Tătucul INFRACTORILOR

 

Ieri după-amiază, la fereastra cu zăbrele de la parterul căminului de nefamiliști :

"Tu cine ești, de ce stai la geamul meu ca milogu'-n noaptea nunții ?"

"Nu mă mai țineți minte, domnule inspector general ?"

"Nu prea cred. Ar trebui ?"

"Îmi cer scuze, poate că ar fi trebuit să mă prezint altfel. 

Sunt adjutantul pe care l-ați pus acum câțiva ani să dezmembreze centrala aceea termică, bucată cu bucată și apoi v-am ajutat cu niște băieți s-o suiți într-un camion..."

"Așa, și ?"

"Și după aceea ne-ați trimis să luăm și caloriferele...robineții, pompele..."

"Bine, mă. Și unde bați ?"

"Au venit niște domni procurori la mine și m-au întrebat despre una, despre alta..."

"Și tu ce le-ai zis ?"

"Eu le-am spus că tocmai mi-am terminat de renovat casa și cu ajutorul lui D-zeu mi-au ajuns banii și de mobilă, dar mi-a rămas un spațiu liber pe perete, lângă bibliotecă..."

"Ei, asta-i ! Pune și tu un tablou, găsești tu ceva..."

"Am auzit că dați diplome de merit pentru întreaga activitate, profesionalism, dăruire și alte d-astea... Știți... apropo de dăruire. Cine v-a dăruit centrala termică ? Țevile, caloriferele... Merit și eu..."

"Bine mă, treci pe la cabinet, lasă-ți numele complet, gradul și o să te sune cineva să vii când este gata. Dar să nu mai spui la nimeni. 

Și așa zic nemernicii ăștia că sunt tătucul infractorilor... 

M-au dat și-n presă."

Uitați, domnu' inspector general, aici vreau s-o pun !