De ce simțim uneori nevoia de a crea un blog ?

Bună întrebare.

Să fie doar fiindcă îți poți exercita dreptul de a te exprima liber atunci când ai ceva de spus ? Dorința de a te face ascultat, de a prezenta un punct de vedere care iese din tipare, care oricum nu este la îndemâna oricui și care necesită o anumită construcție preliminară ? De a împărtăși din experiența de viață servind modele altora sau, pur și simplu, de a hrăni teoriile conspirației ?
Care este izvorul acestei nevoi ?
De ce se apucă unii dintr-o dată să povestească așa frumos, să depene amintiri, să-și scrie memoriile ?
Sau să-i pună la zid pe alții, mitraliindu-i cu cuvinte ?

Doar pentru a crea senzațional ?
Sau pentru a-și da importanță ?

Omul este,  prin excelență, o ființă rațională.
Întotdeauna are un mesaj de transmis și un scop de atins.
Dacă se consumă energie, înseamnă că se crează ceva.
Un anumit conținut.
Desigur, poți să arzi gazul și degeaba. Ești liber să o faci...
Chiar destul de relaxat, fără să te agiți.
Într-o permanentă stare de contemplare...
Dar când te chinui să scoți ceva la iveală, înseamnă că ai un scop.
Iar în acest Univers nimic nu pare să fie întâmplător.

Receptorii noștri sunt avizi de informație.
Mintea noastră lucrează în permanență și discerne.
Totul este să atingem nivelul de percepție necesar pentru a desluși ceea ce se dorește a ne fi comunicat.
Apoi vedem ce facem cu informația.
Creierul nostru va ști cu siguranță mai bine la ce o va folosi.
Dacă o va asimila sau o va rejecta.
Doar cu asta se hrănește, nu e normal ?

De ce simțim nevoia de a citi un blog ?

O explicație simplă, dacă nu chiar o revelație, este de presupus că veți avea citind :

www.geluoltean.ro

https://www.geluoltean.ro/spion-sau-saman-adevar-sau-minciuna/

Evident, la un alt nivel.
Posibil servind unui alt scop, dar aceasta rămâne să stabilească fiecare, în parte, după ce va citi postările.

O remarcă însă care ne unge pe suflet :
"Unii incearca sa arate ca toata lumea e la fel cum sunt ei, murdari pe dinauntru. Vor sa uniformizeze totul, tocmai sa nu li se dezvaluie mizeria proprie. Si tot ce zic de altii, ce incearca sa le probeze, fortand sa-I introduca intr-un sablon, intr-o cutie, de fapt, sunt ei, cu toate frustrarile, complexele si slabiciunile. E atat de usor sa-i vezi si sa-i dovedesti".

Rezonăm pe acest subiect, suntem compatibili cu domnia sa.
Chiar am putea îndrăzni să spunem că are și dreptate... în această privință.

În ceea ce privește posibile controverse filozofice, nu suntem aici nici să-l judecăm, nici să-l apărăm, nici să-l condamnăm. Doar am semnalat că este ceva captivant în ceea ce spune.

Deci, mai aveți de citit un blog...