Buddha în contemplare

Noi suntem cei care greșim.

Pentru că avem așteptări prea mari de la unii care nu pot da mai mult decât sunt setați de mama natură. Bine că pot și atât.

Nu le putem cere mai mult decât sunt în stare. Deci trebuie să fim mai înțelegători și mai flexibili.

În fond, cine suntem noi să fixăm ștachete, limite, standarde ?

Cine este competent, capabil și cine nu ?

Pe lângă această dilemă mai apare și o chestiune legată de gust, extravaganță și originalitate.

În 2019, Maurizio Cattelan, un artist italian recunoscut pentru sculpturile sale satirice, a creat Comediantul, dintr-o banană proaspătă lipită pe un perete cu o bandă adezivă. 

Opera de artă s-a vândut la o licitație cu 150.000 USD, iar două ediții precedente ale acesteia cu suma de 120.000 USD fiecare.

Maurizio Cattelan

La un moment dat, a avut loc și un incident, un alt artist participant la expoziția unde a fost expus Comediantul, a mâncat banana, pe care a dezlipit-o de pe perete afirmând că oricine poate crea astfel de opere de artă. Întrebat ce gust avea fructul, acesta s-ar fi exprimat că tocmai a savurat o banană delicioasă de 120.000 USD. Au fost chemați imediat agenții de pază, s-au formulat acuzații de vandalism care ulterior au fost retrase întrucât sculptorul Maurizio Cattelan a declarat că nu-l deranjează că s-a mâncat banana, fiindcă ideea a rămas oricum la locul ei, fixată pentru posteritate. Și a înlocuit exponatul cu o altă banană cumpărată de la supermarket.

Cattelan : "Il dito"

Și fiindcă tot vorbim despre artă contemporană, despre sculptură, se pare că tot italienii sunt cei mai în vogă. Recent, un alt artist italian, Salvatore Garau, a ajuns în centrul atenției după ce a reușit, spune el, să creeze o sculptură imaterială, complet invizibilă. Intitulată I am (Eu sunt), opera a fost vândută cu 15.000 euro în cadrul unei licitații organizate de casa de licitații italiană Art-Rite.

Evident, toată lumea se întreabă cum arată sculptura, deoarece până acum nimeni nu a văzut-o. Mult mai puțin curios este fericitul cumpărător, care s-a ales cu singurul obiect material legat de această operă de artă, certificatul care atestă că deține prima sculptură invizibilă din lume.

Io sono (Eu sunt)

Salvatore Garau

"Succesul licitației demonstrează un fapt de necontestat : golul nu este altceva decât un spațiu plin de energie. Sculptura nu există fizic, dar este în mintea creatorului. Este o lucrare care îți cere să activezi puterea imaginației”, a spus Salvatore Garau despre sculptura sa.

În ciuda particularității sale, statuia vine la pachet cu un set de instrucțiuni și recomandări pentru cumpărătorul său. Acesta trebuie să se asigure că sculptura invizibilă are suficient spațiu în jurul ei. Prin urmare, într-o locuință privată, trebuie amplasată într-o cameră specială, fără obstacole, în interiorul unui pătrat cu latura de 1.5m. 

Cu toate acestea, sistemele de iluminat sau de climatizare nu sunt necesare fiindcă oricum nu se poate vedea nimic.

În luna februarie a acestui an, Garau a expus o altă sculptură imaterială, în Piazza della Scala din Milano.

Numită Buddha in contemplazione (Buddha în contemplare), lucrarea a fost admirată de fanii săi virtuali. Despre lucrările sale, Garau spune că ele „au o nouă valoare istorică și reprezintă o metaforă perfectă a zilelor noastre”.

Buddha în contemplare atentă din pătrățica lui...

Deci, să nu ne grăbim cu critica.

În fond, capacitatea de a conduce a actualului inspector general, managementul aplicat instituției, despre care susținem de atâta vreme că ar fi invizibil, ar putea fi o formă de artă pe care mintea noastră îngustă încă nu o poate percepe, iar Medrega un artist sofisticat și desăvârșit. Pentru a înțelege această formă originală de artă, trebuie activată puterea imaginației. Și nu uitați : lăsați-i spațiu să se desfășoare (minim 2m X 2m), să poată managerul să construiască faze și să le finalizeze. Fără obstacole în jur, conform instrucțiunilor.

Doar volei, metalurgie și artă contemporană.

Faptul că încă nu înțelegem nu înseamnă că nu suntem conduși eficient, ci într-o formă abstractă, imaterială, invizibilă, inodoră și am îndrăzni să spunem și insipidă, adică exact ca o metaforă perfectă a zilelor noastre, așa cum le place unor artiști contemporani să spună.

El Bandido que vive aqui