De regulă, unde este rost de puțină șefie, hop și Mirel al nostru.
Marele colecționar de funcții de conducere.
Președintele asociației de proprietari din imobilul în care locuiește (unde deține și o rezervație naturală reclamată sistematic la Garda de Mediu), președintele Corpului Național al Polițiștilor din IGI, președintele unei asociații de povestitori vânătorești și pescărești, șeful Serviciului Resurse Umane din Inspectoratul General pentru Imigrări etc.
Prin excepție, de data aceasta chiar îl măcina problema de a-și adjudeca o variantă de rezervă, un loc confortabil și lipsit de griji prin minister.
Dar ce se întâmplase ? Nu avea deja unul, garantat pe viață, la IGI ?
Păi, dacă nici șeful de cadre nu are stabilitate pe post, atunci despre ce vorbim ?
De ceva vreme era în febra căutărilor, preocupat fiind să găsească o funcție de conducere similară (șef serviciu resurse umane) pe undeva prin MAI, unde să se adăpostească până trece urgia.
Căzuse în dizgrație, domnul Medrega nu-l mai suporta deloc și poate că ar fi fost o idee tare bună dacă l-ar fi lăsat să plece.
Ajunsese sărmanul om să se simtă alungat ca un câine turbat din împărăție, unde pe mai toți îi făcuse oameni, iar pentru sine nu a păstrat mai nimic. Realizase totul în folosul instituției, din credință, loialitate, sacrificiu de sine și iată unde a ajuns. Pe stradă, prăpădit, plouat, la mila trecătorilor.
Doar orgoliul i-a mai rămas intact. Și Mirel știe că puțin joc de scenă i-ar putea aduce totul într-o secundă înapoi. Așa că...
Pe unde mai deținea câteva relații, fără a lasa deloc impresia că este puțin strâmtorat :
"Mai aveți vreo funcție de șef disponibilă ? Nu că m-ar interesa în mod deosebit, dar nu se știe niciodată !"
"Desigur, avem libere funcțiile de șef al lampadarelor din Cișmigiu, șef al pinguinilor gonflabili de la teatrul Țăndărică, vă pricepeți la funcții de conducere, domnule Mirel ?"
"Glumiți, desigur. Chiar nu se observă deloc, așa... văzut mai dintr-o parte, că sunt făcut să fiu șef ? Apropiați-vă puțin cu camera. Vă sugerez să mă prindeți în cadru din profil, că sunt mai fotogenic. Așa... Acum vă dați seama ce alură fină de manager am ?
National Treasure, am putea spune despre domnul Mirel. Și nu am greși deloc. Păcat despre dânsul că nu este apreciat la justa sa valoare. Foarte păcat !
Oricum, avem convingerea că nu a ratat prilejul de a-i sugera domnului Medrega, în repetate rânduri, ce pierdere imensă va suferi când va pleca. Și va pleca, fiindcă este un om apreciat și respectat peste tot în minister, având acum în plus o demnitate și onoare de apărat.
Pe la apropiați începuse deja să înșire instituțiile și personalitățile care îl curtează frecvent. Vă vine să credeți sau nu, era concurență acerbă pe Mirel.
Dar acesta încă nu se grăbea. Tacticos, savura momentul, culegea reacțiile inspectorului general și surâdea. În final, de ce nu, hotărârea era deja luată, chiar părea că își aranjează cea mai grandioasă ieșire din scenă a unui șef de cadre.
Mirel juca poker cu Medrega. La cacealma. Cam asta se întâmpla, de fapt.
Dar și Medrega s-a prins în cele din urmă și a schimbat jocul în șeptică.
În timp ce unul își tot potrivea așii din mânecă, celălalt își etala șeptarii.
Și ca întotdeauna, în asemenea situații, apar și victime colaterale.
Într-una din acele zile în care Mirel era preocupat doar de combinațiile pe care le-ar mai putea face ca să-și crească valoarea de piață, o subordonată a acestuia s-a prezentat, cu o oarecare naivitate, spunându-i că a identificat un post de șef serviciu resurse umane și că ar dori să fie lăsată să exercite această funcție de conducere. Mai ales că feedback-ul conducerii instituției respective era unul pozitiv.
Imediat, toate beculețele colecționarului de șefie s-au aprins atunci, deodată. Bineînțeles că a asigurat-o de tot sprijinul pe colega respectivă și a promis că va interveni pe lângă domnul Medrega astfel încât obiectivul ei să fie atins. În secunda doi, a pus mâna pe telefon și a sunat la conducerea instituției unde fusese identificat postul de conducere pe resurse umane și nu este greu de anticipat ce a urmat :
"Bună ziua, stimată doamnă ! Colega cu care ați vorbit este subordonata mea. Este un ofițer isteț, dar totuși lipsit de experiență. Provine din rândul agenților de poliție, abia am trecut-o în corpul ofițerilor. Nu prea știe meserie, greșește încă destul de mult. Credeți-mă, știu ce spun ! Este alegerea dvs. dacă doriți să faceți experimente în această funcție cu oameni neîncercați în focul luptei. Eu am o vastă experiență ca șef serviciu resurse umane și v-aș sugera să optați pentru cineva gata format. Cum aș fi eu însumi, de exemplu ! Deși ar putea fi destul de dificil să vin la dumneavoastră, fiindcă și aici sunt foarte apreciat și va fi o pierdere colosală pentru inspectorat. Dacă vă hotărâți însă, vorbiți cu domnul Medrega, sunt sigur că se va găsi o rezolvare"
Urât. Foarte urât.
Îți feliciți subordonatul, îl incurajezi, îl asiguri de tot sprijinul tău. Apoi îți arăți fața hâdă, de fapt caracterul hidos. Acestea sunt normele morale și de conduită ale unui șef de resurse umane la IGI.
Ce plan născocise mintea diabolică a lui Mirel ?
"A, perfect ! Aici oricum nu mai era de stat. Am distrus tot ce era posibil de distrus. Am pus chiar totul pe butuci. Numai bine plec dincolo, prin imputernicire 6 luni, apoi încă șase. Stric și acolo treaba, dacă merge prea bine, doar mă pricep la asta. Între timp, aici va fi adus cineva care va încerca să restabilească ordinea. Sper să reușească într-un an. Fiindcă : I 'll be back ! (Terminator)"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu