Instigatorul de la Resurse Umane recidivează... Medrega tace !

Să ne întoarcem puțin în timp, nu foarte mult, la data prezentării bilanțului activității IGI pe anul trecut, ședință la care a fost convocat personalul din structurile aflate în coordonarea directă a inspectorului general.
Locul convocării : sala de festivități/ședințe a ISOP
La masa de prezidiu, domnul Medrega, satisfăcut că-l poate tachina un pic, l-a invitat să ia cuvântul pe domnul Mirel, utilizând prenumele mai puțin cunoscut al personajului devenit deja hazliu prin stângăcia și încăpățânarea sa.

Tocmai se terminase un control tematic privind activitatea de management la Serviciul Resurse Umane, iar concluziile deja se cunoșteau, nu erau dintre cele mai bune (eufemistic vorbind).
Cu toate acestea, nici șeful serviciului, nici inspectorul general nu au adus în discuție eventuale nereguli sau sincope în activitatea structurii respective, în perioada analizată. Nici măcar câteva recomandări de bine nu s-au făcut, așa cum se obișnuiește când se dorește să se mai învioreze puțin atmosfera inertă din sală.
Totul la superlativ pentru Mirel și în bilanțul pe 2019, aceasta fiind aprecierea finală a inspectorului general, care nu a avut nimic de obiectat, ci doar a punctat că dânsul este un om de cuvânt când promite ceva, iar faptul că nu a fost de acord să semneze o dispoziție de mutare a unui ofițer de la Resurse Umane la DAI (înainte ca evenimentul să se producă), nu poate pune la îndoială bunele sale intenții.
(Hai să fim cinstiți ! Numai un singur ofițer vroia să plece din Grădina Raiului ? Câte rapoarte a întocmit lucrătorul respectiv și după cât timp s-a concretizat mutarea ?)
La fel de adevărat este însă și faptul că Serviciul Control a descoperit o grămadă de probleme de ordin managerial în urma controlului tematic pe care l-a efectuat la SRU, concluziile rezultate din verificări fiind raportate domnului Medrega în timp real.
Destul de interesant.
Avem cumva, la IGI, 2 inspectori generali care nu comunică între ei ? Sau e ca-n povestea împăratului cu un ochi care râde și unul care plânge ?
Fiindcă ofițerii extrem de competenți ai Serviciului Control, așa cum se autodeclară, dar mai ales rezultă din parcurgerea scrierilor deosebit de atent întocmite (și realiste) spuneau cu totul altceva decât susținea Mirel-împărățel și ne servea domnul inspector general drept "concluzii" la bilanț.
Noi nu ținem nici cu unii, nici cu alții !
Dar nu ar fi mai bine dacă s-ar pune mai întâi cu toții de acord ? Apoi, dacă tot vor cu tot dinadinsul să ne pună în operă o piesă de teatru de doi bani, chiar să nu găsească un scenarist mai bun ??
În cele din urmă, din rândul celor prezenți, cineva și-a luat inima în dinți și a spus cu glas tare că Mirel nu prea știe carte...
Aoleu ! Cum așa ?
Și domnul inspector general nu a reacționat ?
Era vorba despre interpretarea originală de către șeful SRU a unui OMAI care ar fi "răsturnat" prevederile Statutului polițistului, interpretare pe care a încercat să o folosească, în mod practic, pentru a schimba locul de muncă al unui polițist cercetat prealabil.
Apoi, exact aceeași persoană a reclamat audienței că șeful Serviciului tolerează o stare de dezordine și promovează practici neunitare prin soluțiile arbitrare pe care le adoptă și le impune lucrătorilor.
Din nou, inspectorul general surprins în modul "silent". Pe bune ?
Ai zice că nu a primit aprobare de la "celălalt" inspector general să discute subiectul. Sau ochiul care plânge era preocupat să... facă cu ochiul ! Cui ? Lui Mirel ??
Nu se poate concepe așa ceva ! Chiar așa ?
Apoi a venit momentul inedit și savuros al intervenției aceleiași persoane care a relatat că, de atât bine în cadrul Serviciului Resurse Umane, marea majoritate a lucrătorilor sunt hotărâți să plece unde văd cu ochii din structura respectivă, identificând drept cauză principală managementul defectuos aplicat de șeful serviciului.
În acel moment, domnului Mirel efectiv îi venea să râdă de grozăviile pe care le auzea. Parcă ar fi fost despre altcineva, nu despre dânsul. Se uita la domnul Medrega și zâmbea. Iar domnul Medrega îi întorcea privirea, oarecum descumpănită : "Și ce facem acum ?"
Cei doi arătau exact ca doi vânzători de aprozar, care după ce s-au chinuit toată ziua să aranjeze pepenii în vitrină, acum se uită cu jale cum o iau cu toții la vale...

Deci, iată că uneori (când se vrea) și Controlul poate avea dreptate. Numai că, atunci când se hotărăsc să lase deoparte literatura science-fiction, inspectorul general nu-i mai crede !

Bun !
Înțelegem că acestea au fost concluziile controlului tematic, pe linie de management, la Serviciul Resurse Umane. Că s-au constatat multiple deficiențe organizatorice, cu precădere de ordin managerial, imputabile șefului serviciului. Toate acestea, coroborate cu rezultatele diagnozei organizaționale comandate de inspectorul general, conturează destul de clar climatul profesional în care lucrătorii onești și de bună credință încearcă să supraviețuiască prin propriile puteri, ajungând deseori în situații limită, solicitând în disperare de cauză înlăturarea acestui stil defectuos și autocratic de conducere.
Ok, observăm că inspectorul general continuă să se manifeste ca un observator federal (la federația de polo, probabil, că o tot "scaldă" așa de ani buni de zile).
Și toate acestea în condițiile în care au fost încercate toate posibilitățile de comunicare cu dânsul (rapoarte, audiențe, petiții, etc). Ignorând evidența, inspectorul general ajunsese să nege cu nonșalanță că ar fi fost informat vreodată despre problemele de la Resurse Umane (!) Wow !
Se pare că a existat un anumit gen de colaborare fructuoasă care a prins rădăcini puternice, de care ambii (Mirel și Leonard) sunt și acum legați ombilical și nu se mai pot dezvăța.
Ce urmează ?
Probabil un memoriu adresat ministrului Afacerilor Interne.
Sau poate chiar primului ministru.
Lucrurile nu mai pot continua așa.
Cert este că inspectorul general Medrega tolerează de prea multă vreme incompetenta evidentă a șefului Serviciului Resurse Umane, derapajele sale profesionale, stilul păgubos de management cu care a degradat ireversibil mediul profesional, comunicarea și relaționarea cu subordonații, ducând indicatorii de performanța la cel mai scăzut nivel din istoria structurii respective. S-a ajuns frecvent la situații de natură penală, abuz în serviciu, fals intelectual.
Toate par susținute și încurajate puternic de către "stimabilul" domn Medrega. Altfel nu s-ar explica de ce, după atâtea constatări, rapoarte, audiențe și petiții, controale și verificări, climatul profesional în loc să se amelioreze, pe zi ce trece se agravează.

Recent au fost identificate la domnul Mirel, exact aceleași "vechi metehne" cu care am fost obișnuiți și până acum : superficialitate, autosuficiență, lipsă de viziune, instigare la încălcarea legilor/procedurilor de lucru, comportament autocratic, nedeontologic și lipsit de etică, etc. În plus, de ani buni de zile, lucrătorii se simt vânați pentru comiterea unor  presupuse abateri de care nu sunt vinovați, dar sunt intens cercetați prealabil chiar la sesizarea șefului serviciului.
În aceste condiții, a crescut radical numărul nemulțumirilor, sunt mult mai numeroase solicitările de mutare din cadrul structurii de resurse umane, oameni care cu puțin  timp în urmă puneau umărul cu pasiune la buna desfășurare a activităților specifice, acum recunosc cu o evidentă părere de rău că experimentează un anumit gen de "scârbă" când se pune problema rezolvării sarcinilor de serviciu.

Și toate acestea din cauza unui singur personaj încăpățânat, malițios, care dovedește pe zi ce trece că este din ce în ce mai NEADAPTAT la cerințele postului de conducere pe care îl ocupă, fiind de zeci de ori atenționat în ultimii ani pentru diverse nereguli (dar numai "atenționat", cu peste 30-40 de atenționări în doar ultimii 2 ani) în timp ce exodul în masă al lucrătorilor de resurse umane și "fierberea" din cadrul serviciului sunt subiecte care apar din ce în ce mai des pe ordinea de zi a instituției.