l înregistreze. Dar, cum v-am spus, nu poate veni deocamdată la măsuță, fiindcă nu s-a terminat încă videoconferința..."
Deci până la urmă tot la doamna de la mercerie am ajuns...
Fiind și șef, dar și propriul subaltern, face treabă extrem de bună, deoarece este foarte expeditivă. Nu trebuie să mai pună rezoluții, execută instant tot ce-i trece prin minte. Însă acum este sinistrată împreună cu mulți alții într-o acțiune de uzură nervoasă, de lungă durată, dispusă de jupânu'. "Ce să facem ? Dacă-i ordin, cu plăcere !"
În rest, e foarte fain aici, la măsuță. Nici nu-ți dai seama când trece timpul. Dacă ne-ar pune și niște colinde ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu