Cam nasol. Spre granița de Vest a României se îndreaptă un puhoi imens de refugiați. Ca un făcut, toți vor depune cerere de azil în țara noastră.

Cu această știre absolut năucitoare a venit domnul Colea din ședința de comandă a IGI, a convocat de urgență propria ședință de lucru și a început să popularizeze prevestirea sumbră a domnului Medrega, jupân clasa întâi. "Se va înregistra un număr record de cereri de azil, centrele noastre de profil deja nu mai fac față".

Cunoscându-l bine pe domnul Colea și mare parte din poveștile sale vânătorești, am fi înclinați să nu-i prea dăm crezare. Dar dânsul a continuat : "Și datorită acestui aflux nemaipomenit de azilanți, domnul Medrega a dispus ca inspectorul general adjunct și contabilul șef să se deplaseze de urgență, într-o misiune la Timișoara, pentru operaționalizarea Centrului de Tranzit."

Măi, ce să zici ? O fi adevărat ! Dl.Medrega nu fabulează. Are stil.

O fi început pe undeva în lume un alt război, s-o fi produs vreo calamitate ceva, de a ajuns Românica noastră El Dorado pentru azilanți. Deși ultima oară, în urma problemelor umanitare generate în Siria, refugiații care nu prea știau să se orienteze în teren și ajungeau pe teritoriul României, începeau să plângă și să-și smulgă părul din cap : "Cum, am ajuns în România ?" Asta spune totul despre condițiile de cazare existente în centrele noastre, comparativ cu cele din occident, plus facilitățile oferite de autoritățile din țările europene civilizate versus cele autohtone.

Sau, cine știe? O fi ajuns la urechile celor năpăstuiți că pe aceste plaiuri, la Timișoara, s-a înființat un Centru de Tranzit în Regim de Urgență care se învârte după soare, unde curge numai lapte și miere, un fel de paradis. Până la relocare.

Jupân Medrega știe ce face. Rezolvă el problema globală a refugiaților. Unde alții dau chix, el iese învingător.

"Veniți la tata. Nu contează câți sunteți, avem posibilități".

Omul abia așteaptă să taie panglica la ceva. Să inaugureze orice. Poate vine și ministrul. Primul ministru. Președintele țării ... Iar pentru un asemenea eveniment trebuie plantați și câțiva refugiați în peisaj, să nu reiasă că ne-am strofocat degeaba.

"Domnule, alo ! Despre ce vorbim ? N-ai înțeles că la graniță sunt puhoaie de refugiați care se revarsă peste noi ? Ne bat la ușă."

☆

"Mă, ia zi, că-mi scapă numele tău..."

"Medrega, domnule Președinte."

"Așa, Medrega, whatever, spune sincer : ți-au aruncat și ție vreo stea pentru deranj, că uite avem recenzii bune. Neașteptat de bune."

"Păi, să vedeți... stelele tocmai s-au terminat la mine. Am stat la rând, dar nu au mai ajuns. S-au dat..."

"Ghinion. Mare păcat. Chiar ai fi meritat una. Amintește-mi să le zic uitucilor ăstora să nu te mai rateze pe viitor. Rămâne pe data viitoare... Ne-am înțeles ?"

☆

Nimeni nu neagă utilitatea Centrului de Tranzit în Regim de Urgență de la Timișoara, însă nu ar strica să fim puțin mai rezervați când apreciem "puhoaiele" de refugiați care ne-ar tranzita, meritele și importanța pe care ni le arogăm în cazul în care s-ar adeveri măcar 5% din cât se estimează în analizele inspectorului general al IGI (care este ori total rupt de realitate, ori Colea vânează iar gâște sălbatice ca baronul Münchausen).

Cert este că dl.Colea se simte mult mai confortabil discutând astfel de subiecte (de un real interes pentru activitatea structurii pe care o conduce). Altfel ar trebui să-și concentreze atenția pe problematica Serviciului Resurse Umane. Și chiar nu-i arde.