Un vietnamez a fugit de sub escortă.
Nu acum, mai de mult. Faptul este consumat.
Dar cercetările continuă. Se pun întrebări.
Ce viteză a atins vietnamezul ?
Ce traiectorie a urmat, de nu a putut fi prins ?
Dacă a fost mai iute de picior, câte picioare o fi avut ?
Puterea instalată pe fiecare picior ?
Era desculț sau avea adidașii lui Usain Bolt ?
Și la toate aceste întrebări se așteaptă răspuns de la un simplu agent, nimerit ca din întâmplare în acea escortă, împrumutat de la o structură suport. Omul probabil era gestionar pe undeva și se ocupa de logistică. În niciun caz nu avea vreo treabă cu paza și escorta.
Fiindcă celălalt agent s-a pensionat, a rămas singurul care mai putea răspunde. Și va răspunde deoarece trebuie găsit un vinovat.
Pe cine altcineva să tragi la răspundere ?
Pe ofițerul care trebuia să organizeze ca la carte misiunea ?
Este bine mersi uns într-o funcție de conducere. Nu mai ajungi așa ușor la el. Beneficiază de o relativă imunitate. Are spatele asigurat.
E băiat deștept, a confirmat.
Este bine mersi uns într-o funcție de conducere. Nu mai ajungi așa ușor la el. Beneficiază de o relativă imunitate. Are spatele asigurat.
E băiat deștept, a confirmat.
Nu-i așa că e mai bine să răspundă ăsta micu', care a fost luat direct din gestiunea lui și pus în escortă ?
Domnul Medrega ce zice ? Nu are nimic împotrivă.
Ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă are altă părere ?
S-o auzim !
Gurile rele spun că ofițerul care trebuia să pregătească escortarea străinului la aeroport, să asigure disponibilitatea și instruirea personalului, i-ar fi chemat pe cei doi agenți și i-a întrebat dacă se pot descurca cu misiunea încredințată. Doar le-a cerut părerea, interesându-se dacă ar avea nevoie de sprijin, dacă se simt în stare.
Să presupunem că totul era ok, iar ofițerul coordonator, în grija extremă pe care o acorda fiecărei misiuni (cum altfel ?) a opinat că dacă aveau nevoie de sprijin, dispozitivul escortei putea fi întărit cu încă o persoană. Dar cum cei doi subordonați ar fi refuzat categoric, nu a mai insistat, lăsându-i să plece așa cum au dorit, adică mult mai lejer, în formație de picnic. Înțelegem că ofițerul coordonator este un fel de a cincea roată la căruță, decizia aparținând de fapt subordonaților, cei care participă efectiv la pază și escortă.
Pe de altă parte, în viziunea tuturor, îmbarcarea vietnamezului respectiv în avion prezenta un risc scăzut și nu ar fi trebuit să ridice probleme deosebite întrucât omul înțelesese situația în care se afla, iar mai mult decât atât, angajatorul îi plătise și costul călătoriei.
Păi, cel mai bine ar fi să nu-i mai escortăm pe acești străini care se arată deosebit de înțelegători.
Nu vedeți ce ne fac ? Ne cam umilesc.
Să ne trimită ei, eventual, o ilustrată când ajung în țara de origine.
S-o auzim !
Gurile rele spun că ofițerul care trebuia să pregătească escortarea străinului la aeroport, să asigure disponibilitatea și instruirea personalului, i-ar fi chemat pe cei doi agenți și i-a întrebat dacă se pot descurca cu misiunea încredințată. Doar le-a cerut părerea, interesându-se dacă ar avea nevoie de sprijin, dacă se simt în stare.
Să presupunem că totul era ok, iar ofițerul coordonator, în grija extremă pe care o acorda fiecărei misiuni (cum altfel ?) a opinat că dacă aveau nevoie de sprijin, dispozitivul escortei putea fi întărit cu încă o persoană. Dar cum cei doi subordonați ar fi refuzat categoric, nu a mai insistat, lăsându-i să plece așa cum au dorit, adică mult mai lejer, în formație de picnic. Înțelegem că ofițerul coordonator este un fel de a cincea roată la căruță, decizia aparținând de fapt subordonaților, cei care participă efectiv la pază și escortă.
Pe de altă parte, în viziunea tuturor, îmbarcarea vietnamezului respectiv în avion prezenta un risc scăzut și nu ar fi trebuit să ridice probleme deosebite întrucât omul înțelesese situația în care se afla, iar mai mult decât atât, angajatorul îi plătise și costul călătoriei.
Păi, cel mai bine ar fi să nu-i mai escortăm pe acești străini care se arată deosebit de înțelegători.
Nu vedeți ce ne fac ? Ne cam umilesc.
Să ne trimită ei, eventual, o ilustrată când ajung în țara de origine.
Vietnamezul nostru : "Măi băieți, nu trebuit la mine escortat. Eu de asta speriat și fugit ! Uite aici vedere Hanoi, Vietnam. Trimis la voi, stai liniștit, ajuns acasă !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu