Recent, un polițist al Inspectoratului General pentru Imigrări a fost găsit vinovat de un Consiliu de Disciplină pentru că ar fi încălcat normele de etică și deontologie prin postarea pe rețele de socializare a unor poze în care apare în compania unor așa zise persoane rău famate.
Domnul Medrega, un om integru, fără pată, care se ghidează după solide principii morale și nu se abate nici măcar un milimetru de la spiritul și litera legii, nici nu a terminat bine de citit încheierea Consiliului de Disciplină că i-a și aplicat respectivului polițist sancțiunea disciplinară "mustrare scrisă".
Nu ne-am propus să aflăm ce ploi "a deranjat" acest angajat IGI, dar nici nu putem să nu remarcăm că există o "secetă" intensă în ceea ce privește argumentele pe baza cărora se iau astfel de decizii.
La nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări se înregistrează "averse" de atenționări și mustrări scrise, ceea ce ar îndemna pe mulți dintre cei neavizați să considere că aici este patria exigențelor în materie de stare și practică disciplinară.
Să presupunem că ar fi așa.
Când ești oprit în trafic de către un echipaj al poliției rutiere, pentru presupuse abateri de la regimul circulației pe drumurile publice, chiar și atunci când acțiunile tale sunt înregistrate și probate de echipamentele omologate aflate în dotarea celor care "te-au tras pe dreapta", este firesc să ai o umbră de îndoială și să soliciți explicații pertinente și detaliate.
Noi credem că ne-am răcit gura de pomană de câte ori am întrebat persoana în drept despre "omologarea" competențelor personajelor care activează în cadrul Serviciului Control.
Pentru că suntem "opriți în trafic" destul de frecvent, iar acest fapt afectează categoric, în sens negativ, "bunul mers" al instituției.
Ați văzut în postările anterioare <de ce> și <pentru ce>.
Nu este suficient să ni se spună în ședința de bilanț că toți ofițerii acestei structuri sunt super-competenți și calificați. Până la urmă și furtul este "calificat", la fel cum sunt cu siguranță și infracțiunile ca înșelăciunea, falsul și uzul de fals, pe care dacă le înfăptuiești în formă continuată îți crează și ele anumite "competențe", ba chiar posibile "dependențe".
Observăm că inspectorul general "sare ca ars" atunci când un agent de poliție (aflat într-o funcție de execuție, cu minimă vizibilitate) se fotografiază alături de o persoană catalogată "rău famată", invocând "șifonarea ireversibilă a imaginii instituției".
Poate că ar trebui să se gândească de mai multe ori, exact din același motiv, înainte să gireze, inclusiv cu propria imagine de persoană publică, activitatea unor ofițeri din cadrul Serviciului Control, cu puternic impact asupra managementului aplicat Inspectoratului General pentru Imigrări, ofițeri care au fost deja sancționați penal pentru fapte reprobabile, incompatibile cu calitatea de polițist.
Diferența între cele două situații este considerabilă.
În primul caz nu avem nici măcar un singur indiciu că această "asociere de imagine" ar fi condus la participarea în anturajul menționat la comiterea unor infracțiuni de către polițistul respectiv.
În al doilea caz, comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals, înșelăciune (de către unii de la Control) s-a produs în formă continuată și a fost deja sancționată penal de către Parchet. În plus, conducerea instituției a fost chiar obligată, la acel moment, de prevederile legale existente (OMAI nr.400/2004) să ia măsuri de îndepărtare a acestor ofițeri din cadrul Serviciului Control, pregătind mutarea lor la structuri care înregistrau deficit de personal.
Întrebând, de mai multe ori, pe domnul Medrega de ce nu s-a mers până la capăt cu aceste măsuri, dânsul a comentat că "ar fi fost un abuz dacă s-ar fi întâmplat așa, li s-ar fi încălcat niște drepturi", fără să precizeze despre ce abuz instituțional ar fi fost vorba sau ce drepturi ar fi fost încălcate.
Menținerea acestor polițiști în aceeași activitate, promovarea lor ulterioară în funcții, "ștergerea" și ignorarea trecutului lor infracțional reprezintă tot atâtea palme date imaginii instituției.
Oare cadrul legal actual este atât de permisiv ?
Putem menține orice gunoaie în sistem ?
De remarcat este că aceste personaje sunt tocmai acelea care ne prezintă nouă atât de elogios Codul de Etică și Deontologie al polițistului, exact acei oameni despre care conducerea Inspectoratului General pentru Imigrări este ferm convinsă că au un ascendent moral asupra tuturor.
Cât despre faima lor, având în vedere că toate aceste informații se dorește a fi ascunse sub preș, evident că nu se poate afirma (încă) despre acești ofițeri că ar fi persoane rău famate.
Ba chiar dimpotrivă. Fiindcă domnul inspector general girează, acoperă, transformă toate fărădelegile unora în merite deosebite.
De aceea, în cazul unei fotografii în grup, fiindcă tot am vorbit despre probleme de imagine prin asociere, recomandăm să nu stați prea aproape de ei...
Pentru a nu favoriza... diverse interferențe de imagine.
Evident, în sensul de a nu le-o strica. Pe a lor.
Rămânem noi, cu imaginea noastră șifonată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu