Se creează un precedent periculos : macaroanele lui Kolea încep să dispară. Devin istorie.

Master Koko, este foarte concentrat, după cum bine știți, pe cursul intensiv de management. În speranța lui, poate fi una din puținele soluții de propulsare în lumea bună a MAI, acolo unde, dacă ajungi, nu este nevoie să mai muncești. Te ascunzi după o secretară, mesteci gumă de mestecat și participi la ședințe. Marea majoritate a acestora nu sunt înregistrate și audio. La ce bun ? Doar video, pentru fashion, design. Deci poți să mesteci ciungă... A lot... Nu se prinde nimeni că nu vorbești. Trebuie doar să dai din fălci.

Ok, deci King Ko are puțină treabă. Nu vine la serviciu decât dacă îl cheamă Medrega. Este foarte pasionat de cursuri.

Iar Medrega are și el exact aceeași strategie : dă din fălci cu frenezie, probabil mestecă cuișoare pentru o respirație fresh, consumă o grămadă de energie, iar în această vervă neobișnuită mai împroașcă și pe unii cu salivă... Cobra care scuipă venin. Ar mai fi și o broască al cărei scuipat te orbește și îți provoacă halucinații...

Dacă tragi linie pe hârtie, ai toate șansele să remarci că de fapt nu a zis nimic periculos de important. Însă ar trebui, nu asta transmite un inspector general ?

Se antrenează puternic pentru faza pe minister.

Ciunga ministerială, mina de combinator versat, costumul la patru ace, în rest nu prea contează ce spune. Numai să nu-l înjure grav pe ministrul de interne sau pe primul ministru. În rest, îi este permis aproape orice. Ciungă să fie...

Medrega și Kolea sunt candidații noștri pentru secretar de stat în  MAI. Să le dea D-zeu mult vânt din pupa ! Succese pe toată linia, să fim bine reprezentați la vârf ! Și chiar dacă mai au oleacă de așteptat, tot în avantajul nostru va fi.

Din câte cunoaștem, Medrega are toate cursurile posibile făcute. 

De asta și suntem cumva surprinși : ne-am fi așteptat să fim conduși puțin mai bine. Dar vine puternic Kolea din urmă. Intră pe turnantă cu cel mai aprig curs de management care a existat vreodată... Poate spune cineva că asta nu va conta, cel puțin pentru Serviciul Resurse Umane ?

Ok, până atunci trebuie să strângem intens din dinți și să ne lăsăm conduși de oamenii pe care-i avem. Fără cursuri sforăitoare, fără pretenții fixate atât de sus, adică oameni normali.

Oamenii normali gândesc, în principiu, normal.

Doar dacă nu sunt prea speriați de bombe și simt ei că ar avea acceptul stăpânirii.

Iar a venit o dispoziție din aceea cu acordare drepturi pentru personalul IGI, conform OUG 147/2020.

CUM SĂ O POPULARIZEZI, ASTFEL ÎNCÂT CEI CARE FAC OBIECTUL SĂ O IA LA CUNOȘTINȚĂ, ÎN MOD NATURAL ?

O singură dispoziție, o singură anexă care se referă la tot personalul.

Dacă era Kolea, nimeni nu se mai întreba cum va avea loc diseminarea. Era cât se poate de clar : din anexa mare se vor tăia cu foarfeca ștraifuri de hârtie corespunzătoare fiecărui om și se vor capsa pe verso-ul copiilor conform cu originalul ale dispoziției date. Vestita porție de macaroane...

Numai că Master Koko, alias King Ko, era dat în DZSU ca fiind prezent la curs. Absent motivat de la serviciu...

Profitând de acest lucru, a fost întrebat don Felipe : "Cum diseminăm pentru luare la cunoștință ? Iar tăiem tăiței cu foarfeca, pe care îi prindem într-o jumătate de capsă ?"

Don Felipe, pus efectiv în încurcătură. Se simțea în aer că ar fi vrut să spună : "Înțeleg situația, dar facem cum s-a mai făcut".

Când, absolut neașteptat, a intrat și 'Rețu în joc, începând să toarne gaz pe foc : "Este o mare prostie cu ștraifurile alea agățate prin dosare. Dai să tragi de sfoară ca să deschizi dosarul și apuci fără să vrei de macaroană. Ai rămas cu ea în mână. Să-l văd eu pe ăla care mai caută de unde s-a rupt și o lipește la loc..."

Acum, nici 'Rețu nu mai este orice hopa Mitică. Trece drept un personaj important, "il consigliere", care impune respect, deci trebuie cel puțin ascultat.

Ha, ha ! În aceste condiții, doar un încăpățânat ca Master Koko, împătimit de macaroane, ar fi făcut față la aceste argumente.

Don Felipe a fost luat practic pe sus.

Să-l fi văzut apoi cum a luat la prelucrat în Excel fișierul cu anexa la dispoziție, a despărțit fiecare om, i-a pus antet, cap de tabel, listând la imprimantă câte o persoană pe fiecare pagină.

Putea să facă și Sarion acest lucru. Dar încă nu i-au dat computer, deci deocamdată este capabil să lucreze doar în gând.

Este bine și așa. Existau și soluții mai bune.

Dar atunci când traversezi un pârâu de munte, este mai bine când te orientezi să pășești din piatră în piatră, nu să sări câte două o dată...

Acum ștraifurile de hârtie sunt fiecare de dimensiunea unei pagini A4. Nu se mai pot rupe așa ușor. Dar era bine ca informațiile acestea să se găsească chiar pe copia dispoziției. Era imposibil ? Nu.

Obiectivul a fost atins. 

De asta este bine ca, periodic, prin rotație, unii șefi să mai treacă și pe la un curs. Nu că s-ar mai putea perfecționa, deși nu este exclus.  Dar iată că simpla lor absență de la serviciu poate scoate din rutină o activitate realizată prost, iar o gândire neviciată de idei preconcepute și autosuficiență poate remedia unele aspecte.

Acum, fiecare om poate lua la cunoștință toate datele care au stat la baza acordării dreptului salarial, iar acestea sunt prezentate într-un format prietenos, fiind explicate cu ajutorul unui cap de tabel. 

Peste ani, oricine se va uita în dosarul lui personal va înțelege despre ce este vorba. Și este valabil pentru toate dispozițiile prin care se acordă drepturi salariale întregului personal IGI.

Greu de crezut că ne mai putem întoarce la macaroane.

Dar... încă nu se știe !

Au fost declanșate cercetări prealabile pentru așa ceva. 

S-a făcut mare tam-tam pe la DGMRU. S-a ajuns în instanță pentru că Marele Metalurg a dat o sancțiune de diminuare a salariului pentru că nu au fost diseminate dispozițiile cu ștraif așa cum ordonase Kolea.

Iar acum apar dispoziții cu extrase ca la carte... fără ștraifuri de hârtie.

De ce nu au apărut și atunci ?

Există o practică unitară sau nu ?

Care este aceasta ?

Macaroane sau extrase ?

Medrega și acum mestecă ciungă, Koko la fel. Se uită unul la altul și dau din cap : "Or fi ajuns CV-urile noastre la MAI ?"